Dupa 6 luni de recesiune

Acum fix 1 an aflam ca am intrat in ”re-ce-siu-ne”, asa cum silabisea presedinte(dar mult dupa intrarea in recesiune). Practic, in recesiune suntem de un an jumate, adica de 6 trimestre. Se pare ca am intrat in al saptelea.

Anul 2009 incepea tare. Cu masuri “anticriza”, desi oficial ni se spunea ca totul va fi bine. Ni se vorbea de crestere economica sau de deficit bugetar redus la jumate. Si domnul prim-ministru Emil Boc venea cu programe “anticriza”. Venea cu uimitoarea solutie de eliminare a cumulului salariu-pensie, venea cu eliminarea sporurilor, a “salariilor nesimtite”, cu reducerea cheltuielilor salariale, ni se vorbea despre legea salarizarii unice.

Acum incepe la fel de tare. Si azi ni se promite(prin Legea Bugetului) crestere economica. Ni se promite consolidare fiscala, dar fara a umbla nici la TVA si nici la cota unica. Ni se promite reducerea numarului de someri. Si nu asa, cu cu peste 50.000 de persoane. Va seamana cu inceputul anului 2009 ? Mie – da; izbitor de mult.

Masurile “anticriza” vin si ele in viteza mare. Taxa pe fast-food, plata CAS-ului pe drepturile de autor, eliminarea pensiilor speciale, disponibilizari in sectorul bugetar.

Sa le iau pe rand. Cu mentiunea ca nici una nu este o masura anticriza. Poate doar reducerea personalului inutil din administratie. In rest sunt doar masuri morale sau imorale; dar nu anticriza.

-         Taxa fast-food. Personal nu cunosc toate detaliile, nu stiu exact ce produse vor fi accizate si care nu; nu stiu in functie de ce vor fi accizate. Dar ca idee mi se pare una buna. Cat timp avem accize pe bere, de ce nu am avea si pe sucurile alea colorate si cu 0,0% fruct in ele ? Desi ambalajul e plin de tot soiul de fructe ?

-         CAS-ul pe drepturile de autor. Sunt convins ca nu se va aplica. Cum de altfel nu s-a aplicat nici eliminarea cumulului salariu-pensie in 2009. Caci, cei ce au salvat aparitia acestor masuri sunt aceiasi : artistii. Seamana deci?

-         Eliminarea pensiilor speciale. E clar ca aceasta masura face si economie mare(sute de milioane de euro/an); cum de altfel e clar ca un pensionar merita sa primeasca o pensie in functie de suma cu care a contribuit. Nu inteleg cum cineva de buna credinta nu poate intelege acest lucru. Desigur, grosul pensionarilor cu pensii speciale(eu le zic de lux) au scapat neatinsi. Nici militarii, nici politistii si nici securistii nu au pierdut un leu. Asadar iarasi am avut de a face doar cu vorbe in vant; neavand practic eliminate pensiile speciale. Va seamana “eliminarea pensiilor speciale” cu legea unica a salarizarii de anul trecut? Mie da.

-         Disponibilizarile din sectorul public. Bineinteles nimeni nu a facut nici un studiu privind cati bugetari si de unde anume ar trebui disponibilizati. Se arunca doar niste cifre, la fel ca anul trecut doar dupa ureche. Cum nici in 2009, nici anul acesta nu am vazut nici macar un singur studiu pe aceasta tema. In 2009 am facut disponibilizari – locurile vacante. In 2010 iarasi vom disponibiliza locuri vacante. Eu stiam ca disponibilizarile se refera la oameni, nu la posturi. Va seamana 2009 cu 2010? Mie da.

Practic, mie imi seamana al naibii de mult acesti doi ani.

Cum a inceput si cum a continuat 2009? Prin tot felul de promisiuni. Promisiuni care spuneau ca avem criza in spate, ca deja se vad semnele revenirii economice. Mi-l amintesc pe domnul Pogea cum explica ca “deja 36% din industria prelucratoare si-a revent”. Nu pot sa nu remarc asemanarea cu afirmatiile recente : “Se observa o revenire a exporturilor. Deja in luna noiembrie 2009 am exportat mai mult decat in noiembrie 2008”.

Asa ni se promite si acum. Ca vor mai dura cateva luni de criza, dar ca apoi vom incepe cresterea.

A naibii recesiune. Cat de repede se termina ea; fara nici o masura, fara nici un plan, fara nimic. Deja se anunta ca din a doua jumatate a anului vom avea parte de crestere; crestere care va continua ani de-a randul.

Intrebati insa de unde ar putea veni cresterea economica incep si balbaielile. Din agricultura, consum si exporturi.

-         Agricultura pare intr-adevar sa fi avut parte pana acum de conditii meteo favorabile. Dar stie cineva ce se va mai intampla pe parcurs? Si chiar daca nu, cat de mult contribuie agricultura la formarea PIB-ului?
 - Exporturile. E posibil ca, daca Occidentul sa inregistreze mici reveniri economicece, prin plusul de consum al acestora, sa exportam si noi ceva mai mult. Dar cresterile vor fi(daca vor fi) infime. Plus de asta, stoparea programelor de tip Rabla vor duce la o cerere pentru dacii mult mai redusa. Si oricum, pentru exporturi trebuie sa avem competitivitate. Ori daca leul mai este intarit…cred ca s-a zis si cu stimularea exporturilor.

-         Consumul. Oricat ne-ar zice noua legea bugetului ca se prevede o scadere a somajului, exclud din prima acest lucru. Am argumentat intr-un articol precedent cum ca somajul va fi imposibil sa scada. Ba din contra. Chiar Jeffrey Franks se teme de cresterea somajului. Pai si atunci, cu someri mai multi, cu teama salariatilor de a nu deveni si ei someri(deci mult mai precauti in cheltuirea banilor), de unde vom avea o crestere a consumului. Nu mai pun in calcul ca prevad o crestere a TVA-ului, care iarasi va pune capul pe consum. Concluzia mea este clara : consumul intern va scadea in 2010.

Plus de asta sectorul constructiilor va scadea puternic. Amintesc aici ca, aflati in plina recesiune anul trecut, pe primul trimestru – constructiile au adus un plus la PIB. Adica pentru primul trimestru plecam si de la o baza ridicata, care va conduce la o contractie sectoriala si mai puternica.

Serviciile iarasi vor avea o contributie negativa. Nefiind bani, nu se vor mai consuma servicii la suprapret asemeni anilor trecuti.

Ce ne poate da un spor de buna stare, de fapt o iluzie, este deficitul bugetar imens. Asemeni ultimilor ani. Desi 5,9% mi se pare exgerat de mic – aproape sigur vom depasi tinta , tot este un deficit bugetar enorm. Asta inseamna miliarde bune de euro cheltuite de romani, bani pe datorie. Adica un consum de bunuri materiale si servicii azi, pe bani imprumutati tot azi, dar a caror scadenta va veni maine. Scadenta care va fi extrem de usturatoare; nici nu pot sa ma gandesc. Dobanzi care sunt si ele usturatoare. Numai anul trecut am platit pe dobanzi peste 1 miliard de euro. Am platit, pe cap de salariat peste 300 de euro. Probabil ca aceste sume se vor dubla in anul care vine.

Inca o mare asemanare : solutia miraculoasa(si de data asta reala) de iesire din criza : INVESTITIILE. In practica insa – nimic. Nici anul trecut cand ne erau promisi peste 10 miliarde de euro in infrstructura si nici anul asta.

Pentru al nu stiu catele an la rand ne confruntam cu o boala a politicilor economice romanesti : Desi toata lumea spune ca investitiile in infrastructura sunt masuri de crestere economica sustenabila sau de iesire din criza, cu totii renunta la aceste inestitii in favoarea consumului(pensii si salarii).

Ori, pentru mine, ceea ce avem noi – numai a iesire din recesiune nu imi seamana.

Daca in posturile precedente caracterizam anul 2009 drept un an de trista amintire…teama mi-e ca 2010 sa ma faca sa imi amintesc cu placere de 2009.

PS : Am pretentia ca rationamentul meu este unul corect. Sau poate expertii nostri in economie vor gasi solutii de iesire mai rapida din criza. Acestea ar putea veni de la BNR, de la domnul Olteanu. Sau de la Finante, de la domnul Gheorghe. Sau poate de la domnul Bitman.

2009 – o trista amintire(II)

Din punct de vedere economic, anul 2009 a inceput prin bugetul votat, care prevedea crestere economica si deficit bugetar de doar 2,5%. Fireste, era absurd. Personal, inca de la sfarsitul lui 2008 imi puneam urmatoarea intrebare : “Ce sectoare ale economiei ar putea sa creasca in 2009 ?”. Intrebare la care nu gaseam nici un raspuns serios. Numai ca ai nostri politicieni vedeau cresterea. De unde…nu am putut niciodata sa inteleg. Deficitul bugetar de doar 2,5% din PIB urma sa fie dupa un an de crestere economica, dar cu deficit bugetar de peste 5%. Adica consolidare fiscala intr-un an de criza. Si an electoral. Era clar, minciunile se vedeau de la o posta.

Nesimtirea mai mare a autoritatilor a fost dovedita atunci cand domnii Boc, Pogea, Videanu, Nita(marii economisti ai guvernului !?) veneau sa ne spuna mereu ca lucrurile merg in bine si ca ce e mai rau a trecut. Ca raul e in spate. Si tot asa. Cu toate ca orice om intreg la minte si cu umile cunostinte economice si-ar fi dat seama ca lucrurile stau taman pe dos. Dar culmea, in Romania astfel de oameni nu sunt chiar multi.

Lucrurile au mers din ce in ce mai bine in viziunea conducatorilor, anuntand sus si tare ca « nu avem nevoie de acord cu FMI-ul » . Dar mesajul venea tocmai de la seful statului. Mare economist, ce-i drept…. Deci, cine i se putea opune ?

Eu unul mi-am batut capul mult pe un anumit forum explicand ca e nevoie ca de aer de bani, iar sursa cea mai ieftina este Fondul. Am argumentat mult si bine si pe rationamente economice ca un acord stand-by este mai mult decat bine venit. Numai ca deciziile le ia altcineva. Numai ca presedintele este populist…

De la « nu avem nevoie de acord cu FMI-ul » – hop si anuntarea acordului cu FMI, Comisia Europeana si Banca Mondiala. Iar valoarea acordului a fost de aproape 20 de miliarde de euro.  Tin sa mentionez aici ca cel mai aproape de cifra acordului a fost Nicolae Vacaroiu(cel putin dintre economistii pe care i-am auzit eu).

Odata anuntat acordul, a venit randul populismului(culmea cica venit de la dreapta), exprimat in principal de catre Calin Popescu Tariceanu care « ne imbarbata » spunand ca Romania nu cade la picioarele Fondului. Sunt convins ca orice manual de doctrine politice, in dreptul doctrinelor de dreapta nu voi gasi slugarnicia debitorului fata de creditor. Nici sintagma « prin noi insine ! » care este o sintagma interesanta, nu poate sta in picioare. Dupa un deficit de 7 miliarde de euro, nu se poate prin noi insine, nu-i asa ?

Apoi a venit din nou populismul puterii. Rectificare bugetara, caci FMI-ul nu mai putea fi pacalit cu un buget care prevedea crestere economica si deficit bugetar de doar 2,5%. Noul buget parea mai serios. Dar inca foarte optimist. Insa, toti oficialii ne spuneau ca noul buget este « cea mai rea varianta ». Da’ de unde ? Sfarsitul anului ne-a gasit intr-o situatie mult mai rea. Si oricum, rectificari bugetare au mai urmat.

Dar bineinteles, oficialii ne tot anuntau mereu ca ce e mai rau a trecut. Ca avem raul in spate si binele in fata. Ne explicau cum ca inevitabil viitorul va suna bine. Numai ca toate astea erau vorbe in vant.

Sa-i lasam la o parte pe politicieni, si sa vedem cum au evoluat anumiti indicatori economici :

-         Somajul. Poate cel mai crud efect al crizelor economice in capitalism. Somajul a crescut de la 4,1% la sfarsitul anului 2008 pana la 7,8% la sfarsitul anului 2009. Practic, aproape s-a dublat. Lucrul si mai rau este ca acest someri vin in totalitate din sectorul privat. Cel public, fiind ocrotit de alegerile prezidentiale.

-         Deficitul de cont curent. S-a prabusit. Desi tot deficit, si nu excedent, practic s-a prabusit. Daca privim indicatorul in sine, adica daca ne uitam doar la cifre, lucrurile par incurajatoare si bune. Numai ca privind in ansamblu, lucrurile nu prea stau chiar asa. Practic, deficitul de cont curent a scazut, prin scaderea dramatica a importurilor. Importurile scazute au drept cauza consumul privat mult mai scazut. Ca o paranteza, consumul statului a crescut. Dar si exporturile au scazut. Au scazut si banii trimisi in tara de capsunarilor. Au scazut si investitiile straine. Asa ca, nici aici nu stam deloc bine.

-         Consumul. Cum spuneam si mai sus, consumul individual a scazut foarte mult. De unde si incasarile din TVA la buget au scazut simtitor. Consumul public, bineinteles ca nu s-a ajustat. Tot concerte pe zeci de mii de euro a dat, tot jaluzele si draperii la suprapret a cumparat…

-         Cursul valutar. Atat fata de euro, cat si fata de dolar a fost destul de constant. Practic, mai tot anul, euro s-a situat undeva in canalul 4,2-4,2 RON. O fi intervenit BNR-ul, nu o fi intervenit….nimeni nu stie. Eu insa cred ca interventiile Bancii Nationale au existat, si au fost facute mai cu seama in vederea sustinerii leului. Leu, care in lipsa acordului cu FMI-ul s-ar fi depreciat foarte mult. Chiar Lucian Croitoru spunea ca fara accord, n-ar fi exclus ca euro sa ajunga la 6 RON. In afara de interventiile directe ale BNR(pe care le presupun, neavand fireste confirmari), BNR-ul a umblat masiv la parghiile sale. A umblat de 5 ori la dobanda de politica monetara(de la 10,25 a scazut pana la 8%. Iar in prima sedinta de politica monetara, in ianuarie 2010 a mai scazut cu inca 50 de puncte de baza). BNR-ul a umblat masiv si la Rezervele Minime Obligatorii. Atat la leu, dar mai cu seama la euro. Dar, concluzia e ca, cu toate astea, cursul Euro-Leu a fost destul de stabil si in general in tendinta cu monedele din zona.

Inflatia. De-abea peste 5 zile va da Statistica rezultate oficiale pentru inflatie. Insa in tot cazul, riscam si anul acesta sa depasim tina. Iar daca e sa o tintim, o vom tinti la limita superioara a ei. Problema ciudata care se pune(pe care eu nu mi-o explic in nici un fel) este de ce Romania a avut intr-un an de criza, de contractie economica(deci de contractie a cererii) o inflatie ridica. Cea mai mare inflatie din toata Uniunea Europeana dupa Ungaria. Ungarie care a avut inflatie in principal datorita cresterii TVA-ului. La noi insa, nu se explica…

-         Deficitul bugetar orice limite prognozate. De cand sunt si eu mai maricel si urmaresc mai cu atentie ce se intampla prin tara noastra…nu am vazut un asemenea deficit bugetar. 7,3% din PIB- cel putin. Si unde s-a dus deficitul, ca asta e intrebarea care framanta si mai rau ? In investitii asa cum ne promitea domnul Boc mai tot anul ? Nicidecum. 10% din PIB pentru investitii, solutia guvernului Boc1 de iesire din criza a fost doar o poveste. Deci, unde sa se fi dus tot acest deficit bugetar urias ? In pensii si salarii, fireste. Unde este mai rau…

-         Bursa. Ahaaa….aici e de bine. Un lucru pozitiv J Toti indicatorii bursieri au avut evolutii frumoase, venite a mai indrepta ceva din dezastrul din 2008. Si BET-ul, si BET-FI-ul si de fapt toti indicii au crescut, aproape s-au dublat. Insa nu putem atribui aceste merite economiei romanesti, ci a cresterii burselor straine, mai cu seama a mericane. Burse pe care le copiem aproape zi de zi. In privinta lichiditatii insa, s-a mentinut tot la niveluri scazute. Iar in privinta preluarilor, ma tem ca nu prea am avut…

-         Imobiliarele. S-a spart si aici balonul. Eu de mult ma asteptam la o scadere de proportii a preturilor caselor, apartamentelor si a terenurilor. Erau exagerat de mari. Iar 2009 a fost inceputul scaderilor. Scaderi care dupa mine nu s-au oprit nici pe departe. Inventia electorala numita Prima Casa a venit in protejarea prturilor de pe imobiliare. Dar, cat timp sa tina programul Prima Casa ? Caci, banii sunt limitati.

-         Bancile. Ce este cel mai dramatic(dar era de asteptat oricum) este faptul ca bancile nu prea mai crediteaza sistemul privat. Deci, stoparea creditarii. Incertutudinile sunt mari. Un salariat isi poate pierde oricand seriviciul. O firma poate da oricand faliment. Deci, nici bancile nu mai au apetit sa crediteze persoanele fizice si nici firmele, dar nici acestia nu se mai incumeta sa se indatoreze. Chiar restantierii si creditele neperformante au crescut mult in 2009. Si totusi bancile au avut profit. Mult mai mic decat in 2008, dar tot profit. De unde sa fi venit profitul ? Din activitatea cu statul. Stat care este mult mai sigur deat o firma sau decat un salariat. Practic BNR-ul a eliberat o mare suma de bani prin micsorarile repetate de rezerve minime obligatorii, bani care au ajuns la bancile comerciale, care i-au plasat fara risc si fara costuri(nu mai sta nici un angajat al bancii sa faca analize) la stat. As mai adauga aici recordul foarte mare, de peste 1 miliard de lei al BNR-ului.

-         Fondurile europene. Un capitol care nu prea exista in Romania. Si, asa cum era de asteptat iarasi nu am facut mare lucru cu aceste fonduri nerambursabile…

Ce se mai poate remarca in 2009 e ca nimeni nu a venit cu nici o solutie. Solutiile eliminarea cumulului salariu-pensii, legea unica a salarizarii, sau altele nu sunt masuri care sa normalizeze sau nu unele chestii. Dar nu sunt masuri anti-criza. Acum adevarul e ca pana in 2009 am procedat exact pe dos, fata de cum ar fi trebuit.

In mare cam asa am stat din punct de vedere economic. In anul de criza, dar si electoral 2009. Iar pentru mine, ramane – asa cum anuntam si din titlu – o trista amintire.

Sper ca 2010 sa fie un an mai bun. Dar ma cam indoiesc. Totusi, Doamne ajuta!

2009 – o trista amintire(I)

A mai trecut un an. Voi incerca sa fac o scurta analiza(chiar rememorare) a evenimentelor economice si politice care au avut loc in 2009.

Si cum anul 2009 a fost an electoral, voi incepe cu politica :

Anul a inceput prin implinirea visului presedintelui basescu : o guvernare PD+PSD(altii ar spune FSN1+FSN2), avandu-l in frunte, teoretic, pe Emil Boc. Asta desi Thedor Stolojan fusese primul premier propus. Ce pot pot sa spun despre guvernul Boc1 in afara de faptul ca a fost un guvern de incompetenti. Si rog cititorii sa imi dea macar un singur exemplu de ministru competent ; indiferent de partidul din care provine.

Ca tot veni vorba despre nominalizari de ministri, as aminti ca respectivul guvern a inceput cu stangul. Si anume, in nici macar un an, PSD-ul a dat 3 ministri ai internelor(primul minister vizat de acestia) : Gabriel Oprea(zis si « tata hotilor »), Liviu Dragnea si Dan Nica. Primul dintre ei a parasit insa, odata cu functia si partidul. S-a facut « independent » , dar cu ajutorul celui ce ii daduse porecla a redevenit ministru spre sfarsitul anului, odata cu validarea guvernului Boc4.

Din cauza ultimului nominalizat, a demiterii acestuia, sau acesta fiind doar un pretext, PSD-ul a decis sa se retraga de la guvernare. Astfel criza economica a fost dublata, ba chiar intrecuta de criza politica. Am avut un guvern de-a dreptul ridicol, in care un ministru conducea cate doua ministere. Si ce ministri capabili… Am avut apoi o coalizare a PSD-ului, PC-ului, PNL-ului, UDMR-ului si minoritatilor nationale, alianta creata in jurul proiectului Johannis. Basescu a venint insa cu o alta desemnare ; desemnarea domnului Lucian Croitoru, desemnare pe care eu unul nu as fi respins-o. Lucru pe care coalitia anti-basescu a facut-o. Desi era conturata clar majoritatea parlamentara, basescu a sfidat si l-a propus pe Liviu Negoita. Deci iarasi nu l-am avut pe Johannis si criza s-a prelungit. Tin sa reamintesc ca in aceasta perioada Bugetul nu a fost nici facut si nici votat. Practic, s-a intrat in noul an fara un Buget, lucru inacceptabil in opinia mea.

Punctul culminant al evenimentelor politice ale anului si in acelasi timp sfarsitul crizei politice a fost dat de alegerile prezidentiale, castigate la limit ape 6 decembrie de catre basescu. Asta desi Geoana a beneficiat de tot ce se putea. De presa, de PNL, de UDMR si celelalte minoritati(cel putin verbal) ba chiar – culmea ! – de sprijinul PNTCD-ului. Amintesc aici ca primarul Ciuhandu l-a chemat pe 1 decembrie la Timisoara pe Geoana, care a stat alaturi de Antonescu si de Radu Sarbu. Unii lauda, altii critica…. cert e ca s-au facut anumite reconcilieri. Ori cand Geoana avea totul de partea sa…si mai,mai sa-i uitam porecla data in urma cu cativa ani de catre Iliescu – Geoana pierde alegerile la cateva mii de voturi. Toata energia, toata speranta unora de schimbare a fost ruinata in primul rand din pricina greselilor facute de Geoana. Motiv care adus aminte de porecla amintita mai sus.

In afara de surpriza si de diferenta extrem de mica dintre cei doi contracandidati ajunsi in turul II, o alta caracteristica a acestor alegeri este ca frauda electorala a fost reintalnita. Cel putin in discutiile politice.

Noua conjunctura politica a fost prielnica PD-ului, care a si distrus vechea alianta, si cooptand UDMR-ul, minoritatile nationale si « independentii » a format un nou guvern. Boc4, asa cum i se zice.

Alte elemente care s-au remarcat pe scena politica au fost situatiile partidelor. Sa le luam pe rand :

PSD-ul – De la infiptul coltilor in beregata, Mitrea s-a tot luptat cu « hrebenciucii » asa cum ii numeste. Desi mai tot anul parea a fi in minoritatea(ba mai mult unii apropiati de-ai sai, cum ar fi Eugen Nicolicea au trecut la « independenti »), infrangerea lui Geoana ii creaza culoar liber lui Mitrea pentru a redobandi pozitii inalte in partid. Si lui, dar si lui Nastase, lui Cristi Diaconescu si nu e exclus nici lui Sorin Oprescu.

PD-ul – a ramas si va mai ramane o buna perioada un partid strans, unit in jurul liderului sau – Traian Basescu. Asta nu este nimic nou. Spectaculosul vine insa din atragerea unor baroni fosti pesedisti, cum ar fi Constantin Contac, Constantin Simirad,etc.

PNL-ul – a trecut in prima jumatate a anului printr-un Congres Extraordinar. Un congres frumos, al carui castigator a iesit pe merit Crin Antonescu. Congresul a dat un impuls puternic candidatului liberal la presedentia tarii. Impuls urmat de o perioada de hibernare, din pacate. Dar, in cele din urma Antonescu a revenit in forta. Adunand nu neaparat voturi ci credibilitate. A fost rasfatatul presei ; a fost cel mai onesc candidat. Dupa pierderea alegerilor, dupa neintrarea la guvernare(desi i s-a cerut acest lucru chiar de catre basescu), apele in PNL au inceput sa se tulbure. Cireasa pe tort a pus-o insa Viorel Catarama care a anuntat chiar ca ar fi dispus sa candideze la presedentia partidului. E clar, in partid se da o lupta pentru intrarea sau renuntarea la guvernare. Vom avea probabil un 2010 – an de lupte interne in PNL.

O greseala(pe care eu unul nu o voi uita niciodata) a PNL-ului in 2009 a fost trimiterea lui Bogdan Olteanu ca viceguvernator al BNR.

Amintesc ca in 2009 am avut si alegeri europarlamentare, care nu au creat insa nici o surpriza. Poate doar reaparitia lui Vadim si a lui Becali pe scena politia. As aminti-o aici si pe beizadeaua EBA.

Ce m-a uimit insa cel mai mult in anul care tocmai s-a incheiat a fost faptul ca desi se vedea foarte clar ca avem criza in fata, guvernantii, in frunte cu Boc si cu Pogea ne tot dadeau asigurari cum ca aproape s-a terminat criza. Ca deja se vad primele semna. Ca ce a fost mai greu a trecut. Va seamana asta si cu afirmatiile tuturor cum ca in din trimestrul III 2010 vom reincepe cresterea economica ? Mie imi seamana teribil de bine….

Daca pentru mine 2009 reprezinta o trista amintire, asa cum spuneam si in titlu, pentru voi ce reprezinta ? Din punct de vedere politic ?

Ce alte evenimente politice v-au atras atentia in acest an ?

Cea mai buna varianta…noi insa l-am ales pe Boc

Pentru mine, principala miza a alegerii presedintelui a fost faptul ca acesta desemneaza primul-ministru, care isi alege ministri. Adica formarea guvernului. Bineinteles e foarte important cine formeaza guvernul, dar un lucru este(sau mai bine spus ar trebui sa fie) comun tutur. Si anume respectarea acrodului cu Fondul Monetar International. Acesta trebuie sa fie principalul plan de guvernare. Deci, asa cum circula vorba si prin targ, guvernul Romaniei este oarecum FMI-ul.

Pentru cine nu stie, eu nu sunt nici pe departe un simpatizant sau un votant al lui basescu. Asta pentru ca de multe ori se poarta mai de graba precum un mascarici si nu ca un presedinte, pentru ca in jurul sau roiesc tot felul de persoane controversate, pentru ca isi promoveaza familia in politica. Tot legat de familie, nu pot de catsa constat ca fiicele sale au prosperat foarte mult datorita tatalui sau. Oare cati notari rurali au cumparat apartamente de aproape 1milion de euro? Oare cati tineri aveau salariul avut de EBA la Luxten? Nu il mai plac pe basescu pentru ca are un limbaj de-a dreptul revoltator… « Gaozar » nu mi se pare nici pe departe un cuvant demn de a fi folosit de catre un sef de stat. Nici macar de un consilier local, intr-o comuna cat de mica. Nu il plac deloc pe basescu pentru ca ridica niste probleme(ce-i drept grave si adevarate totodata), dar de care se face vinovat in egala masura ca si cei acuzati. Ba poate mai rau. Si anume coruptia, oligarhii, comunismul, demascarea securitatii, etc.
Si mai mult ma deranjeaza faptul ca exista oameni(si inca multi !?) care il mai si cred. Ba chiar isi pun speranta in acesta… « Mare ti-e gradina Doamne » ar spune unii… Eu insa nu vreau sa fiu rautacios; caci sunt si de partea celalalta…

Pe de alta parte insa, despre Emil Boc am o parere destul de buna. Desi risc sa primesc anumite critici Le accept . Ce imi place la Boc ? Imi place ca este un om civilizat, ca nu se maimutareste pe la tot felul de balciuri, de sarbatori ale oilor, zmeurei, etc. Ca nu ia lumea la dans si la ciocnit pahare. Ca nu se umileste plimbandu-se fara rost in cizme de cauciuc sau cu o caciula muncitoreasca pe cap, cumparata dintr-o tara din Indochina. Imi mai place la Boc ca este un om muncitor. Si nimeni nu ma poate contrazice. In perioada in care a fost deputat(2000-2004) nu se poate spune ca a chiulit din Parlament.. Imi mai place ca are un limbaj de om civilizat, nu de vagabont asemeni presedintelui tarii. Celebra « derbedeu’ dracului » arata un limbaj de om decent. Admir la actualul premier faptul ca nu s-a imbogatit, detinand de ceva vreme functii care i-ar fi permis sa o faca. E chiar de apreciat. Putini politicieni se abtin de la imbogatiri…sa le zic dubioase. Si repet, Boc este unul dintre ei. Cum de altfel, nu e nici politicianul in jurul caruia roiesc tot felul de interlopi si de mafioti. In acelasi timp, Emil Boc este unul dintre politicienii romani care a invatat carte…specie pe cale de disparitie pe la noi. Nu sunt clujean, nu am fost niciodata, din pacate la Cluj. Dar faptul ca Boc a fost votat din primul tur si ca politicianul sustinut de el a castigat la fel de relaxat, imi spune ca a facut ceva treaba pe acolo. Desigur, mi se va putea spune ca si Mazare sau Vanghelie au castigat. Sau basescu, de ce nu ? Numai ca e o mica diferenta – Boc nu a dat nici carnati, nici fasole, nici mici cu bere si nici vanghelioane(apropos stimati academicieni, introduceti acest cuvant in dictionar… ). Si nici pensii sau salarii la bugetari marite/propuse inainte de alegeri, asemeni presedintelui. Si nu numai.

Ce nu imi place insa la Boc, sunt trei lucruri. Dar lucruri cu adevarat vitale pentru un bun prim-ministru. Si anume inteligenta, lipsa cunostintelor economice si personalitatea. Intrebat in urma cu vreo 2-3 ani in ce fel este influentat pretul gumelor de sters de o crestere a consumului de creioane…Emil Boc n-a stiu sa raspunda. Ba mai mult, dupa ce i s-a spus raspunsul, nici nu putea sa inteleaga de ce ar creste pretul. Cred ca orice student al ASE-ului care a dat admiterea la economie ar fi raspuns corect la aceasta intrebare. Ori asta arata ca premierul nu este chiar o sclipire si ca e praf la capitolul cunostinte economica.
Celalalt lucru care ii lipseste – personalitatea. Din pacate, Boc face doar ceea ce ii cere(altii ar zice « ii ordona ») Traian Basescu. Ori un prim ministru trebuie sa fie un om demn, un om cu personalitate. Un om care stie ce vrea si care a puterea de a implementa ceea ce isi doreste. Nu sa dea telefoane sa ceara aprobari…

Oare chiar crede cineva ca guvernele Boc(1,2,3 sau 4 ) au fost intr-adevar facute de acesta? Eu sunt convins ca nu. Sunt convins ca si dumneavoastra la fel. Ba mai mult, nici eu nici voi nu credem ca macar un singur ministru ar fi fost numit din initiativa lui Boc. Acestia ii sunt impusi. Ori d-aia nu as da vina pe el pentru greselile mari pe care le-au facut guvernantii in 2009. A nu se intelege ca ii iau apararea, caci putea demisiona daca nu i-ar fi convenit.

Dar, ca tot eram la momentul unor intrebari(retorice) imi permit sa mai pun una : crede cineva ca ar fi existat un prim-ministru care sa fie capabil sa guverneze dupa capul sau ? Si nu dupa capul capului tarii ? Adica a lui basescu ? Eu nu cred. Ori de la o asemenea intrebare, mi-a venit si o idee. O idee care este insa prea tarzie. Dar care cred ca nu ar fi fost agreata de multi decidenti din Romania. Si anume un prim-ministru care sa adune multe calitati.
Si anume : sa fie 100% independent politic ; sa fie un tehnocrat(bun economist) ; sa cunoasca bine situatia Romaniei ; sa nu aibe in jurul sau grupuri de interese(ca sa-l citez pe presedinte) ; sa fie capabil sa aplice acordul cu FMI-ul ; sa aibe reputatie externa ; sa nu umble dupa iubirea poporului(adica sa nu fie populist). Suna greu de crezut. Ba mai mult, sa nici nu dea banii pe toate prostiile. Da s-ar fi putut. Si ma refer aici la Jeffrey Franks. Cu un guvern de tehnocrati de partid, ca sa zic asa.

Poate ar sari unii sa imi spuna ca asta va stirbi din reputatia Romaniei. Care reputatie? as putea sa intreb si eu. Nu vreau insa sa fiu rautacios. Dar nu a avea « domn strain » iti scade reputatia. Ce ? Carol I sau Ferdinant ne-au stirbit reputatia ? Nu sunt chiar cei ce au realizat cele mai importante lucruri pentru un stat si anume independenta tarii si marea unire ?

Bineinteles, inainte de toate era nevoie sa accepte si domnul Jeffrey Franks aceasta nominalizare. Dar, nu stiu de ce, dar cred ca ar fi acceptat.
Practic, asa cum spuneam, guvernantii nostri ar trebui doar sa respecte angajamentele luate fata de FMI. Si cine ar putea sa le respecte mai bine decat seful delegatiei FMI in Romania ?

Repet, nu Boc, nu Liviu Negoita, nu Crin Antonescu, nu Johannis ar fi fost cea mai buna varianta pentru Romania. Ci Jeffrey Franks.

Marea problema a lui 2010 – somajul

Am avut o campanie electorala fara prea multe teme de dezbatere; sau, in opinia mea nu s-a dezbatut nici o tema serioasa. Doar veridicitatea unor filmulete sau a unor intalniri de taina.

Dar gata cu alegerile; s-au terminat. Ramane de vazut decizia CCR, dar eu sunt sceptic. Asa ca, ramane de privit inainte. Doar o singura remarca privind trecutul : ambii candidati ajunsi in turul al II-lea au vorbit de multe ori despre locurile de munca. Unul dintre ei repeta din 10 in 10 minute “locuri de munca”, iar celalaltul plus, vorbind despre “locurile de munca de la tara”.

Nu ca ar fi rau; din contra – somajul este o problema foarte mare. A fi somer, intr-o perioada de criza este foarte dificil. Insa sunt curios cum s-ar putea rezolva problema somajului. In afara de “locuri de munca” si “protejarea locurilor de munca” nu am auzit si solutii. Repet, din punct de vedere economic, a fi somer este poate cel mai greu lucru. Pe langa faptul ca banii sunt putini, strsul care te domina si teama ca dupa terminarea perioadei de primire a ajutorului de somaj tot nu iti vei gasi un loc de munca te macina foarte mult.

Dar sa vedem daca se poate rezolva problema somajului, care, dupa cum vom vedea va creste. Mult. Sa luam salariatii pe rand, impartindu-i in doua mari categorii, fara a le considera antagoniste, ci pur si simplu pentru a se intelege mai usor :

1 – Bugetarii. Regulile de bun simt ale economiei spun asa : in perioada de boom economic, atunci cand factorul privat e in expansiune si cauta forta de munca, numarul bugetarilor trebuie sa scada. Astfel, ei nu ajung someri, gansindu-si de munca in sectorul privat, aducand valoare adaugata. Astfel, statul isi face anumite provizii, sau in tot cazul nu face deficite mari. Urmand ca, in perioade de criza economica, atunci cand activitatea sectorului privat se restrange si renunta la o parte din salariatii sai, statul(cu rezervele de care am vorbit) trebuie sa vina in ajutorul acestora, gasindu-le locuri de munca in sistemul public.

Ce-au facut politicienii nostri? Taman pe dos. In 2004 aveam aproximativ 900.000 de bugetari. Astazi avem 1.400.000, adica cu 50% mai multi. Ponderea salariilor bugetarilor in PIB in 2004(atentie, atunci aveam acord cu FMI-ul)  era de 4,5% din PIB. Acum avem dublu. Si cica am fost condusi de partide de dreapta.

Acum, cand am intrat in perioada de recesiune si cand statul ar trebui sa isi arate atentia mai mult spre someri…nu se mai poate. Statul e deja supraincarcat cu personal. Si plus de asta, unde sunt proviziile(rezervele) de care vorbeam mai devreme? Nicaieri. Ba din contra, in loc de rezerve atunci cand trebuia am facut datorie. Ca si cand nu ar fi de ajuns, acordul cu Fondul ne impune ca la anu’ sa avem deficit bugetar de 5,9% maxi. Deci, cam cu 2 puncte procentuale mai mic decat in 2008. De unde vor fi luati acesti bani? Grea intrebare…

Si inca ceva : nu vorbeau guvernantii despre reducerea numarului de bugetari cu 20% inca din prima jumatate a anului 2009? S-a vazut ceva? Nu s-a vazut nimic.

2 – Salariatii din mediul privat. Suntem in recesiune. Iar eu cel putin, nu vad sfarsitul recesiunii prea curand. In nici un caz sa se termine in 2010 asa cum prvad cate unii. Dar sa luam cel mai optimist scenariu : revenirea pe crestere a economiei incepand cu jumatatea anului 2010. Unii ar putea spune ca odata cu incheierea recesiunii, locurile de munca vor fi din belsug. Lucrurile iarasi nu stau chiar asa. Teoria economica(care se adevereste de minune si in practica) vorbeste despre un decalaj dintre evolutia economiei si somaj. Decalaj care depinde de la o situatie la alta, dar care in medie e de aproximativ 6 luni.

De ce stau lucrurile asa? Pentru ca odata intrati in recesiuni, managerii din mediul privat sunt inca optimisti, au impresia ca “Romania nu va fi lovita de criza”(citat din marele economist – Traian Basescu). Inca spera ca totul va dura putin, etc. S-a adeverit aceasta teorie in faza de inceput a crizei? De minune! Practic, suntem in recesiune incepand din trimestrul III 2008, adica din iulie. Aveam atunci someri? Nu! Someri am inceput sa avem cam la jumat’ de an dupa.

Daca criza se va incheia, credeti ca mediul privat va incepe sa caute instantaneu forta de munca? Eu ma indoiesc. Cine ne va garanta asta? E nevoie de confirmari, confirmari care dureaza luni bune. De-abea apoi privatii vor cauta salariati. 

Deci, si in cel mai optimist scenariu pe care l-am auzit, cum ca vom reveni pe trend ascendent la mijlocul lui 2010 – somajul va incepe sa scada de-abea din 2011. Dar repet, eu nu cred in acest scenariu si vad lucrurile mult mai rele.

Deficitul bugetar mare pe care il avem si impovararea dobanzilor aferente creditelor contractate din cauza risipei ultimilor ani impune cel putin o condutie din urmatoarele doua :

-                          fie micsorarea cheltuielilor publice. Care inevitabil va duce micsorarea numarului de bugetari; deci la somaj mai mare

-                          fie cresterea fiscalitatii, care va pune presiune pe mediul privat, deci va conduce la inca o perioada de disponibilizari. Deci, tot la cresterea somajului

Mie unul mi-e teama sa nu fie aplicate ambele “solutii”.

Acum avem un somaj de 7,5%, adica putin peste 680.000 de persoane. Un candidat la presedentie, care se pare ca a si castigat promitea ca daca somajul va ajunge la 10%, atunci nu va mai candida. Oare, daca am respectat promisiunile cu cei 20%(adica 300.000) de bugetari, oare nu am fi depasit 10%?

Ei bine pe acest scenariu de 10% merg si eu. Dar il consider un scenariu foarte optismist.  

Iar daca am lua in calcul ca numarul de studenti este mult mai mare decat numarul de studenti de care are nevoie tara, iar diferenta ar cauta sa intre in campul muncii(deci ar trece la somaj), procentul somerilor ar fi si mai mare.

Si inca ceva : paita muncii pentru tinerii proaspat absolvenit este ca si inghetata. Asta in Bucuresti; in provincie sunt convins ca e si mai rau de atat.

Am uitat atatia de ghetute ?

Mai toate personalitatile care au mers ieri dimineata sa voteze si carora li s-a cerut parerea in legatura cu votul au amintit cate ceva si despre Sfantul Nicolae. Ma intreb acum daca i-a apucat dorul de religie pe toti sau daca a fost un mic artificiu electoral. Amintind ca de Sfantu Andrei nu am vazut atata agitatie in a veni cu urari, trag lesne concluzia ca acestia au vorbit doar in scop electoral. Si de o parte, si de alta.

Asa stand lucrurile nu pot sa trag decat o concluzie. Ca in tara asta mai sunt si crestini. Crestini care, cred sau nu, dar respecta traditia Mosului Nicolae.

Sa vedem deci, cu ce ne-a pricpsit Mosul…

In Romania de azi exista cel putin 3 crize : una economica, una morala si una politica. Legate oarecum intre ele. Daca de criza economica e limpede ca nu vom scapa prea curand; de criza morala cu atat mai mult, singura posibilitate a noastra era sa scapam de criza politica. Se pare insa ca rezultatul de ieri a spus clar : “de criza politica nu veti scapa inca 5 ani”.

Dar le pasa romanilor de aceste tipuri de crize? De unele da, de altele nu. De criza economica e firesc sa le pese; si le pasa. Firesc este sa le pese de criza morala si de cea politca. Dar numai ca firescul nu reprezinta intotdeauna realitatea. Criza morala de exemplu este generata tocmai de nepasarea, moravurile si comportamentul in general al romanilor. Al romanilor de rand, nu doar al politicienilor sau al altor personalitati.

Dar atunci de ce nu le pasa romanilor de criza  politica? Care repet, este strans legata de cea economica(de care am spus ca le pasa).

Nu le pasa pentru ca au amintirea guvernului Tariceanu. In care, desi zilnic  vedeam pe scena politica numai scandal, lucrurile mergeau aparent bine. Sau, cel putin din punctul de vedere al bunastarii romanilor pe termen scurt, lucrurile mergeau foarte bine. Salariile cresteau, pensiile la fel, imobiliarele si bursa erau pe maxime istorice… De unde s-a tras concluzia ca o criza politica este menita doar pentru a oferi scandal si circ; neavand practic efecte negative. De-ar sta lucrurile asa!…numai ca nu stau…

Imaginati-va ca sunteti elevi pe clasa a 8-a sau a 12-a si urmeaza ca in vara sa dati capacitatea sau bacalaureatul. Imaginati-va ca vine ministrul invatamantului si spune ca la materia X se va da grila. Dupa care vine primul ministru si spune ca nu se va da grila si ca daca vrem sa vedem ce tipuri de subiecte se vor da, sa cumparam o anumita culegere, cu exercitii in genul celor pe care urmeaza sa le sustinem la vara. Apoi vine Curtea Constitutionala si ne spune ca ministru ia decizii cum sa se dea un examen, nu primul ministru. Atunci, primul ministru vrea sa schimbe ministru si il pune pe un altul. Acesta insa nu poate sa fie numit din cauza ca presedintele nu semneaza decretul. Dupa mult timp, decretul este semnat si vine noul ministru care le spune elevilor ca  va mai introduce inca o materie in randul celor pe care trebuie sa le sustina.

Va dati seama ce va fi in capul elevilor? Ce harababura?

La acest exemplu, pentru a se intelege mai bine, vreau sa fac doua precizari.

1) Intre 2005-2008 indiferent de tipul de subiecte, de materiile pe care trebuiau sa le sustina elevii, acestia nu aveau probleme; pentru ca subiectele erau banale. Cum de altfel, indiferent de cine ar fi condus atunci tara, cresterile bunastarii erau banale, nu? Cum de altfel, in toata Europa, mai cu seama cea Centrala si de Sud-Est lucrurile duduiau. Iar atentie, in 2009 si cu atat mai mult in 2010, gradul de dificultate al exercitiilor va fi foarte ridicat.

2) Daca intr-aevar esti un elev de nota 10, promovezi examenele indiferent de tipul de subiecte. Dar atentie, Romania nu este si nici nu a fost un elev eminent.

Sper ca exemplul pe care l-am dat, unde clasa politica o comparam cu decidentii din invatamant; iar pe cetatenii romani cu bietul elev sa fie destul de sugestiv.

Concret insa cum stam cu proasta conlucrare a institutiilor publice?

Ar fi trebuit sa primim o transa de la FMI. Transa pe care Fondul nu ne-a dat-o, pe motiv ca avem instabilitate politica, nu avem guvern. Si e destul de probabil sa nu ni-i dea pana cand nu vom avea un Buget pentru 2010(buget care trebuia de mult aprobat, iar la noi nici macar nu s-a discutat). Astfel ce au facut Finantele? S-au dus frumusel pe piata interna, unde au secatuit resursele. Resurse care ar fi putut ajunge la mine sau la voi. Dar in primul rand ar fi ajuns la companiile private, producand  valoare adaugata, creind locuri de munca.

Din 2007 pana acum, Romania una dintre cele mai sarace tari din UE a fost practic contribuitor net. Asa ceva nu este admisibil. In tara asta, unde ar fi atatea proiecte de facut…sa nu atragi tu clasa conducatoare deloc bani? E inadmisibil. A…desigur pana acum 1 an nu simteam lipsa acelor bani, caci intrau o gramada de fonduri private care dadeau buzna pe la noi. Dar azi? Dar maine(in 2010)? Avem imperativ necesar nevoie de acei bani. Bani pe care, in criza politica vom fi in continuare handicapati la capitolul atragere de fonduri europene nerambursabile.

Ba mai rau era, atunci cand din motive politicianiste, un decident spunea hai sa marim salariile cu un procent. Dupa care, venea al doilea decident si spunea ca nu e de acord, intru-cat cresterea este prea mica. Asa ca in final cresterea era mult mai mare. Si uite asa….am ajuns la deficitele astea de azi….

Si cate si mai cate…

Se pare insa ca Mosul nu a fost atat de darnic cu noi. Ne-a lasat in continuare intr-o criza politica a carui sfarsit nu se vede. Eu nu inteleg, oare mai sunt romani cu capul pe umeri care sa vada ca cu basescu in fruntea tarii nu vom avea parte de liniste politica? Nu zic ca neaparat el provoaca criza politica; caci am avut cazuri cand si PNL-ul sau PSD-ul au contribuit. Dar e clar ca lumina zilei(si asta am vazut-o timp de 5 ani) ca basescu fie genereaza fie aduna in jurul sau scandal. Care se transforma in proasta functionare a institutiilor statului.

Desi ma amagisem, cum spuneam la inceput crezand ca suntem credinciosi si ca mosul ne va pune in cizmulite ceva cat de cat…acum am ramas dezamagit. Ca romanii, credinciosi vor scoate ghetutele la geam. Chiar sa fi uitat romanii sa le scoata? … Sau poate ca cineva a schimbat cizmulitele, punand in locul lor unele identice, dar cu un alt “cadou”.

De ce il votez pe invingator

Inainte de toate sa vedem cine va fi invingatorul.

Pana mai acum catva timp(nici o luna) basescu parea imbatabil. Nimeni nu se putea atinge de el. Asa ni se zicea prin sondaje, asa ne spuneau cei mai multi politologi. Mai toti politologii m-au batut la cap, timp de aproape 5 ani, spunandu-mi ca basescu este un “animal politic” si ca are o inteligenta politica nativa. Eu unul n-am fost niciodata de acord cu faptul ca basescu este prea inteligent in politica. Si asta din orice perspectiva am privi :

1 – Politica de balci(ceea ce inteleg cei mai multi prin politica), adica ceea ce se numeste atragerea de voturi cu scopul de a conduce. Indiferent de maimutarelile si injosirile pe care le faci pentru asta. Si indiferent de scopul pentru care se doreste puterea. Pai, desi s-a maimutarit ca un mascarici in acesti 5 ani, el a reusit sa se mentina in topul sondajelor atunci cand nu il ajuta cu nimic. Putea sa aibe si 100% in 2006-2007; la ce folos? Cand de fapt azi, in momentul decisiv el va pierde. Lumea s-a plictisit de el, de maimutarelile lui si de orice tine de persoana sa. Chiar daca unele idei nu-s chiar rele.

2 – Din punctul de vedere al politicii adevarate. Adica a politicilor economice, sociale, a conducerii, a conceperii planurilor pentru bunastarea populatiei si pentru moralitatea tarii. Aici, cei drept alaturi de cei mai multi “mari politicieni” – basescu are un IQ jalnic.

Astazi insa s-au cam schimbat lucrurile.

In momentul de fata este usor de preconizat ca Geoana va castiga alegerile. Toate sondajele il dau invingator, mai toti politologii o spun.

Nu vreau sa ma laud. Dar tin totusi sa amintesc ca eu sunt unul dintre cei care spun de mult ca basescu nu mai are cum sa castige. Ba chiar ca aproape ca indiferent de ce contracandidat ar fi avut in turul2, ar fi pierdut. Am scris intr-un articol anterior, numit “Legea utilitatii marginale descrescande” cum ca, orice politician, atunci cand apare prea des la televizor creste in notorietate si in intentia de vot, dar la un moment dat, aparitiile sale plictisesc. Ba mai mult irita. Si atunci incepe sa scada. Iar la basescu se vede de multa vreme ca a intrat pe un trend descendent clar. Ma mir insa ca nu au fost foarte multi care sa fi vazut acest lucru.

Poate mi se va spune ca Geoana nu este demn sa conduca o tara. Poate mi se va spune ca tatal sau este un fost general ceausist. Si aici nu pot sa nu imi pun intrebarea(retorica) : oare daca Geoana nu ar fi fost fiul tatalui sau, ar mai fi fost astazi atat de departe? Mi se va putea spune ca in spatele sau stau persoane cu un caracter abject(ca sa ma exprim elegant) cum ar fi Marian Vanghelie sau Radu Mazare. Poate mi se va spune ca Geoana a fost la guvernare in 2009, an care nu va reprezenta niciodata un an glorios al Romaniei. Poate mi se va spune ca Geoana promite politicianist niste aberatii populiste de te apuca rasul atunci cand le auzi. Da, asa este. Nu neg nimic din aceste acuzatii.  

Dar oare ce acuzatie dintre acestea nu i se poate aduce si lui Traian Basescu ? El n-are tata general, dar a fost un securist prosper al epocii Ceausescu. In spatele sau nu sta nici Vanghelie nici Mazare. Dar sta clanul Udrea. In privinta proastei guvernari din 2009 basescu a fost vioara intai. Iar la capitolul promisiuni…sa ne amintim doar de tepele din Piata Victoriei, promise la alegerile din 2004. Si nici macar scobitori nu am vazut…ce sa mai vorbim de tepe.

De ce il aleg totusi pe Geoana? Il aleg pentru ca reprezinta o alianta de partide. PSD-ul cu destui specialisti. Iar PNL-ul si in special PNT-ul cu oameni mai morali decat  pedistii.

La PD, si imi cer scuze daca uit, dar chiar nu vad nici buni specialisti si nici oameni de o mare tinuta morala. Vad numai smecheri. Si slab pregatiti profesional si profitori si fara nici un crez politic.

Il mai votez pe Geoana ca, cel putin CV-ul sau spune ca stie sa faca politica externa. Experienta de ambasador la Washington, experienta de ministru de externe timp de 4 ani. Si ani in care am aderat la NATO; ni s-au ridicat vizele si am incheiat capitolele de negociere cu UE. Nu spun ca ar fi meritul sau neaparat, ci ca Nastase a dus o politica buna. Si ca, nu in ultimul rand au continuat politica regimului Constantinescu. Dar, una peste alta, Geoana a fost ministru de externe in, poate cea mai buna perioada de politica externa a Romaniei postdecembriste.

Il mai votez pe Geoana pentru ca Romania are nevoie de liniste. Ori, avem dovada ultimilor 5 ani ca Romania cu basescu in frunte nu poate fi o tara linistita. E o tara de cearta continua; cearta care nu aduce mai nimic bun. Cearta care face ca institutiile statului sa nu functioneze bine. Nu spun ca de fiecare data basescu este vinovatul, dar este cert…ca atata timp cat il avem in fruntea tarii cearta va continua. Si asta nu poate duce decat la neaccesarea fondurilor NERAMBURSABILE. Care vor fi vitale tarii, cu atat mai mult cu cat tara se va afunda si mai mult in criza economica.

Il mai votez pe Geoana pentru ca, desi uneori este la limita penibilului(vezi jocurile cu lopatele si cu galetuse alaturi de copii de 2-3 ani), in comparatie cu basescu este cu mult mai civilizat.

In votul meu mai atarna si faptul ca daca pe basescu l-am vazut presedinte si am vazut ca a condus foarte prost institutia prezidentiala, pe Geoana inca nu l-am vazut. Deci, nu il pot considera dinainte vinovat.  Adica votez cu opozitia, cu schimbarea.

PS : Daca in urmatorii 5 ani de mandat, Geoana nu reuseste(sau nu vrea) sa ii inlature pe Marian Vanghelie sau pe Radu Mazare…atunci votul meu nu-l va mai primi niciodata.

Ziua Nationala a Romaniei

Care este semnificatia zilei de 1Decembrie ?
Pe 1 decembrie 1918, a avut loc la Alba-Iulia o mare adunare nationala, la care au participat 100.000 de oameni veniti din toata Transilvania si din Banat. Acestia au cerut unirea cu fostul Regat.
Cu doua zile inainte, pe 28 noiembrie 1918 acelasi lucru il ceruse si Bucovina ; iar mai inainte si Basarabia.
Insa, in mod practic, nu 1 decembrie reprezinta ziua Marii Uniri. Ci 24 decembrie, data la care regele Ferdinant a aprobat acele cereri de care am vorbit mai sus.

Care este semnificatia zilei de 10 mai ? Sa o luam cronologic.
Pe 10 mai 1866 ajunge in tara principele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen si devine domnitor.
Pe 10 mai(unii spun 9 !) 1877 Romania isi declara independenta fata de Poarta Otomana. Practic este ziua in care ne indepartam oficial de Orientul prea imbatranit. Este ziua in care Romania intra in lumea tarilor independente, libere.
Pe 10 mai 1881 Carol este incoronat ca rege, astfel Romania devine monarhie.

Dupa cum se poate vedea, atat 10 mai, cat si 1 decembrie au semnificatii importante pentru istoria Romaniei. Cu siguranta ca pentru o tara ca Romania, cele mai mari sarbatori nationale nu pot fi decat independenta tarii si unificarea tarii.

Noi(adica conducerea tarii de imediat de dupa evenimentele din ‘89) au ales ca sarbatoare nationala 1decembrie. De ce nu au ales 10 mai e lesne de inteles. Caci, aceasta data era asociata oarecum cu monarhia ; ori stim cu totii ca cei ce au condus in acea perioada erau practic esalonul II si III al PCR.
De aici sa nu se traga concluzia cum ca nu as considera data de 1 decembrie ca o zi importanta pentru Romania.

Ci doar ca, din ambele date, consider ca cea de 10 mai(Ziua Independentei) este mult mai potrivita pentru a deveni Ziua Nationala a Romaniei.
Asta pentru ca, dupa cum spuneam unirea a avut loc treptat, in mai multe date. Iar, 1 decembrie nu este ziua reala a unirii.

Si nu in ultimul rand, oare cand e mai frumos de serbat ? Iarna ? In ger, ploi, daca nu chiar ninsoare ? Sau primavara ? Primavara cand este cald(dar nu canicula), cand infloresc si infrunzesc copacii ?
Oare nu ar fi mai placut pentru romani sa asiste la paradele militare sau sa danseze pe vreme frumoasa ?

 

Surprizele primului tur

4 lucruri mi-au atras atentia la aceste alegeri. Sa le iau pe rand :

1 – Faptul ca basescu a castigat primul tur. Eram aproape sigur ca basescu se va califica in turul 2, dar ca o va face de pe pozita secunda. Cineva mi-a spus ca crezul meu este un wishfull thinking. S-o fi incadrat poate si la categoria wishfull thinking, insa toate semnele pe care le aveam(din lumea reala) imi arata ca basescu nu mai este atat de iubit. Nu-mi amintesc nici macar o singura persoana in ultimele 3 luni care sa imi fi spus ca il va vota sau ca il simpatizeaza pe basescu. Poate faptul ca sunt argesean(Argesul fiind poate cel mai rosu judet, deci nu chiar cu multi simpatizanti PDL); poate faptul ca in Bucuresti, mai cu seama prin randurile tinerilor(adica in afara de pitesteni, acestea fiind celelalte cunostinte de-ale mele) iarasi basescu nu mai are asa multi adepti(fiind castigati in ultima vreme de catre Crin Antonescu). Poate m-am grabit in gandul meu cum ca basescu nu va castiga primul tur si nu am mai luat in calcul aceste 2 amanunte, se pare ca foarte importante. Tocmai d-aia as dori sa vad si eu o o abordare a voturilor pe judete. Daca cineva ar putea sa ma ajute, i-as fi recunoscator

 

2 – Se confirma inca o data(primele confirmari dar oarecum incerte au fost la europarlamentarele din 2007 si la parlamentarele de la finele lui 2008) ca extremismul a cam expirat in Romania. Cel putin pentru moment. Desigur, mi s-ar putea spune ca atat Vadim Tudor cat si Becali au fost respinsi de electorat datorita plictiselii populatiei fata de ei. Sau mai bine spus a legii utilitatii marginale descrescande, despre care am vorbit si altadata si care este valabil si in cazul lor. Asa este, nu zic nu. Insa la fel de adevarat e ca arata, cel putin penttru moment si imputinarea extremistilor. Caci, pana la urma, daca ne-am fi saturat de acestia 2, si am fi fost tot la fel de extremisti, de ce nu ar fi aparut altul care sa le ia locul?

 

3 – Scorul foarte mic obtinut de Sorin Oprescu. Era stiut de ceva timp cam de toata lumea ca sansele lui Sorin Oprescu sunt minime. Nu-si mai facea nimeni iluzii nici macar ca ar obtine o medalie de bronz. Insa… sa fie intrecut de catre Vadim sau de catre Kelemen Hunor(tinand cont ca ungurii nu prea s-au inghesuit la vot, iar dovada in acest sens este ca top3 absenteism sunt judete unde cel mai mare partid este UDMR-ul, si anume Harghita, Covasna si Satu-Mare) nu prea se astepta mai nimeni. Ba mai mult, pot spune ca datorita scorului foarte mic pe care l-a obtinut, Sorin Oprescu s-a facut de ras. SI nu vreau sa fiu rau, dar imi amintesc de multe din declaratiile sale de acum vreo jumat’ de an in care incerca sa ne convinga ca nu va candida, spunandu-ne ca el e un om de cuvant. Deci, unde v-a fost cuvantul, domnule Oprescu? De fapt aceasta intrebare mi-am pus-o mai de mult, odata cu anuntarea candidatorii. Am vrut doar sa o repet. Si sa intregesc cu o noua intrebare : Dar capul? Din moment ce v-ati clasat de-abea pe locul 6 ?

 

4 – Pe ultima pozitie, dar nu ultima ca importanta, mi-a atras atentia prezenta ridicata a participarii la vot. Din ’90 pana acum am avut un grafic clar descendent si fara intrerupere in privinta participarii la vot. Adevarul este ca porneam si de undeva de foarte de sus. Insa la ultimele alegeri din 2008, am avut de-a face cu un mare esec din acest punct de vedere. Ce sa se fi schimbat insa intr-un an de aproape ca s-a dublat numarul participantilor la vot. Eheee… aici trebuie sa  ii “multumim” crizei economice si chiar sociale. La care a contribuit intr-o oarecare masura si referendumul privind viitorul parlamentarilor.

Pana in 2008 cand totul mergea bine, cand ne cumparam masini, ne renovam apartamentele, mergeam in concedii, daca ramaneam fara bani mai bagam un credit, etc nu pea ne interesa deloc de politica. Credeam ca toata bunastarea e fireasca, ca ni se datoreaza doar noua si ca oricum, indiferent de cine ar conduce tara lucrurile nu pot avea decat un singur sens : si anume un sens crescator.

Iata insa ca acum avem probleme. Bugetarii stau cu teama ca nu cumva, odata cu terminarea alegerilor(deci a masurilor electorale) si probabil odata cu schimbarea guvernului sa isi piarda locul de munca. Angajatii din mediul privat se tem si ei(poate mai rau) ca si-ar putea pierde locul de munca. Despre tineri ce sa mai zic, ei nici nu prea isi mai gasesc, neavand experienta. Si cum pe piata muncii avem de-a face cu o piata a cumparatorului, acestia(printre care si eu :) ) sunt cei mai dezavantajati. Somerii a caror numar s-a cam dublat intre cele doua cicluri electorale isi indreapta si ei privirea spre clasa politica.

Concluzia e ca aceasta criza a facut ca mai toata lumea sa fie atenta la ce se intampla pe scena politica, pentru ca au vazut ca intr-adevar politicienii le pot influenta viata. In bine sau in rau. Dar ca chiar conteaza cine ne conduce. Daca au facut ei alegeri bune sau rele, e greu de spus. Sau poate nu e greu, dar nu vreau sa jignesc  :) Si cu ocazia m-am facut si inteles :) .

 

PS : Personal m-a surprins si coada de la sectiile speciale. Coada a carei victime am cazut si eu. Nu stiu cum o fi fost altadata(dar am inteles ca in ultimul timp nu a fost ca acum) ca nu am mai votat la sectii speciale. De data asta am fost la cea la Politehnica. M-am dus acolo la ora 8, cu speranta ca in 10 minute voi termina. Am stat la coada pana dupa 9, dar de unde…n-am mai putut vota… Promit insa ca pe 6 decembrie ma voi duce mai devreme

 

 

Mesaj electoral. Dar apoi?

O scurta reamintire :

In primii ani ai guvernarii PSD, PSD-ul si Adrian Nastase cresteau la capitolul dorinta de vot si incredere foarte mult. Mai sa bata recordul din 20 mai 1990. Si nu sunt convins ca daca la sfarsitul lui 2002 s-ar fi facut alegeri anticipate, PSD-ul n-ar fi batut recordul FSN-ului din ’90. Dupa care, in ultimul an de mandat, increderea a scazut, incat au pierdut alegerile in marile orase. Plus fotoliul de la Cotroceni, pierdut si el.

In anul 2004, PSD_ul atragea o antipatie atat de mare incat era suficient sa inventezi si sa aduci public la adresa lui Adrian Nastase absolut orice caci erai si crezut si considerat curajos si bineinteles iubitor al dreptatii si al poporului.

Era suficient sa spui ca X este din grupul lui Hrebenciuc. Y e omul lui Cozmanca. Z s-a intalnit cu DIP. Si imediat X,Y sau Z erau vazuti ca cei mai mari nenorociti.

Ori pe o asemenea campanie electorala au castigat multi politicieni ai “dreptatii” si ai “adevarului”. In frunte cu cel care spunea ca s-au fraudat alegerile si ca nu stiu ce prim-ministrii au venit dupa tainuri. Exemplele pot continua foarte mult.

O ultima remarca : In 2004, Traian Basescu era doar o voce care isi facea campania electorala in felul asta. Dar un intreg cor il urma fidel in strtegie.

Gata cu amintirile. Sa trecem si sa vedem cum stam azi cu politica. Avem un Traian Basescu – lider absolut la capitolul incredere publica timp de 4 ani. Din 2005 pana la sfarsitul lui 2008 a fost de departe cel mai indragit politician. Fara merite fireste, dar nu despre asta mi-am propus sa vorbesc acum. De un an insa, e in cadere libere. Dar nu numai atat. Repulsia populatiei(ca sa nu zic scarba) fata de basescu e atat de mare, incat orice s-ar zice despre el sau camarila sa este crezut de populatie. Azi e suficient sa zici ca X lucreaza la firmele lui Videanu, Y e apropiat de basescu, Z se cunoaste cu Elena Udrea. Caci imediat X, Y si Z sunt demonizati.

Hm…seamana izbitor cu fostul ciclu electoral, nu?

Traian Basescu era crezut in 2004. Idolatrizat chiar prin tineret si prin marile orase. Repet, in mare parte pentru opozitia sa dura(si de cele mai multe ori mincinoasa) fata de Adrian Nastase. Dar asta ne-a facut sa avem o tara mai curata? Un sistem juridic mai drept? Mari corupti arestati? Depolitizarea? Infrastructura? Debirocratizare ? Nici vorba! Simplele critici la adresa celui ce a fost mare, dar azi e in picaj liber nu dau nici de mancare nici de baut. Aduc doar niste voturi. Adevarul e ca aduc multe voturi. Foarte ieftin si foarte usor totodata.  Ba as adauga chiar ca la indicatorii macro stam mai rau decat in 2004. Securitatea n-a fost nici pe departe demascata, legea lustratiei a cazut in derizouriu… Dar ce-i drept am avut de-a face cu un circ de zile mari la “Condamnarea comunismului”.

Cum stam cu economia? Cu nivelul de trai adica? Vom avea scadere economica de aproximativ 8%. Deficit bugetar tot cam de atat. Leul se devalorizeaza incet dar sigur, desi este sustinut de Banca Nationala. Somajul ia amploare, si este inca la inceput. Inflatia(desi nu asta ar fi teama principala) e cea mai mare din UE. Accesarea fondurilor nerambursabile de la UE tind spre zero. Exporturile scad dramatic. Importurile se prabusesc pur si simplu. Investitiile scad si ele. Incasarile la buget scad, in primul rand datorita scaderii consumului. Banii luati de la FMI au cam disparut pe salarii si pe pensii.  Dobanzile platite la 9 luni insumeaza cam un miliard de euro. Desi platim atatia bani numai pe dobanzi, statul se imprumuta din ce in ce mai des. Raiting-urile de tara raman la categoria junk, adica sub sub investment grade….. Etc, etc, etc. Si nici vorba de semnale cum ca viitorul ar suna mai bine.

Nasol, nu?

Pornesc de la ideea ca basescu va pierde alegerile(caci cu siguranta asa va fi). Deci, alegerile vor fi castigate de unul dintre contracandidatii sai. Ce mesaje ne transmit azi acestia, impreuna cu staff-urile lor? In afara de lauda cu Johannis(pe care sincer, personal nu il vad capabil sa scoata Romania din criza) ne transmit 2 mesaje :

1 – Micsorarea taxelor si a impozitelor, concomitent cu tot felul de ajutoare si subventii. Lucru care este imposibil de facut…si orice om cu capul cat de cat de umeri poate observa asta. Ba mai mult, intra la aceiasi categorie de populism ieftin ca si dansurile lui basescu si aparitiile acestuia pe Etno si pe Taraf.

2 – Atacuri la adresa lui basescu si a camarilei sale. Care repet, desi fundamentate si adevarate, nu au nici efectul de a curata societatea sau economia si nici nu ne dau de mancare sau de baut.  

Ce-ar putea in schimb sa ne dea de mancare si de baut ar fi niste programe economice bune si serioase. Niste planuri bine fundamentate care sa reuseasca sa amelioreze situatia in care ne aflam. Dar cine a venit cu asemenea planuri? Nimeni. Nici de la PNL. Nici de la PSD. Singurul politician(dar care nu este implicat in mod direct in campanie) pe care l-am auzit schitand un plan de guvernare este Dinu Patriciu. In rest nimic. Nimic in dezbaterile publice, nimic in declaratiile de presa, nimic pe bloguri. Sau ma rog, cu mici exceptii cand in afara de criticile la adresa lui basescu politicienii vin si cu idei. Si aici l-as adauga pe Adrian Nastase., care mai discuta si altcea pe blogul sau.

Asa ca, stimati liberali si pesedisti continuati sa il criticati pe basescu, continuati sa il criticati pe Berceanu, continuati sa o criticati pe duduia Udrea. Dar dupa alegeri lasati la o parte campania electorala si apucati-va de treaba.
Dar sa fiu sincer, nu prea ma astept sa va apucati. Sau de fapt, mai bine spus, cine sa se apuce de treaba? “Tehnocratii” pe care i-am vazut prin guverne in ultimii ani? Hm…

PS : Pana si in 2004, in campania electorala a Aliantei D.A. avem ca tema cota unica. Nu doar critica la adresa puterii de atunci. Acum insa…lipsa totala.