2009 – o trista amintire(II)

Din punct de vedere economic, anul 2009 a inceput prin bugetul votat, care prevedea crestere economica si deficit bugetar de doar 2,5%. Fireste, era absurd. Personal, inca de la sfarsitul lui 2008 imi puneam urmatoarea intrebare : “Ce sectoare ale economiei ar putea sa creasca in 2009 ?”. Intrebare la care nu gaseam nici un raspuns serios. Numai ca ai nostri politicieni vedeau cresterea. De unde…nu am putut niciodata sa inteleg. Deficitul bugetar de doar 2,5% din PIB urma sa fie dupa un an de crestere economica, dar cu deficit bugetar de peste 5%. Adica consolidare fiscala intr-un an de criza. Si an electoral. Era clar, minciunile se vedeau de la o posta.

Nesimtirea mai mare a autoritatilor a fost dovedita atunci cand domnii Boc, Pogea, Videanu, Nita(marii economisti ai guvernului !?) veneau sa ne spuna mereu ca lucrurile merg in bine si ca ce e mai rau a trecut. Ca raul e in spate. Si tot asa. Cu toate ca orice om intreg la minte si cu umile cunostinte economice si-ar fi dat seama ca lucrurile stau taman pe dos. Dar culmea, in Romania astfel de oameni nu sunt chiar multi.

Lucrurile au mers din ce in ce mai bine in viziunea conducatorilor, anuntand sus si tare ca « nu avem nevoie de acord cu FMI-ul » . Dar mesajul venea tocmai de la seful statului. Mare economist, ce-i drept…. Deci, cine i se putea opune ?

Eu unul mi-am batut capul mult pe un anumit forum explicand ca e nevoie ca de aer de bani, iar sursa cea mai ieftina este Fondul. Am argumentat mult si bine si pe rationamente economice ca un acord stand-by este mai mult decat bine venit. Numai ca deciziile le ia altcineva. Numai ca presedintele este populist…

De la « nu avem nevoie de acord cu FMI-ul » – hop si anuntarea acordului cu FMI, Comisia Europeana si Banca Mondiala. Iar valoarea acordului a fost de aproape 20 de miliarde de euro.  Tin sa mentionez aici ca cel mai aproape de cifra acordului a fost Nicolae Vacaroiu(cel putin dintre economistii pe care i-am auzit eu).

Odata anuntat acordul, a venit randul populismului(culmea cica venit de la dreapta), exprimat in principal de catre Calin Popescu Tariceanu care « ne imbarbata » spunand ca Romania nu cade la picioarele Fondului. Sunt convins ca orice manual de doctrine politice, in dreptul doctrinelor de dreapta nu voi gasi slugarnicia debitorului fata de creditor. Nici sintagma « prin noi insine ! » care este o sintagma interesanta, nu poate sta in picioare. Dupa un deficit de 7 miliarde de euro, nu se poate prin noi insine, nu-i asa ?

Apoi a venit din nou populismul puterii. Rectificare bugetara, caci FMI-ul nu mai putea fi pacalit cu un buget care prevedea crestere economica si deficit bugetar de doar 2,5%. Noul buget parea mai serios. Dar inca foarte optimist. Insa, toti oficialii ne spuneau ca noul buget este « cea mai rea varianta ». Da’ de unde ? Sfarsitul anului ne-a gasit intr-o situatie mult mai rea. Si oricum, rectificari bugetare au mai urmat.

Dar bineinteles, oficialii ne tot anuntau mereu ca ce e mai rau a trecut. Ca avem raul in spate si binele in fata. Ne explicau cum ca inevitabil viitorul va suna bine. Numai ca toate astea erau vorbe in vant.

Sa-i lasam la o parte pe politicieni, si sa vedem cum au evoluat anumiti indicatori economici :

–         Somajul. Poate cel mai crud efect al crizelor economice in capitalism. Somajul a crescut de la 4,1% la sfarsitul anului 2008 pana la 7,8% la sfarsitul anului 2009. Practic, aproape s-a dublat. Lucrul si mai rau este ca acest someri vin in totalitate din sectorul privat. Cel public, fiind ocrotit de alegerile prezidentiale.

–         Deficitul de cont curent. S-a prabusit. Desi tot deficit, si nu excedent, practic s-a prabusit. Daca privim indicatorul in sine, adica daca ne uitam doar la cifre, lucrurile par incurajatoare si bune. Numai ca privind in ansamblu, lucrurile nu prea stau chiar asa. Practic, deficitul de cont curent a scazut, prin scaderea dramatica a importurilor. Importurile scazute au drept cauza consumul privat mult mai scazut. Ca o paranteza, consumul statului a crescut. Dar si exporturile au scazut. Au scazut si banii trimisi in tara de capsunarilor. Au scazut si investitiile straine. Asa ca, nici aici nu stam deloc bine.

–         Consumul. Cum spuneam si mai sus, consumul individual a scazut foarte mult. De unde si incasarile din TVA la buget au scazut simtitor. Consumul public, bineinteles ca nu s-a ajustat. Tot concerte pe zeci de mii de euro a dat, tot jaluzele si draperii la suprapret a cumparat…

–         Cursul valutar. Atat fata de euro, cat si fata de dolar a fost destul de constant. Practic, mai tot anul, euro s-a situat undeva in canalul 4,2-4,2 RON. O fi intervenit BNR-ul, nu o fi intervenit….nimeni nu stie. Eu insa cred ca interventiile Bancii Nationale au existat, si au fost facute mai cu seama in vederea sustinerii leului. Leu, care in lipsa acordului cu FMI-ul s-ar fi depreciat foarte mult. Chiar Lucian Croitoru spunea ca fara accord, n-ar fi exclus ca euro sa ajunga la 6 RON. In afara de interventiile directe ale BNR(pe care le presupun, neavand fireste confirmari), BNR-ul a umblat masiv la parghiile sale. A umblat de 5 ori la dobanda de politica monetara(de la 10,25 a scazut pana la 8%. Iar in prima sedinta de politica monetara, in ianuarie 2010 a mai scazut cu inca 50 de puncte de baza). BNR-ul a umblat masiv si la Rezervele Minime Obligatorii. Atat la leu, dar mai cu seama la euro. Dar, concluzia e ca, cu toate astea, cursul Euro-Leu a fost destul de stabil si in general in tendinta cu monedele din zona.

Inflatia. De-abea peste 5 zile va da Statistica rezultate oficiale pentru inflatie. Insa in tot cazul, riscam si anul acesta sa depasim tina. Iar daca e sa o tintim, o vom tinti la limita superioara a ei. Problema ciudata care se pune(pe care eu nu mi-o explic in nici un fel) este de ce Romania a avut intr-un an de criza, de contractie economica(deci de contractie a cererii) o inflatie ridica. Cea mai mare inflatie din toata Uniunea Europeana dupa Ungaria. Ungarie care a avut inflatie in principal datorita cresterii TVA-ului. La noi insa, nu se explica…

–         Deficitul bugetar orice limite prognozate. De cand sunt si eu mai maricel si urmaresc mai cu atentie ce se intampla prin tara noastra…nu am vazut un asemenea deficit bugetar. 7,3% din PIB- cel putin. Si unde s-a dus deficitul, ca asta e intrebarea care framanta si mai rau ? In investitii asa cum ne promitea domnul Boc mai tot anul ? Nicidecum. 10% din PIB pentru investitii, solutia guvernului Boc1 de iesire din criza a fost doar o poveste. Deci, unde sa se fi dus tot acest deficit bugetar urias ? In pensii si salarii, fireste. Unde este mai rau…

–         Bursa. Ahaaa….aici e de bine. Un lucru pozitiv J Toti indicatorii bursieri au avut evolutii frumoase, venite a mai indrepta ceva din dezastrul din 2008. Si BET-ul, si BET-FI-ul si de fapt toti indicii au crescut, aproape s-au dublat. Insa nu putem atribui aceste merite economiei romanesti, ci a cresterii burselor straine, mai cu seama a mericane. Burse pe care le copiem aproape zi de zi. In privinta lichiditatii insa, s-a mentinut tot la niveluri scazute. Iar in privinta preluarilor, ma tem ca nu prea am avut…

–         Imobiliarele. S-a spart si aici balonul. Eu de mult ma asteptam la o scadere de proportii a preturilor caselor, apartamentelor si a terenurilor. Erau exagerat de mari. Iar 2009 a fost inceputul scaderilor. Scaderi care dupa mine nu s-au oprit nici pe departe. Inventia electorala numita Prima Casa a venit in protejarea prturilor de pe imobiliare. Dar, cat timp sa tina programul Prima Casa ? Caci, banii sunt limitati.

–         Bancile. Ce este cel mai dramatic(dar era de asteptat oricum) este faptul ca bancile nu prea mai crediteaza sistemul privat. Deci, stoparea creditarii. Incertutudinile sunt mari. Un salariat isi poate pierde oricand seriviciul. O firma poate da oricand faliment. Deci, nici bancile nu mai au apetit sa crediteze persoanele fizice si nici firmele, dar nici acestia nu se mai incumeta sa se indatoreze. Chiar restantierii si creditele neperformante au crescut mult in 2009. Si totusi bancile au avut profit. Mult mai mic decat in 2008, dar tot profit. De unde sa fi venit profitul ? Din activitatea cu statul. Stat care este mult mai sigur deat o firma sau decat un salariat. Practic BNR-ul a eliberat o mare suma de bani prin micsorarile repetate de rezerve minime obligatorii, bani care au ajuns la bancile comerciale, care i-au plasat fara risc si fara costuri(nu mai sta nici un angajat al bancii sa faca analize) la stat. As mai adauga aici recordul foarte mare, de peste 1 miliard de lei al BNR-ului.

–         Fondurile europene. Un capitol care nu prea exista in Romania. Si, asa cum era de asteptat iarasi nu am facut mare lucru cu aceste fonduri nerambursabile…

Ce se mai poate remarca in 2009 e ca nimeni nu a venit cu nici o solutie. Solutiile eliminarea cumulului salariu-pensii, legea unica a salarizarii, sau altele nu sunt masuri care sa normalizeze sau nu unele chestii. Dar nu sunt masuri anti-criza. Acum adevarul e ca pana in 2009 am procedat exact pe dos, fata de cum ar fi trebuit.

In mare cam asa am stat din punct de vedere economic. In anul de criza, dar si electoral 2009. Iar pentru mine, ramane – asa cum anuntam si din titlu – o trista amintire.

Sper ca 2010 sa fie un an mai bun. Dar ma cam indoiesc. Totusi, Doamne ajuta!

Anunțuri

7 răspunsuri to “2009 – o trista amintire(II)”

  1. Chestionar « Alexandru Marin-Jurnal de bord Says:

    […] Se da mai departe stimabilelor Sebra, Ada Rus si Matilda, dar si stimabililor Dispecer , Diaconescu Marius si Octavian. […]

  2. Cârcotaşu Says:

    Analiza pare pertinentă, dar…

  3. Alexandru Marin Says:

    Cat sa ajute si Dumnezeu? 🙂

    • Octavian Radu Says:

      🙂

      Apropos, stii unde poate sa ajute Dumnezeu? In agricultura. Caci, din pacate, la 20 de ani de la evenimentele din decembrie, avem o agricultura care depinde in proportii colosale de vreme.

      Anul 2008 a fost un an agricol bun. 2009 cica si mai bun. Deci ne-a ajutat Dumnezeu. Dar mi-e greu sa cred ca Dumnezeu ne ajuta 3 ani la rand 🙂

      • Alexandru Marin Says:

        Ah, nu imi aduce aminte aminte de agricultura!Ma feresc de obicei sa vorbesc despre agricultura, despre pamant, despre taran, despre filozofia taranului, despre cum nu a fost acesta indepartat de cer si de pamant de comunism, dar este pus sa divorteze de modernizarea post-decembrista. Ma doare prea mult sa ma uit la pamantul nostru peste care a fost plantat samanta de vila, dar baliga si namolul a ramas la margine.

        O sa scriu la un moment dat despre toate astea, despre pamantul care odata avea loc si pt. mine cand vroiam sa alerg, despre lacul in fata caruia stateam in curtea Manastirii care m-a invatat ce inseamna sacru, despre taranii pe care Vladescu ii vrea fermieri, desi nu s-a prins ca de 20 de ani acestia au devenit niste fermieri falimentari si mai ales despre ce nu au observat mai-marii tarii de fiecare data cand au vorbit si ei despre agricultura.

        Ce sa mai zic despre gluma proasta: Ciolos, mandrie nationala, cand noi ca tara ce avem principala ramura economica agricultura in cartea de georgrafie lasam peisajul sa se transforme in desert.

        Daca nici in mainile lui Dumnezeu nu mai eram, cred ca trebuia sa facem rost de franghii de mult…

  4. Premiul S. S. « Alexandru Marin-Jurnal de bord Says:

    […] prieteni pe care as vrea sa-i premiez, dar o sa-i enumar acum decat pe Rozana, Ioana, Marius, Dan, Octavian pt. blogurile lor care ar merita mult mai mult […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: