Archive for Iunie 2010

De la miraj la criza economica. Cum am ajuns aici si cine va suferi cel mai mult

Iunie 30, 2010

Criza economica este inca la inceput de drum…

Pentru a intelege ce ne rezerva viitorul din punct de vedere economic(si nu numai, intru-cat economicul influenteaza politicul si socialul) trebuie inainte de toate sa intelegem trecutul. Sa intelegem cum a ajuns economia Romaniei sa creasca, sa “duduie” si sa o ducem de minune; mai bine ca nicicand.

In perioada 2004-2008(in 2008 fiind practic un dezmat generalizat) Romania a trait pe imprumut. Sa vedem asadar cum au influentat aceste imprumuturi economia Romaniei. Caci atentie, aceste imprumuturi nu au fost facute pentru investitii in infrastructura, pentru investitii in retehnologizarea mijloacelor de productie, pentru investitii reale in calificarea personalului. Nicidecum. Banii au mers cu totii in consum. Consum care bineinteles genereaza pe termen scurt crestere economica, dar pe termen lung…poate duce la dezastru.

Sa incerc sa arat practic cum a functionat acest consum care a facut ca economia tarii sa “duduie”.

Presupunem ca statul se imprumuta cu 100 de lei ca sa ii mareasca cu aceiasi suma salariul unui bugetar. Ei bine, din aceasta operatie banala, PIB-ul tarii creste instantaneu cu 100 de lei. Indiferent de modul de calcul al PIB(acesti 100 de lei reprezentand atat salarii care intra in componenta PIB cat si valoare adaugata, luand formula de calcul a PIB-ului ca suma din valoare adaugata). Apoi, bugetarul respectiv, automat va consuma mai mult cu 100 de lei. Sa presupunem ca isi cumpara un tricou “Made in China” in valoare de 100 de lei, la pret de import de 40 de lei. Caci cam asta a fost si este inca realitatea… In momentul respectiv, PIB-ul tarii mai creste cu inca 60 de lei. Comerciantul obtinand astfel un castig de 60 de lei. Acesti bani, bineinteles se distribuie in profitul comerciantului, in salariile angajatilor, in plati cu chiria, cu dobanda, sub forma de taxe catre buget, etc. Dar oricare ar fi distribuirea acestor bani, in piata(in consum) vor mai intra inca 60 de lei. Cu acesti 60 de lei in plus presupunem ca se cumpara un o pereche de pantofi fabricata tot intr-o alta tara, la pret de import de 30 de lei. In momentul respectiv, PIB-ul tarii mai creste cu inca 30 de lei. Care, dupa algoritmul prezentat mai sus intra iarasi in consum. Cu acesti 30 de lei se cumpara o veioza fabricata fireste si ea tot in alta tara, la pret de import de 15 lei. Iarasi inregistram o crestere a PIB-ului de 15 lei. Care iarasi vor intra in consum. Cu acesti 15 lei se duce persoana respectiva sa se tunda. Daca nu ar fi existat acesti bani in economie, nefiind presiune pe cerere, in loc sa se plateasca 15 lei pentru un tuns s-ar fi platit sa zicem(si sunt optimist) 10 lei. Deci, fara imprumutul respectiv, in loc ca tunsul sa aduca 10 lei la PIB, acum va aduce 15 lei. Algoritmul poate continua

Iata deci cum de la un imprumut de 100 de lei facut de Guvern, PIB-ul Romaniei creste cu mai bine de 300 de lei. Fara a se produce un ac.

Dar imprumuturile nu au fost doar din partea statului. Am avut de-a face, ba chiar la cote si mai inalte cu imprumuturi neguvernamentale. Asa ca sa continuam scenariul de mai sus :

Ziceam ca datorita(sau din cauza, cum vreti sa ziceti) imprumuturilor guvernamentale care au mers in plati de salarii si de pensii, care in final au intrat in consum, vor avea de munca si vanzatorul de camasi, si cel de veioze si de pantofi, dar si statul va incasa mai multi bani(TVA, taxe vamale, impozit pe salarii, pe profit, etc). Avamd astfel venituri si dandu-se liber la credite, sa presupunem ca vanzatorul de camasi face un credit de 30.000 de lei pentru a-si renova casa. Cum in Romania, depozitele erau mai mici cu o treime decat creditele acordate, reise clar ca din cei 30.000, 10.000 de lei proveneau din alta parte, nu din Romania. Acesti bani erau destinati pentru achizitia de gresie si chiuvete turcesti si de mobila italieneasca. La un pret total de import de 7.000 de lei sa zicem. Iata deci ca PIB-ul inregistreaza in plus, datorita imprumutul neguvernamental(din care in medie o treime erau bani imprumutati de banci de la bancile mama din strainatate) inca 3000 de lei. Bani care iarasi se intorc in consum, se plimba de la un agent economic la altul, marind suplimentar PIB-ul.

Asadar, de la imprumutul statului si de la cel facut de comerciantul de camasi aveau de munca si aduceau crestere a PIB-ului si comerciantii de camasi, veioze si pantofi, si frizerul, si banca, si importartatorul de mobila si de chiuvete. De la acel imprumut guvernamental si de la cel guvernamental(dar care nu s-ar fi realizat daca bugetarii si pensionarii ar fi fost platiti fara a se recurge la imprumutur), PIB-ul Romaniei a sporit enorm.

Fireste, banii au fost imprumutati, nu dati de pomana. Iar in momentul restituirii banilor spirala de crestere prezentata mai sus va fi exact pe dos. Va fi o spirala de descrestere, fara a mai putea fi controlata.

Cand statul va fi obligat sa isi plateasca datoriile, va recurge la micsorarea salariilor bugetarilor(ceea ce a si inceput sa o faca). Acestia vor consuma mai putin, fireste. Consumand mai putin, si prestatorii de servicii de la care cumpara produsele vor vinde mai putin. Iar veniturile acestora se vor ajusta si ele pe masura. Ajustandu-se veniturile acestora, automat vor consuma si ei mai putin. Scazand deci per ansamblu veniturile, nici creditele neguvernamentale nu vor mai putea fi la valoarea din trecut. Ba chiar cel ce si-a renovat casa isi va plati luna de luna rata la creditul contractat in trecut. Si in loc ca banii sa ajunga in piata, in consum, acesti vor fi virati bancii. Banca care ii va returna bancii mama.

Iar daca mai punem in calcul si dobanziile…treburile stau si mai rau…Si asta va dura mult…nicidecum un an sau doi. Iar la mirajul din 2008 nu ne vom mai intoarce poate chiar chiar nici in 20 de ani.

Daca in 4-5 ani PIB-ul Romaniei a crescut de 3 ori, acest lucru se datoreaza exclusiv consumului. Consum care s-a facut pe datorie. Nicidecum productiei. Ca daca ne uitam atent in toata aceasta perioada, nici productia industriala si nici productivitatea muncii din industrie nu prea au crescut. Iar de agricultura ce sa mai zic… Tot un dezastru a ramas… Am ajuns ca dintr-o tara cu potential agricol bun sa importam cam de toate. Unii vorbesc chiar ca am importa 70% din alimente. Doar serviciile au explodat. Au explodat ca Romania a baltit de bani, de bani imprumutati. Care, repet au mers in consum fie de servicii prestate la suprapret(poate chiar la un pret dublu fata de o situatie normala), fie in consum de bunuri materiale, in marea lor majoritate importate. Adica dand de munca comerciantilor(serviciilor), comercianti care au pus niste adaosuri comerciale mai mult decat mari.

De unde, logic – sectorul serviciilor va inregistra si cea mai mare cadere.

Tot cea mai mare cadere se va inregistra in localitatile care erau beneficiare nete de bani de la buget(adica contributiile catre bugetul de stat erau mai mici decat banii veniti dinspre buget). Iar din acest punct de vedere, Bucurestiul este de departe campion.

Asa ca bucurestenii, care pana acum au resimtit cel mai putin efectele crizei, o vor simti cel mai mult. Caci in Bucuresti sunt si cei mai multi si cei mai bine platiti bugetari(carora le va scadea salariul cu 25%) si tot in Bucuresti, economia e aproape in exclusivitate reprezentata de sectorul serviciilor.

„Felicitarile” mele Curtii Constitutionale

Iunie 25, 2010

Eu habar nu am cunostinte despre drept. Nu cunosc legi, nu am citit Constitutia si sa fiu sincer nici nu prea ma intereseaza. Dar pot aprecia daca unele decizii au sau nu au bun simt sau rationalitate.  Macar bunul simt elementar.

Ni se tot spune intr-una de catre o gramada de oameni(pe care ma chinui sa nu-i etichetez) mai mult sau mai putini afiliati politic ca dreptul la pensie este ca dreptul la proprietate. Ca vezi Doamne, daca ti se taie din pensie e acelasi lucru ca si cand ti s-ar nationaliza o camera din apartamentul personal.

Foarte aberant!!! Pensia este o proprietate, asta e clar. Dar nu si valoarea ei. Pai mi-a dat mie statul cate o camera in plus la apartament? Mi-a dat mie statul mai multi bani pe apartament an de an? Bineinteles ca nu. In schimb pensiile au tot crescut. In 2007 si 2008 a fost o petrecere continua pe seama majorarii pensiilor. Petrecere care ne va face de petrecanie peste un timp. Si atentie- momentul nu este foarte indepartat.

Peste tot aud “vai saracii pensionari…”. Haideti sa vedem daca este chiar asa :

Pensia medie este de 730 de lei.

Salariul mediu este de 1300 de lei(cu trend clar descendent, inclusiv dupa reducerea salariilor din mediul public). Adica, intr-o familie cu 2 salariati cu salariu mediu pe economie si cu 2 copii, veniturile insumate sunt de 2600 de lei. Adica de 650 de lei/persoana. Ori dupa toate regulile matematice, 650<730. Pai de ce atunci “vai saracii pensionari” cand copiii si nepotii lor o duc mai prost.

Acum sa vedem ce impact are decizia Curtii Constitutionale :

Piata a reactionat grozav(in sensul rau, fireste) : leul s-a depreciat pana la minimul acestui an, iar bursa a inregistrat pierderi masive. BET-ul a coborat cu aproape 5%, iar BET-FI-ul cu peste 7%.

Un alt impact si mai rau va fi accesul mult mai greu la imprumuturile de pe pietele externe. Adica costul imprumutul va creste.Imprumuturi de care, din pacate vom avea nevoie ca de aer ca sa sustinem acest deficit bugetar imens. Deficit bugetar care va fi si mai mare din cauza deciziei CC.

Vreau sa mai adaug ca, desi decizia CC vine sa intareasca statutul financiar al pensionarilor, consider ca este primul pas in privinta defintarii pensiilor de stat. Pensii de stat care au ajuns aproape un fel de joc piramidal, deocamdata platite din alti bani. Cand nu vor mai fi bani, balonul va bubui. Asa ca tineri de 25-30-40 sau chiar 50 de ani…nu fiti siguri ca veti mai primii pensie nici pe jumate fata de cat primesc actualii pensionari. In schimb, veti plati intr-una pentru datoriile acumulate, inclusiv pentru sustinerea acestor pensii.

Caci nici legile, nici deciziile CC nu creaza bani!   

A nu se intelege ca pensionarii o duc de minune, ca au tot ce le trebuie. Dar asta este economia Romaniei, astea sunt posibilitatile. Ori Fondul de pensii este oricum deficitar. Iar odata cu scaderea economiei, cu scaderea salariilor(cel putin cele anuntate din randul bugetarilor), odata cu cresterea somajului – Fondul de pensii va incasa si mai putini bani. Deci deficitul va creste si mai mult.

Apropos, in prima lectie a manualului de economie de liceu se spune clar : resursele sunt limitate iar nevoile sunt nelimitate.

Evolutia preturilor imobiliarelor

Iunie 17, 2010

Am tot repetat pe-aici pe blog cum ca economia Romaniei(si nu doar a Romaniei) va avea o perioada indelungata de contractie care se va manifesta prin scaderea veniturilor reale ale romanilor, adica prin scaderea puterii de cumparare a veniturlor. Cat de curand voi argumenta mai amanuntit acest lucru. Asadar, in ceea ce voi scrie voi lua de buna aceasta scadere a economiei romanesti.

            Sa vedem, pentru inceput care au fost motivele de crestere de pana acum a imobiliarelor si daca vor mai putea fi si in continuare motoare de crestere. Asadar, sa vedem principalele motive ale cresterii preturilor imobiliarelor :

1 – Cresterea economiei Romaniei, care practic si-a triplat PIB-ul in doar cativa ani. Aceasta crestere(artificiala) a fost(desi nu se recunoaste) simtita aproape de toti romanii. An de an au crescut salariile din mediul privat, salarile bugetarilor, pensiile, ajutoarele de somaj; ba chiar am avut de-a face cu rate foarte inalte de crestere. Ori toate aceste cresteri se afla intr-o relatie directa cu pretul imobiliarelor; ba chiar intr-o relatie direct proportionala. Pe de alta parte a scazut si rata somajului, care se afla in relatie inversa cu pretul imobiliarelor.

2 – Cresterea rapida a creditarii. In acesti ani de boom economic(prelungit) sistemul bancar din Romania s-a dezvoltat foarte mult. Au aparut multe banci noi, sucursale ale bancilor straine, care avand surplus de lichiditati la ei in tara, s-au gandit sa ofere credite romanilor, avizi de consum(fiind siliti de 50 de ani de penurie comunista) la preturi(dobanzi) mai ridicate decat in tarile bancilor mama. Orice roman putea vedea in anii 2006, 2007, 2008(si nu numai) o gramada de reclame ale bancilor comerciale, reclame unde in prim plan era mediatizarea creditarii. Tot acest apetit de creditare din partea bancilor si de consum din partea romanilor s-a suprapus peste cresterea veniturilor(atat nominale cat si reale) ale populatiei. Bineinteles, la un venit mai mare si la un grad de indatorare procentual fix, sumele cu care romanii se putea imprumuta cresteau si ele de la an la an. Adica daca in 2005, un roman putea, pe baza venitului obtinut sa ia un credit de 10.000 de euro, la o crestere anuala de 25% a venitului, in 2006, putea  sa ia 12.500 de euro, in 2007 15.600 de euro, iar in 2008 de 20.000 de euro. Am luat acest exemplu pentru a se intelege practic unul din principalele motive ale cresterii creditarii. Un alt motiv a fost aparitia monedelor…sa le zic exotice, cum ar fi francul elvetian(CHF). Iar cum dobanda la franc era(si este) mai scazuta decat cea in moneda nationala sau decat in euro, automat si valoarea imprumutului crestea. (Deschid aici o paranteza : Francul fiind dupa spusele multor oameni in necunostinta de cauza o moneda stabila. Chiar am avut de-a face cu astfel de oameni, carora degeaba le explicam ca poate francul este stabil in raport cu alte valute, cu pretul aurului sau cu altceva; dar ca nu este stabil in raport cu leul, intru-cat leul fluctueaza. E excact acelasi lucru ca si cum ai spune ca distanta dintre un om si o statuie e putin fluctuanta. Pai degeaba o fi statuia pozitionata mereu in acelasi loc, daca omul merge de colo-colo). Aceste credite au dus bieninteles la cresterea cererii de apartamente. Adica, altfel spus, cresterea creditarii se afla intr-o relatie directa cu preturile imobiliarelor.

3 – Motivul psihologic. Cu totii am auzit discutii de genul : “Cutare si-a cumparat acum 2 ani un apartament, iar de-atunci pretul sau s-a dublat. Uite ce afacere buna a facut. Daca faceam si eu la fel ce bine era”. Ori, cum pana la aceasta criza mai cu totii am crezut ca unele lucruri pot creste la infinit…multi au vrut sa faca si ei afaceri de acest gen. Adica s-au apucat sa cumpere speculativ apartamente, pe care au sperat sa le vanda la un pret mult mai mare peste un an sau doi. Multi dintre ei au reusit. Altii insa nu. Pe de alta parte, altii, care doreau sa vanda imobiliare, mergand tot pe ideea conform carora preturile vor creste la infinit, si-au amanat vanzarea. De ce ar fi vandut ei azi la un pret, stiind ca la anu’ vor valora cu mult mai mult? Peste toate astea a venit si presa care ne tot informa ca nu stiu ce specialisti estimeaza ca “anul acesta preturile apartamenentelor vor creste cu x%, iar cele ale terenurilor cu y%”. Ori asta inseamna o cerere mai mare si o oferta mai mica. Adica inseamna o crestere de pret.

Mai sunt valabile oare aceste motive de crestere? Sa vaedem :

1 – Cresterea economiei si a veniturilor. Am spus inca de la inceput ca veniturile romanilor, in medie, vor scadea. In mediul privat deja veniturile au scazut considerabil, si cu siguranta vom avea de-a face cu o noua scadere(inclusiv ca efect al masurilor de reducere de cheltuieli publice). La bugetari, pensionari si someri vedem cu totii masurile anuntate de reducere cu 25% si respectiv 15%. Diminuari care cu siguranta nu se vor opri aici. Somajul, dupa cum am spus-o de multe ori si imi mentin si acum afirmatiile va continua sa creasca. Asadar, motivul de crestere din trecut al imobiliarelor pe baza cresterii veniturilor populatiei, nu doar ca se stinge, ci va avea un efect invers. Adica va trage preturile imobiliarelor in jos.

2 – Cresterea creditarii. Faptul ca bancile mama au probleme si nu mai au lichiditatile din trecut pentru a da bani sucursalelor din Romania pentru a credita populatia l-am vazut cu totii de aproape 2 ani. Dar un alt motiv care va duce in jos creditarea este tocmai ceea ce scriam la punctul 1. Faptul ca romanii vor avea venituri mai mici(precum si perspectiva) va face ca valoarea creditului maxim pe care il poate contracta un roman va scadea. Plus de asta, foarte multi romani sunt deja indatorati bancilor, iar la un venit mai mic – refinantarile vor fi o raritate. Degeaba se chinuie BNR-ul sa incurajeze creditarea; singurul rezultat pozitiv fiind probabil doar franarea caderii libere a creditarii; nicidecum o relansare. Ori daca in trecut cresterea creditarii forta cresterea pretului imobiliarelor, acum avem de-a face cu o situatie exact inversa, adica scaderea creditarii va duce la scaderea pretului apartamentelor.

3 – Motivul psihologic. Daca in trecut auzeam ca imobiliarele tot cresc, acum auzim ca tot scad. Pe moment insa factor psiholog tine preturile pe loc. Ce zice omul : “Anul trecut apartamentul asta facea 100.000 de euro, acum incerc sa il dau macar cu  80.000. A scazut deja, cat sa mai scada? Si daca am fost fraier si nu l-am dat atunci, parca ar fi pacat sa il dau acum cu mai putin de 80.000 de euro. Hai sa mai astept putin, poate-poate si-or mai reveni preturile”. Asta tine oarecum preturile de vanzare pe loc. Dar dupa un timp cand va vedea ca nu il da cu 80.000 si va auzi ca pretul pietei e de 70.000, apoi de 65.000, apoi de 55.000 oare nu se va panica? Acelasi lucru, dar invers e valabil si pentru cumparatori. Ei bine, in momentul ala vanzatorii se vor grabi in masa sa vanda, iar cumparatorii vor astepta in continuare preturi mai mici. Ori asta va insemna o scadere a cererii si o crestere a ofertei. Adica un pret mai mic. Adica valoarea imobiliarelor va scadea.

Peste aceste 3 motive, vor conta si alte 2 motive, neglijate nedrept in perioada in care pretul imobiliarelor crestea la stele. Si anume :

1 – Scaderea populatiei. In special a tinerilor, adica tocmai a potentialilor cumparatori. Iar aceasta scadere isi are 2 factori. Primul fiind migratia internationala a fortei de munca dinspre Romania spre Spania, Italia si alte tari mai bogate. Iar al doilea motiv este scaderea natalitatii din anii ’90. Si daca stam sa ne gandim, un tanar nascut la Revolutie are acum deja 20 de ani. Ori acestia sunt mult mai putini ca numar decat tinerii nascuti in anii ’80. Iar acest lucru se reflecta din punct de vedere economic in scaderea cererii de imobiliare. Adica va duce la scaderea pretului imobiliarelor.

2 – Uzura apartamentelor. Un imobil are si el, fireste, o durata de viata. O fi lunga, poate 100, poate 150, poate 200 de ani. Ori, in mod normal, aceasta uzura fizica ar trebui sa se reflecte intr-o scadere a pretului. La fel ca la toate celelalte bunuri materiale. Plus de asta, chiar si in cazul apartamentelor apare si o uzura morala, mai greu de masurat, dar care duce si ea tot la scaderea preturilor.

A…si inca ceva. Daca ati face o investitie, in cati ani ati fi multumit sa v-o recapatati? Sa luam un apartament care valoreaza 65.000 de euro care se inchiriaza cu o chirie lunara de 300 de euro. Asta inseamna ca v-ati recapata investitia in mai bine de 20 de ani. Va multumeste? Si nu uitati, dupa 20 de ani(ca tot scriam mai sus) apartamentul va fi mai uzat atat fizic, cat si moral.

Si inca un exemplu. Aveti 65.000 de euro. Ii schimbati in lei si veti obtine 270.000 de lei(2 miliarde 700 de milioane). Puneti acesti bani la banca cu o dobanda de 9%. Asta inseamna ca anual veti incasa o dobanda de 24.300 de lei. Adica lunar, o dobanda de peste 2000 de lei. Obtineti acesti bani din chirie daca din acei bani cumparati un apartament si il inchiriati? Eu cred ca nu. Asa ca logic e sa nu cumparam si sa inchiriem, fiind mai rentabil depozitul bancar. Ceea ce duce tot la o scadere a cererii si la o crestere a ofertei. Care in final duc tot la o scadere de pret. Si atentie : preturile chiriilor vor continua si ele sa scada.

Bineinteles, nimeni nu este profet. Nimeni nu stie pana unde vor merge scaderile. Putem anticipa doar sensul. Totusi, eu ma astept ca imobiliarele sa scada in medie cu un procent cuprins intre 33%-66% fata de actualele preturi.

PS : Am mai discutat cu prieteni despre aceasta problema si am fost contrazis. Sper sa citeasca si sa vada ideile mele. Iar daca au contraargumente – le astept 🙂 . Dar timpul ne va arata cine a avut dreptate 🙂

Desi sper sa ma insel…

Made in … (partea a II-a)

Iunie 1, 2010

Nu se poate consuma mai mult decat producem. Asta spuneam in prima parte. Asa ca se naste urmatoarea intrebare : ce se poate face pentru a echilibra productia si consumul? Este o intrebare a carui raspuns trebuie gasit cat mai urgent.

Aritmetic vorbind, avem urmatoarea inecuatie care trebuie echilibrata(egalizata) :

Productia<Consumul.

De unde rezulta clar ca avem 4 variante :

1)Marim productia

2)Scadem consumul

3)Marim productia mai mult decat marim consumul(fiind si cea mai buna varianta, dar aproape imposibil de realizat)

4)Micsoram productia mai putin decat micsoram consumul(cea mai rea varianta).

Adica trebuie incurajata productia si descurajat consumul.

Pana acum, in mai toti acesti 20 de ani, din motive electorale lesne de inteles, munca a fost putin(sau chiar deloc) incurajata, in timp ce incurajate au fost pomenile sociale(citeste electorale). Adica tot felul de pomeni primite dinspre Buget, mergand de la pensionarea mult inainte de varsta limita pana la tot felul de ajutoare. Astfel, milioane de romani apti de munca au iesit din campul muncii, preferand sa stea acasa pe banii statului, nemaimuncind, dar bineinteles consumand.  

Uitati-va la tara, in agricultura cat pamant nelucrat avem… Pai de ce ar mai munci cineva pamantul cand poate primi bani de la stat, stand acasa; primind tot felul de ajutoare care sa ii permita oricum sa bea la carciuma si sa ii mai si ramana ceva pentru mancare.                                      

Datorita crizei(si nu din cauza, caci consider faptul ca fiind unul sanatos dpdv economic), usor-usor, aceste ajutoare sociale vor fi din ce in ce mai rare. Bineinteles politicienii(de la toate partidele) avizi dupa voturi nu doresc sincer aceste taieri de pomeni electorale. Motivul renuntarii fiind lipsa banilor. Dar, cert este ca pomenile sociale vor fi din ce in ce mai putine.

(Deschid o paranteza pentru a preciza ca prin aceste pomeni sociale nu ma refer catusi de putin la pensiile primite de pensionarii care s-au pensionat la varste normale si care au in spate o vechime completa de munca; cum nu ma refer nici la ajutoarele de somaj si nici la banii primiti de mamele care au avut stagiu de cotizare).

Problema este ca in momentul de fata(de criza) asistatii social nu-si vor mai gasi de munca. Cum de altfel nu-si gasesc nici somerii si nici proaspetii absolventi.

Asa ca se impune obligatoriu deschiderea pietei muncii.

Teoria lui Keynes, care este o teorie minunata…nu poate fi aplicata insa in Romania, pentru ca politicile anticiclice din Romania nu au existat. Desigur, ar fi minunat ca acum statul sa investeasca in infrastructura, dand astfel locuri de munca sectorului privat. Numai ca ne lipsesc banii. Suntem deja pe deficit bugetar mare si nici macar in anii de boom n-am pus ceva de-o parte; ba din contra, ne-am supraindatorat si atunci. Iar cu imprumutul de la FMI am facut cu totul altceva decat sa investim in infrastructura. Acum e deja prea tarziu!

Cel mai bun mod de a redeschide piata muncii este scaderea(chiar curajoasa) a fisalitatii muncii. Adica fie scaderea cotei unice, fie impunerea unui sistem de impozitare progresiv, dar avand baze de impozitare mai scazute de 16% pentru cei cu venituri sub medie. Chiar mult mai scazute.  Ba chiar si o scadere a contributiilor sociale. Ba chiar o scadere curajoasa.

Doar asa se poate deschide piata muncii in momentul de fata.

Doar inconstientii si populistii(de care am tot avut parte pana acum) pot afirma ca micsorarea fiscalitatii aduce bani mai multi la buget. Nimic mai fals :incasarile bugetare vor scadea; deci vom avea nevoie de bani din alta parte.

Iar dupa mine, cel mai bun mod de a compensa scaderile de incasari este majorarea TVA-ului. Bineinteles, aici expertii trebuie sa faca calcule serioase in privinta procentelor.
Marind TVA-ul, vom echilibra si celalalt membru al inecuatiei. Caci un TVA mai mare, pune presiune pe consum.

Dar, micsorand fiscalitatea muncii, nu doar ca vom incuraja crearea a noi locuri de munca ci vom avea produse mai competitive pe o piata unde China pare imbatabila. Micsorand fiscalitatea muncii, pracitc ne vor scadea costurile de productie, astefel incat sa producem la costuri mai scazute. Costurile mai scazute implica si preturi finale mai mici. Preturi finale mai mici care ar face produsele romanesti mai competitive inclusiv pentru export.

Cum de altfel o majorarea a TVA-ului nu ar pune doar presiune pe consum, sau altfel spus vom consuma mai putin intru-cat preturile vor fi mai mari, ci va antrena si cresterea inflatiei. Iar acest lucru nu prea cred ca ar fi pe placul BNR-ului. Dar pe placul BNR-ului n-au fost nici uriasele majorari de pensii si de salarii care nu aveau in spate o crestere a productivitatii muncii.

Apropos de inflatie si de refuzul BNR-ului – poate o varianta complementara ar fi si devalorizarea leului. Cu un leu mai slab exporturile cresc iar importurile scad. Adica o devalorizare a leului echilibreaza si ea inecuatia dintre productie si consum.

Bineinteles, ne va fi mai greu pe termen scurt. Dar acum nici nu ar mai trebui pusa problema asta. E limpede ca raul e in fata, e limpede ca nu ne astepta vremuri prea bune, e limpede ca pana acum am trait pe munca altora, e limpede ca asa nu se mai poate

Trebuie sa intelegem ca avem clar de a ales intre doua variante :

Fie continuam dezmatul pe munca altora…dar incet-incet ne apropiem de faliment, fie ne sacrificam acum, dar viitorul va fi mai sanatos. Alte variante nu mai exista.
Nu poti trai pe productia altora; nu poti consuma mai mult decat produci, nu poti exporta la nesfarsit mai putin decat importi, nu poti avea deficite bugetare la infinit, nu poti sa sustii o tara de 20 de milioane de locuitori doar cu 4 milioane de salariait!