Made in … (partea a II-a)

Nu se poate consuma mai mult decat producem. Asta spuneam in prima parte. Asa ca se naste urmatoarea intrebare : ce se poate face pentru a echilibra productia si consumul? Este o intrebare a carui raspuns trebuie gasit cat mai urgent.

Aritmetic vorbind, avem urmatoarea inecuatie care trebuie echilibrata(egalizata) :

Productia<Consumul.

De unde rezulta clar ca avem 4 variante :

1)Marim productia

2)Scadem consumul

3)Marim productia mai mult decat marim consumul(fiind si cea mai buna varianta, dar aproape imposibil de realizat)

4)Micsoram productia mai putin decat micsoram consumul(cea mai rea varianta).

Adica trebuie incurajata productia si descurajat consumul.

Pana acum, in mai toti acesti 20 de ani, din motive electorale lesne de inteles, munca a fost putin(sau chiar deloc) incurajata, in timp ce incurajate au fost pomenile sociale(citeste electorale). Adica tot felul de pomeni primite dinspre Buget, mergand de la pensionarea mult inainte de varsta limita pana la tot felul de ajutoare. Astfel, milioane de romani apti de munca au iesit din campul muncii, preferand sa stea acasa pe banii statului, nemaimuncind, dar bineinteles consumand.  

Uitati-va la tara, in agricultura cat pamant nelucrat avem… Pai de ce ar mai munci cineva pamantul cand poate primi bani de la stat, stand acasa; primind tot felul de ajutoare care sa ii permita oricum sa bea la carciuma si sa ii mai si ramana ceva pentru mancare.                                      

Datorita crizei(si nu din cauza, caci consider faptul ca fiind unul sanatos dpdv economic), usor-usor, aceste ajutoare sociale vor fi din ce in ce mai rare. Bineinteles politicienii(de la toate partidele) avizi dupa voturi nu doresc sincer aceste taieri de pomeni electorale. Motivul renuntarii fiind lipsa banilor. Dar, cert este ca pomenile sociale vor fi din ce in ce mai putine.

(Deschid o paranteza pentru a preciza ca prin aceste pomeni sociale nu ma refer catusi de putin la pensiile primite de pensionarii care s-au pensionat la varste normale si care au in spate o vechime completa de munca; cum nu ma refer nici la ajutoarele de somaj si nici la banii primiti de mamele care au avut stagiu de cotizare).

Problema este ca in momentul de fata(de criza) asistatii social nu-si vor mai gasi de munca. Cum de altfel nu-si gasesc nici somerii si nici proaspetii absolventi.

Asa ca se impune obligatoriu deschiderea pietei muncii.

Teoria lui Keynes, care este o teorie minunata…nu poate fi aplicata insa in Romania, pentru ca politicile anticiclice din Romania nu au existat. Desigur, ar fi minunat ca acum statul sa investeasca in infrastructura, dand astfel locuri de munca sectorului privat. Numai ca ne lipsesc banii. Suntem deja pe deficit bugetar mare si nici macar in anii de boom n-am pus ceva de-o parte; ba din contra, ne-am supraindatorat si atunci. Iar cu imprumutul de la FMI am facut cu totul altceva decat sa investim in infrastructura. Acum e deja prea tarziu!

Cel mai bun mod de a redeschide piata muncii este scaderea(chiar curajoasa) a fisalitatii muncii. Adica fie scaderea cotei unice, fie impunerea unui sistem de impozitare progresiv, dar avand baze de impozitare mai scazute de 16% pentru cei cu venituri sub medie. Chiar mult mai scazute.  Ba chiar si o scadere a contributiilor sociale. Ba chiar o scadere curajoasa.

Doar asa se poate deschide piata muncii in momentul de fata.

Doar inconstientii si populistii(de care am tot avut parte pana acum) pot afirma ca micsorarea fiscalitatii aduce bani mai multi la buget. Nimic mai fals :incasarile bugetare vor scadea; deci vom avea nevoie de bani din alta parte.

Iar dupa mine, cel mai bun mod de a compensa scaderile de incasari este majorarea TVA-ului. Bineinteles, aici expertii trebuie sa faca calcule serioase in privinta procentelor.
Marind TVA-ul, vom echilibra si celalalt membru al inecuatiei. Caci un TVA mai mare, pune presiune pe consum.

Dar, micsorand fiscalitatea muncii, nu doar ca vom incuraja crearea a noi locuri de munca ci vom avea produse mai competitive pe o piata unde China pare imbatabila. Micsorand fiscalitatea muncii, pracitc ne vor scadea costurile de productie, astefel incat sa producem la costuri mai scazute. Costurile mai scazute implica si preturi finale mai mici. Preturi finale mai mici care ar face produsele romanesti mai competitive inclusiv pentru export.

Cum de altfel o majorarea a TVA-ului nu ar pune doar presiune pe consum, sau altfel spus vom consuma mai putin intru-cat preturile vor fi mai mari, ci va antrena si cresterea inflatiei. Iar acest lucru nu prea cred ca ar fi pe placul BNR-ului. Dar pe placul BNR-ului n-au fost nici uriasele majorari de pensii si de salarii care nu aveau in spate o crestere a productivitatii muncii.

Apropos de inflatie si de refuzul BNR-ului – poate o varianta complementara ar fi si devalorizarea leului. Cu un leu mai slab exporturile cresc iar importurile scad. Adica o devalorizare a leului echilibreaza si ea inecuatia dintre productie si consum.

Bineinteles, ne va fi mai greu pe termen scurt. Dar acum nici nu ar mai trebui pusa problema asta. E limpede ca raul e in fata, e limpede ca nu ne astepta vremuri prea bune, e limpede ca pana acum am trait pe munca altora, e limpede ca asa nu se mai poate

Trebuie sa intelegem ca avem clar de a ales intre doua variante :

Fie continuam dezmatul pe munca altora…dar incet-incet ne apropiem de faliment, fie ne sacrificam acum, dar viitorul va fi mai sanatos. Alte variante nu mai exista.
Nu poti trai pe productia altora; nu poti consuma mai mult decat produci, nu poti exporta la nesfarsit mai putin decat importi, nu poti avea deficite bugetare la infinit, nu poti sa sustii o tara de 20 de milioane de locuitori doar cu 4 milioane de salariait!

Anunțuri

2 răspunsuri to “Made in … (partea a II-a)”

  1. tibi Says:

    „Usor-usor…incepem sa avem cat mai multe cheltuieli publice aratate.”

    Da.Dar aceste postari de venituri se fac la comanda de sus si nu pentru ca exista reglementari in aceasta privinta.Si trebuie sa fie neaparat postate si (in special ) cheltuielile cu achizitiile de materiale si servicii.
    Eu fac in continare presiuni ca sa se reglementeze prin lege obligativitatea postarii periodice a tuturor cheltuielilor din toate institutiile.
    Pentru ca postarea regulata ar face ca presiunea media si a cetatenilor si a angajatilor din institutii ar corecta mult in bine incorectitudinile din institutii.
    Interesant ca toata lumea il acuza pe Basescu dar in 20 de ani toti au ascuns toate porcariile din institutii si acum cand el ridica valul care acopera aceste porcarii tot el este acuzat de aceste porcarii. Si acum 3 ani si acum 5 ani si acum 10 ani si acum 15 erau aceleasi nedreptati
    dar nu erau accesibile.
    Eu recunosc ca anul trecut fiind campanie electorala Basescu a aplicat machiavelicul „scopul scuza mijloacele”.Recunosc si ca are o morala jalnica si ca a furat si el si a profitat de coruptia din sistem. Dar nu cred ca avem un politician care sa nu fie corupt dar care sa aiba si forta lui de a schimba ceva.

    • octaaa Says:

      @Tibi, sunt de acord cu ce zici. Si te felicit pentru insistentele pentru transparenta cu care te zbati pe blog-uri 🙂 .

      Eu sunt unul dintre cei ce a votat anti-basescu. Sunt unul dintre cei ce l-am criticat mult, inclusiv pe-aici pe blog.
      Dar adevarul este ca de ceva timp a inceput sa fie responsabil.
      Cel putin isi asuma niste chestii nepopulare.
      Iar la chestia cu pasii mici(dar tot e sre bine) cu transparenta cheltuielilor cu salariatii….eu apreciez.
      Altii de ce n-au facut macar atat ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: