Archive for Octombrie 2010

Cheia succesului : agricultura

Octombrie 6, 2010

Am mai vorbit de mai multe ori despre modul in care am ajuns unde am ajuns, am vorbit despre falsa puternica crestere economica din perioada 2005-2008. Insa tin sa amintesc si acum si poate chiar altadata sa dezvolt subiectul.

Desi aparent toate lucrurile mergeau spre bine(somajul scadea, PIB-ul crestea, salariile si pensiile cresteau, bursa batea record dupa record, etc) in realitate toate acestea stateau pe ceva foarte putred. Pe datorie ! Care a fost(simplificand situatia) modul de crestere a economiei ? Pai…foarte simplu… Si pe cat de simplu pe atat de primejdios pentru viitor.

Bancile mama finantau banciile fiica din Romania. Banci care la randul lor au inceput sa crediteze cu o iuteala nemaintalnita sectorul privat. Atat persoane fizice cat si persoane juridice. Acestia, avand acum bani au inceput sa consume. Sa-si cumpere plasme, masini, frigidere, etc. Bunuri importate in cea mai mare parte. Si uite asa crestea economia. Neproducandu-se in plus nici macar un ac. PIB-ul crestea cu adaosul comercial aplicat plasmei importate ; gradul de ocupare al fortei de munca crestea(adica erau angajati importatori, vanzatori, si alti salariati in toate serviciile aferente vanzarii de produse), imobiliarele se duceau la stele intrucat erau bani pe piata care duceau la o cerere sporita, bugetul crestea si el(ganditi-va doar la banii incasati din TVA-ul aferent bunurilor importate ca sa nu mai zic de taxele, impozitele si contributiile aferente proaspetilor angajati in comercializarea acestor bunuri).

Dar datoriile ? Datoriile cresteau… Iar procesul de rambursare al datoriilor este exact opus procesului schitat de mine mai sus.

La toate astea, statul roman, in loc sa aplice masuri anticiclice, a facut taman pe dos. Si nici macar nu pot spune ca a pus paie pe foc… Statul roman a turnat GAZ pe foc.

Pentru a fi mai bine inteles sa iau un exemplu, pur fantastic. Sa presupunem ca statul roman se imprumuta cu 10 miliarde de euro. Ia banii, ii baga in sticle, iar sticlele le ingroapa la o adancime mare, in pamant. Apoi concesioneaza terenul «minat » cu bani mai multor firme private. Primind in schimb o redeventa.

Pai statul iese in castig numai din redeventele incasate de la firmele private care au concesionat terenul pentru a cauta sticlele cu bani. Somajul scade, iar salariile cresc intr-ucat firmele sunt care au concesionat pentru « exploatare » terenul sunt interesate sa angajeze forta de munca. ETC. Vedeti cum aceasta datorie creste PIB-ul, salariile, scad somajul, etc ? Caci practic in exemplul cu sticlele umplute de bani nu se produce un ac in plus.

Amintesc aici ca in special dupa anul 2005 datoria Romaniei a inceput sa tot creasca, ajungand in prezent la sume colosal de mari. Ma refer atat la datoria sectorului public, dar si la cea a sectorului privat.

Ei bine, cam asa a fost cresterea economica din 2005-2008. Ei bine, incet-incet(desi datoriile Romaniei tot mai cresc) distractia se va termina.

Si usot-usor, acele sectoare ale economie care au mers foarte bine in ultimii ani(tocmai datorita acestei creditari excesive) vor da in apoi. Si cand zic ca vor da inapoi ma refer la un puternic regres. Regres care va lasa in urma multi someri, regres care va duce la falimente in lant. Regres care ii va costa mult pe multi oameni. Ganditi-va ce sectoare ale economiei Romaniei au beneficiat de pe urma creditarii excesive. Ei bine, tocmai la acestea ma refer cand vorbesc despre regresul pe care il prevad.

Si pana la urma-urmei nu pot sa plang de mila disparitia a ceva ce oricum nu producea nimic. Specula, bisnita, creditarea excesiva cu scopul de a consuma si nu de a produce(deci puteti citi « camataria ») si serviciile prestate la suprapret nu aduc nimic bun tarii.

Romania are nevoie de productie. De productie reala. Ganditi-va doar la bunurile economice pe care noi le putem produce in Romania, dar preferam sa le importam. Si sunt atatea si atatea exemple. Ei bine, noi de asa ceva avem nevoie. Si doar asa putem micsora datoriile enorme care ne scufunda.

Iar produsele agricole se incadreaza exact in categoria de mai sus. Sunt bunuri care pot fi produse in Romania, dar pe care preferam sa le importam. Si iata principalele avantaje ale investitiei in agricultura :

–         desi asa cum am spus criza se va agrava iar oamenii isi vor micsora semnificativ consumul, mancarea nu va suferi o contractie atat de puternica. Putem renunta la bautul cafelei pe terasa, putem renunta la cumpararea celei de-a doua plasme sau la filmele de la cinematograf ; dar la mancare nu putem renunta.

–         Scaderea costurilor de productie. Cum spuneam, scenariul pe care il vad este este unul negru. Ori asa cum argumentam mai sus, rata somajului(care oricum astazi este cosmetizata) va avea tendinta de crestere in timp ce salariul mediu va avea tendinta de scadere. Asta inseamna practic ca va scadea costul cu forta de munca.

–         Devalorizarea leului. Bun, aceasta este poate doar o premiza de-a mea facuta fara prea multe calcule. Insa personal ma astept ca incet-incet leul sa se deprecieze. Daca asa va fi, bunurile importate de afara vor fi mai scumpe. Ceea ce ii va avantaja(fie la pret, fie la cantitatea vanduta) pe producatorii interni.

–         Posibilitatea de a exporta marfa. O frizerie nu poate exporta tunsul. In timp ce un agricultor poate exporta graul sau ceapa. Ei bine, sa ne uitam la situatia demografica de pe glob. Adica in continuare populatia Pamantului creste. Care nu poate duce decat la o cerere sporita de alimente.

–         Existenta fondurilor europene nerambursabile

Acestea sunt dupa mine principalele avantaje ale investitiei in agricultura. Pacat insa ca nu s-au gandit multi pana acum la investi in agricultura. De fapt, pacat ca s-au gandit foarte putini in a investi in productie. Caci repet, la noi au fost investitii doar in servicii, servicii fie proaste dar la suprapret, fie de desfacere a unor produse importate. Toate aceste servicii au dat pana acum randamente ridicate, dar tocmai datorita acestor bani veniti pe calea creditarii. Numai ca acesti bani vor fi din ce in ce mai putini. Si drept urmare vom vedea ceea ce am spus mai sus.

Desi Romania are potential agricol destul de ridicat, agricultura(alaturi de industrie) n-a prea reprezentat interes pentru nimeni in ultimul timp. Si ma refer aici la aproape toate guvernele postdecembriste.

Ce-ar putea face Guvernul pentru a facilita investitiile in agricultura e greu de spus. Dar cateva idei le pot exprima :

–         impozitarea aproape de minim a terenurilor cu destinantie agricola lucrate, in timp ce terenurile cu destinatie agricola nelucrate ar trebui impozitate cat mai mult.

–         Eliminarea unor ajutoare sociale aberante…menite a-l face pe omul de la tara sa prefere statul acasa in loc sa se duca la munca

–         Restructurari in primariile de la tara care maresc intr-un sens neproductiv concurenta muncii din zona rurala

Pe de alta parte, dezvoltarea agriculturii ar trebui sa mearga mana in mana cu dezvoltarea mediului rural. Iar aici statul iar ar trebui sa faca niste lucruri, lucruri pe care de vreo 20 de ani s-a prefacut doar ca le face. Statul ar trebui sa creeze conditii decente de trai si pentru locuitorii de la tara. Si ma refer in primul rand la infrastructura rurala, in special la construirea retelelor de canalizare. Dar, sa fiu sincer mi-e greu sa cred ca tocmai acum ar fi interesati sa investeasca in infrastructura, acum cand nu sunt bani…din moment ce nici macar atunci cand balteamd e bani n-a investit nimeni in asa ceva.

Repet, in afara de avantajele microeconomice ale investitie private in agricultura, zona rurala are potential si la nivel macro. Aici ar putea fi create o gramada de fabricute de tot felul de produse. Ma refer in special la industria agro-alimentara.

PS : Daca in ultimul veac am avut de-a face cu o mutare a oamenilor de la tara la oras, nu e exclus sa asistam timp de cativa ani la o mutare in sens invers : de la orase la sate.