Archive for Martie 2011

De ce si pentru ce am facut acordul cu FMI-ul

Martie 23, 2011

Am vorbit altadata despre politicile fiscal-bugetare prociclice din perioada antecriza. Am vazut cum deficitul bugetar din anul 2004(si atentie! anul 2004 a fost an electoral – asa ca felicitari domnului Mihai Tanasescu) a fost de putin peste 1% din PIB. Dar usor-usor, an de an, deficitul bugetar a tot crescut, ajungand la finele anului 2008 la aproximativ 5%. Asta in conditiile in care in 2008, Romania a avut cea mai mare crestere economica din toata Uniunea Europeana.

Tin sa aduc aminte ca anii 2007-2008 au fost ani electorali(europarlamentare, alegeri locale si alegeri parlamentare). Tocmai din cauza acestor ani electorali si din cauza clasei politice populiste si iresponsabile de la noi, in acei ani s-au dat bani in toate partile. Asa incat toti sa o duca bine. S-au marit pensii, salarii ale bugetarilor, s-au angajat bugetari pe banda rulanta, s-au dat sporuri, prime de multe fara nici un sens, s-au dat bani pe ajutoare sociale de multe ori total anapoda, etc. Asta pentru ca tot romanul sa fie fericit si sa aibe impresia ca o duce bine.

Bineinteles, ca toate aceste cheltuieli publice au condus la un deficit bugetar din ce in ce mai mare, ajungandu-se ca in anul 2008 sa avem un deficit bugetar de aproximativ 5%. Dupa unele voci, deficitul ar fi fost chiar de 5,4% din PIB.

Clasa politica care a aruncat banii in stanga si-n dreapta pentru a da iluzii populatiei ca o duce bine(si adevarul este ca chiar a dus-o bine in acea perioada) nu doar ca a fost iresponsabila. Ba mai mult, au obisnuit populatia Romaniei cu un nivel de trai destul de ridicat, nivel pe care tot clasa politica l-a scazut prin “masurile anticriza” care au urmat de atunci si pana acum(scaderea salariilor bugetarilor cu 25%, majorarea TVA-ul cu 5 puncte procentuale, reducerea indemnizatiei de somaj, etc). Numai ca aici e partea cea mai proasta a acestei crize : odata ce te obisnuiesti cu un anumit nivel de trai, e foarte greu sa mai accepti si sa poti trai la un nivel de trai inferior. Pana sa cunosti bunastarea, aspiri la ea, dar nu esti total dependent. In schimb, odata ce ai cunoscut-o, iti este imposibil sa renunti la ea.

Putem arunca vina pe guvernul Tariceanu, e adevarat. Il putem acuza pe Varujan Vosganian ca a marit nesustenabil cheltuielile bugetare. Etc. Dar am spune doar jumatate de adevar. Cealalta jumatate fiind faptul ca si de la Cotroceni si de pe Modrogan si de pe Kiseleff veneau aceleasi cerinte.

Ori toate aceste deficite bugetare in crestere au condus si la o datorie publica din ce in ce mai mare. Practic, datoria publica fiind suma deficitelor bugetare anterioare.

 

Aceaste cheltuieli bugetare erau usor de finantat in 2007-2008, in primul rand datorita cresterii economice(care voi explica pe scurt cum a functionat) dar si datorita faptului ca sistemul bancar privat din Romania nu incepusese sa scartie(de-abea prin trimestrule III-IV 2008).

In 2008, sistemul bancar dadea credite in stanga si-n dreapta fara nici o problema. EI bine, aceasta creditare a ajutat din plin bugetul tarii si nu doar prin prisma impozitelor platie de banci catre stat. Haideti sa ne imaginam ca eu ma duc la banca si iau un credit pentru a-mi cumpara un Logan sa zicem. Ei bine, nu cumva statul incaseaza TVA?

Trebuie sa amintesc aici si un punct forte al Romaniei : ponderea datoriilor publice in PIB este la cel mai scazut nivel din intreaga Uniune Europeana. Numai ca acest procent creste an de an, ba mai mult, creste cu o rata superioara fata de majoritatea tarilor din UE. Si asta cam incepand cu 2008.

 

Cam asa au functionat lucrurile pana in 2009. An care, asa cum am aratat ne-a prins total nepregatiti. Ba mai mult, si anul 2009 a fost an electoral de maxima importanta(care practic a stabilit culoarea politica a guvernului).

Am inceput anul 2009 intr-o situatie interna si internationala total nefavorabila.

Pe plan extern, recesiunea a fost alimentata din doua parti : o data prin faptul ca fiind in recesiune, tarile in care noi exportam si-au micsorat cererea, ceea ce a condus la exporturi in scadere, iar a doua oara prin prisma bancilor din Occident care nu au mai dat bani bancilor fiice din Romania pentru a credita ca si in trecut. Lucruri care au condus la scadere economica si la disponibilizari in mediul privat, lucruri care conduc catre venituri bugetare in scadere si la cheltuieli bugetare suplimentare(catre someri).

Pe plan intern, stoparea creditarii a condus si ea la o cerere interna in scadere care inevitabil a crescut masa somerilor din mediul privat, a condus la scadere economica si automat si la venituri bugetare in scadere.

Ba mai mult, era foarte greu sa scadem cheltuielile bugetare care crescusera in ultimii ani(despre care am vbit la inceputul articolului). Ca de exemplu am vazut decizia Curtii Constitutionale de anul trecut, care s-a opus scaderii pensiilor cu 15%. Bine, pot afirma cu certitudine ca si daca s-ar fi putut micsora anumite cheltuieli bugetare, clasa politica n-ar fi facut-o, tinand cont ca 2009 a fost an electoral.

 

Ori in asemenea situatie, este clar ca Romania trebuia sa ia bani de undeva. Si asa cum am spus si atunci, spun si acum ca FMI-ul a fost cea mai buna varianta, fiind probabil si cea mai ieftina. Si ca nu trebuie sa ii injuram pe cei de la FMI pentru ca ne-au acordat imprumutul ci pe ai nostri conducatori care ne-au condus inevitabil spre un astfel de imprumut. Este limpede ca Romania avea nevoie de sume mari de bani pentru a-si finanta deficitul bugetar care tot crestea(deficitul bugetar fiind in 2009 de peste 7% din PIB, iar calculat dupa metodologia vest-europeana a fost de peste 8% din PIB).
Numai ca pentru asta nu era nevoie chiar de 20 de miliarde de euro. Daca pana la acest punct am fost de acord cu imprumutul, de-aici incolo sunt total impotriva.

Daca asa cum am spus, o parte a imprumutului(cu care sunt total de acord) a mers pentru acoperirea deficitului bugetar, o alta parte a mers pentru a sprijini o parte a sectorului privat, in special bancar(unde atentie, aproape toate bancile sunt straine!). Ba pot spune chiar ca imprumutul de la FMI a finantat aceste banci, prin reducerile drastice de RMO-uri(rezerve minime obligatorii). Ba mai pot spune(fara a avea nici o dovada, dar personal sunt convins) ca banii luati de la FMI au mers si spre intarirea leului.

Ei bine, cu partea asta a imprumutului bineinteles ca nu sunt absolut deloc de acord. Ba mai mult, asa cum spunea cineva, aceasta parte a imprumutului a impins povara unor firme private(repet, in cea mai mare parte straine) pe spatele cetateanului roman.

Adica, Romania nu s-a limitat sa finanteze doar deficitul bugetar cu acesti bani luati de la FMI, ci s-a dus si pentru finantarea directa sau indirecta a bancilor si a altor companii, de cele mai multe ori cu capital strain.

 

Ce ma intriga cel mai rau este faptul ca in Romania este un optimism foarte mare, auzim tot felul de laude, cum ca criza s-ar fi terminat, ca economia Romaniei se stabilizeaza, etc. Si chiar daca ar fi asa…oare cu ce cost am ajuns la “performanta” de a stopa caderea economica? Cumva cu un cost care reprezinta jumatate din bugetul tarii? Cumva intrand intr-o spirala a indatorarii publice din care nu vom iesi poate nici intr-o suta de ani? Caci eu chiar nu vad cum am putea iesi(dar despre asta, data viitoare ).

 

Anunțuri

Rolul si semnificatia bursei romanesti

Martie 19, 2011

Asemeni economiei romanesti, bursa romaneasca este tot una subdezvoltata, ba mai mult parca, bursa este si mai subdezvoltata. Daca economia romaneasca este comparata de multe ori cu cea a Poloniei, la comparatia burselor din cele 2 tari, raportul sta si mai mult in defavoarea Romaniei.

Ca in multe alte situatii, ne-am cam obisnuit sa dam vina pe clasa politica. De data asta insa, clasa politica de azi nu are mai nici o vina. Si cand spun clasa politica de azi, ma refer la clasa politica a ultimilor 10 ani. Caci pe bursa nu trebuie sa se listeze doar societati ale statului, ci si societati 100% private. Iar sectorul privat se pare ca a fost aproape in totalitate dezinteresat de a se lista la bursa. Daca intr-adevar e cazul sa aruncam vina si asupra clasei politice, aceasta este intruchipata de clasa politica de acum 10-15-20 de ani, adica a celei din perioada marii privatizari.

Gandind retrospectiv, consider(si cred ca aici aproape cu totii gandim la fel) ca o privatizare pe bursa a societatilor de stat din anii ’90 ar fi fost mult mai avantajoasa statului roman si deci a cetateanului roman. O astfel de privatizare ar fi fost mult mai transparenta si cu siguranta nu s-ar mai fi vandut atatea societati doar pe 2 lei…

 

Care este rolul burselor cred ca il stim cu totii : este acela de finantare. Adica, o firma cotata la bursa, se poate finanta de la actionari, aceasta fiind o alternative la creditele bancare(care in Romania se platesc cu dobanzi mult mai ridicate decat in Vest). Acesta este avantajul companiilor listate, dar si avantajul economiei per ansamblu.

Numai ca in Romania am vazut foarte putine societati finantandu-se de pe bursa. Doar TLV, BRK si inca putine companii. Ma rog, si societatile de stat care si-au privatizat 10-15% din capital prin intermediul bursei. Dar repet, finantarea societatilor prin intermediul bursei in Romania este mai degraba o exceptie.

La noi, bursa este doar pentru specula!

 

Se mai spune despre bursa ca este un barometru al economiei. Ba mai mult, ca anticipeaza evolutiile economice. Este corect si este foarte logic sa fie asa. Dar acest lucru este valabil pentru alte tari, nicidecum pentru o tara ca Romania.

Sa ne uitam pe principalele titluri de pe bursa romaneasca. Sa ne uitam pe societatile din componenta indicelui BET(indicele reprezentativ al bursei romanesti). Sa suprapunem aceste societati cu principalele firme romanesti. Nu este aproape nici o legatura intre ele! Ce treaba au SSIF Broker Cluj(simbol BRK), Dafora(simbol DAFR) sau Condmag(simbol COMI) cu principalele firme din Romania? Pai aceste societati care cica fac parte din indicele BET au sub 1000 de salariati, iar cumulate, capitalizarea lor(adica valoarea lor) este sub 100 de milioane de euro. Ce legatura au deci acestea cu pricipalele companii din Romania? De ce daca pretul unei actiuni BRK merge intr-o anumita directie inseamna ca si economia Romaniei merge in acea directie? Cat timp BRK nu inseamna aproape nimic la nivel macro? Oare nu e mult mai relevant cum merg vanzarile Dacia, cum evolueaza cifra de afaceri a Vodafone Romania, vanzarile Carrefour, etc decat evolutia unui simbol precum BRK, DAFR, etc?

In topul importantei bursiere se afla bineinteles SIF-urile si mai nou Fondul Proprietatea. Care iarasi, cumulate cred ca au pana intr-o mie de salariati.

Fireste, mi s-ar putea da si contraexemple, precum Petrom(SNP), BRD(BRD), Transgaz(TGN), Transelectrica(TEL), Alro Slatina(ALR), Petromidia(RRC). Dar toate aceste societati au cate un actionar care detine peste 50% din actiuni si care au un free flot foarte redus. Ori in asemenea situatii ele nu prea mai au nici o relevanta, caci actionarul majoritar poate face ce vrea. Ce, ii e greu unui actionar majoritar sa “capuseze” societatea pe care o controleaza?

 

Oricum(inclusiv din cele aratate mai sus), Bursa de la Bucuresti este reprezentata covarsitor de catre societati financiare, din ea lipsind cu desavarsire nu doar societati cu adevarat importante pentru economia romaneasca, dar lipsind sectoare economice intregi : agricultura, telecomunicatii, transport, comert, turism, industrie usoara, etc. Asa ca cel mult, bursa romaneasca poate da semnale doar pentru sectorul financiar.

 

Repet, suprapuneti principalele societati din Romania cu cele de pe bursa(care nu au un actionar detinator a peste 50% din societate) si veti constata ca nu se suprapun absolute deloc.

Iar daca agricultura de exemplu ar merge bine intr-un an, acest lucru nu se va vedea deloc pe bursa. In timp ce daca se majoreaza pragul de detinere de la SIF-uri se va vedea imediat.

Asa ca in Romania, bursa nu reprezinta nici un fel de barometru al economiei.

 

Centralizare vs descentralizare

Martie 11, 2011

Tare sunt curios cum s-o fi modificat raportul dintre PIB-ul Bucurestiului si PIB-ul Iasiului din 1859 si pana acum. La fel si PIB-ul/cap de locuitor al bucuresteanului fata de PIB-ul/cap de locuitor al ieseanului din 1859 si pana acum.
La fel de curios sunt sa vad cum au evoluat aceste rapoarte si dintre Bucuresti pe de-o parte si Timisoara, Sfantu Gheorghe, Oradea, etc pe de alta parte dupa 1918.

Nu am cum sa verific(sau cel putin nu stiu unde sa caut) dar sunt convins ca raportul a inclinat in favoarea Bucurestiului si in defavoarea Iasiului, Timisoarei, etc.

Daca asa stau lucrurile(iar eu personal asa cred) inseamna ca Romania a fost o tara destul de centralizata, in care capitala a beneficiat cu mult mai mult fata de provincie.

 

Acum sa vedem cum a evoluat si centralizarea/descentralizarea pe plan politic in ultimii 20 de ani.

In anii ’90 se poate observa clar ca politica era facuta covarsitor de la Centru. La fel au mers lucrurile si pana prin 2005, desi rolul Centrului incepuse sa scada un pic. Dupa 2005 insa, rolul filialelor a devenit chiar mai important decat al Centrului.

In momentul de fata observ ca in PSD, filialele joaca prima carte in defavoarea Centrului; in PD situatia este echilibrata, iar in PNL pare a conduce Centrul, prin vocea lui Crin Antonescu(si eventual prin Dinu Patriciu).

E aevarat ca poate si trecerea de la votul pe liste la cel uninominal a inclinat putin balanta in favoarea filialelor.

E adevarat ca si alegerile parlamentare sunt acum decalate fata de cele prezidentiale. Si poate ca si acest lucru inclina balanta in favoarea filialelor.

Poate o mai fi si faptul ca in anii ’90 cand cele mai multe companii erau de stat, acestea erau conduse de la Bucuresti, adica de la Centru. Iar odata cu privatizarea lor, rolul Centrului a disparut.

Dar mai degraba as observa un alt fenomen care sa incline covarstitor balanta. Si anume existenta unui lider politic puternic(pe care in continuare il voi numi locomotiva) capabil sa atraga un numar de voturi mai mare decat partidul si care prin acest lucru propulseaza si propriul partid, fiind cu toti(colegii de partid) intr-o dependenta fata de acel lider.

Ei bine, in anii ’90 si chiar si dupa anul 2000, Iliescu a fost o astfel de locomotiva pentru PSD(FSD/FDSN/PDSR). Nastase a fost la fel o locomotiva pentru PSD. Basescu a fost si el o locomotiva pentru PD(sau pentru Alianta D.A.). Vadim a fost si el o locomotiva pentru PRM.

Dupa 2005, Geoana nu a mai fost deloc o locomotiva pentru PSD. Iar de-atunci PSD-ul a inceput sa fie condus de tot felul de grupuri si grupulete, adica de filiale. La fel au stat lucrurile si dupa ce Ponta a castigat conducerea partidului(amintesc aici ca totusi Geoana a intrat lejer in turul al II-lea al alegerilor din 2009, lucru de care Ponta  nu e deloc sigur ca ar reusi sa-l faca astazi). PD-ul, unde filialele au inceput sa joace un rol din ce in ce mai mare, iarasi nu mai are liderul acela locomotiva(Basescu nemaiavand voie sa mai candideze pentru un alt mandat). PNL-ul insa, care este singurul partid din ziua de azi cu lider-locomotiva pare a fi condus de la Centru, iar filialele jucand un rol mai redus decat la celelalte partide.

Asa ca de aici as trage urmatoarea concluzie : daca un partid este condus de un lider-locomotiva, atunci partidul este condus de la centru, iar daca partidul are lideri slabi(cum este cazul PSD-ului si PD-ului de astazi) atunci filialele sunt cele care fac jocul.

Ma intreb oare cum e mai bine… Voi de ce parere sunteti?
Cum spuneam, din punct de vedere economic, Romania s-a comportat destul de centralist; Bucurestiul beneficind din plin in urma fiecarei uniri istorice. Lucru care este firesc, dar cred ca la noi s-a cam exagerat un pic.

Iar politic, in perioada comunista si in primii 15 ani de dupa evenimentele din ’89 Romania a ramas tot o tara in care totul era dictat de la centru.

 

Se tot vorbeste despre descentralizare. Conceptul nu mi se pare rau. Dar mi s-ar parea o prostie daca prin descentralizare sa se inteleeaga largirea atributiilor(adica a puterii) actualilor baroni locali. Nu cred ca are rost sa numesc dintre ei, dar probabil mai orice judet si orice partid are asemenea baroni care ne lasa un gust foarte amar(poate mai amar decat a politicienilor de la centru).

Voi ce parere aveti? Sunteti pro sau contra unei usoare descentralizari? Si daca da, atunci in ce anume ar consta si cum s-ar aplica?

 

Politici prociclice vs politici anticiclice

Martie 9, 2011

Pana si in manualele de economie de clasa a XI-a se vorbeste despre politicile economice anticiclice. Ce inseamna anticiclicitate in economie? Inseamna a lua masuri contrare ciclului economic in care te afli. Inseamna ca atunci cand ai crestere economica(sau boom prelungit precum in anii 2007-2008) sa iei masurile opuse, cum ar fi : cresterea ratei dobanzilor, sporirea fiscalitatii, scaderea deficitului bugetar, etc. Urmand ca in perioadele de recesiune sa vii sa stimulezi economia. Aceste teorii despre politicile economice anticiclice sunt fundamentate prima data de catre Keynes, dar ele se pot gasi chiar si prin folclorul romanesc : ”omul gospodar isi face vara sanie si iarna car”.

S-a discutat pe aici cum ca in perioada anilor 2006-2007-2008 nimeni nu avea habar ce va urma sa se intample. Intr-adevar, foarte putini sunt cei care banuiau ca o economie ca cea a Romaniei nu are cum sa “duduie” la nesfarsit si ca acest duduit este bazat pe ceva foarte subred.

Dar oare nu se puteau gandi domnii guvernanti din acea perioada ca e bine sa aplice teoria acestor masuri anticiclice? Nu stiu daca se gandeau sau nu, dar cu siguranta au aplicat masuri total prociclice, din cauza carora suferim si acum. (Bineinteles, nu doar aceasta este cauza).

Cand firmele private erau in cautarea fortei de munca, statul venea si angaja bugetari la greu. Intre 2005-2008 numarul bugetarilor a crescut cu 3-400.000 de oameni. Din pacate, o parte dintre ei or sa-si piarda acum locul de munca…acum cand nu prea mai au nici sanse de a-si gasi in mediul privat.

Cand firmele private se indatorau extrem de mult(ajungandu-se in 2007 la un deficit de cont curent de 14% din PIB), statul turna gaz pe foc, contribuind din plin prin deficitele bugetare in continua crestere. Daca in anul 2004 am avut un deficit bugetar de putin peste 1%, anul 2008 s-a incheiat cu un deficit bugetar de aproximativ 5%. In doar 4 ani, deifictul bugetar a crescut(procentual) de 4 ori!

Cand datorita(sau din cauza) creditarii exagerate pentru consum, consumul crestea exponential, TVA-ul a ramas neschimbat, in loc sa aplaneze acel consum exagerat. Urmand ca acum, cand consumul oricum a scazut semnificativ sa fie ridicat TVA-ul. Adica am facut taman pe dos!

Desi creditarea a mers total prociclic, BNR-ul a luat totusi masuri anticiclice. In perioada de boom al creditului tinea rezervele minime obligatorii la niveluri ridicate, iar rata dobanzii de referinta tot sus. Cand a venit criza, BNR-ul a continuat masurile anticiclice scazand semnificativ atat dobanda cat si RMO-urile. Ori daca BNR-ul a aplicat masuri anticiclice, mi-e greu sa cred ca cineva de la BNR nu a sfatuit macar guvernantii sa aplice tot asemenea masuri.

Tara care a iesit cel mai bine de pe urma crizei(practic nici macar n-a intrat in recesiune) este Polonia. Polonie care in anii de boom economic au adoptat un set de masuri economice anticiclice. In anii de boom, polonezii au facut consolidare fiscala, asa ca au avut de unde sa stimuleze economia. Noi insa nu. Azi insa tragem ponoasele.
Apropos de cicluri economice – multi sunt de parere ca s-ar fi terminat cu criza. Pai mi-e cam greu sa cred asta. Un ciclu economic(fie el de scadere) sa tina doar 2 ani? Nu e cam putin? Faptul ca un trimestru inregistreaza crestere economica fata de trimestrul precedent(sau chiar 2 trimestre, sau chiar 3) nu inseamna automat ca recesiunea s-ar fi terminat. La fel cum si in anii de boom, erau perioade de scadere(uitati-va la un grafic bursier de exemplu, ca desi in plina crestere sunt perioade in care indicii scad, revenid ca apoi sa se depaseasca fostele maxime)