Archive for Iunie 2011

Adevaratele probleme de politica externa

Iunie 25, 2011

Trebuie sa recunosc ca politica externa nu este punctual meu forte(cel putin in sensul de tactici diplomatice), insa cateva observatii le voi face, crezand ca sunt observatii logice si valabile.

 

Se tot vorbeste(ba chiar si eu am cazut mult timp in capcana asta) ca inRomaniape plan intern lucrurile au mers destul de rau, dar ca politica externa a functionat. Ba ca s-au ridicat vizele pentru romani, ba ca am intrat in NATO, ba ca am incheiat capitolele de negociere cu Uniunea Europeana, urmand ca apoi sa aderam la 1 ianuarie 2007, etc. Sunt lucruri adevarate, dar cred ca sunt lucruri de-a dreptul firesti. Lucruri in care nu cred ca meritul principal il are politica externa a Romaniei, ci mai de graba conjuncture politica internationala.

 

Sa ne uitam de exemplu ce au facut la toate celelalte tari foste member ale Tratatului de la Varsovia. Ei bine, exceptand Rusia(ca si mostenitoare a URSS-ului, iar Rusia, unde e lense de intles ca nici macar n-a intentionat), toate tarile foste member ale Tratatului de la Varsovia au intrat si in UE, si in NATO, ba chiar, exceptand Bulgaria sunt si in spatiul Shengen. Ba mai mult, la aceste structure au aderat chiar tari ex-Iugoslave(caSloveniade exemplu) sau chiar tari foste member URSS(Lituania, Letonia siEstonia). Ba mai mult,Romaniaa facut parte din ultimul grup de tari care au aderat la structurile Euro-Atlantice.

Ei bine, asta ma face sa cred ca strategiile politice internationale au facut sa aderam mult mai mult decat politica noastra externa.

 

Acum(adica in ultimii ani) se discuta despre marele “gafe” ale politicii externe; intentia fiind de fapt politizarea interna a politicii externe. Subiectele de critica fiind declaratiile lui Basescu cum ca Marea Neagra ar fi “lac rusesc” sau cele referitoare la “Axa Washington-Londra-Bucuresti”.

E adevarat, aceste afirmatii sunt destul de stupide. In primul rand, Marea Neagra nu a fost niciodata lac rusesc; ci Kara Deniz(asa numesc turcii Marea Neagra) a fost lac turcesc pentru o perioada. Amintesc aici ca rusii au atins Azovul(atentie : Azovul, nu Marea Neagra) de-abea pe vremea lui Petru Cel Mare. Si ca nici macar in perioada URSS-ului, Marea Neagra nu le-a apartinut rusilor, caci Turcia, poate vecinul cel mai mare al Marii Negre era membru NATO.

Iar in privinta axei Washington-Londra-Bucuresti, iarasi e foarte aiurea. In primul rand, istoriceste vorbind, termenul de “axa” are sens peiorativ. Personal cunosc doar doua axe : prima fiind axa Berlin-Roma-Tokyo, iar a doua, ceva mai recenta – Axa Raului(Iraq,Iran, Coreea de Nord). Iar in al doilea rand, nu poti vorbi despre o axa decat in momentul in care importanta membrilor axei e relative apropiata. Ori(desi sunt patriot) la scara geopolitica nu putem compara Bucurestiul cu Londra sau cu Washington-ul….

 

Asa ca sunt de accord cu cei care critica aceste afirmatii, care sunt si false si nici nu aduc ceva benefic tarii. Dar cred ca s-a cam exagerat, ignorandu-se adevaratele probleme. Motivul fiind politizarea interna a unor chestiuni de asa-zisa politica externa.

 

Intai as dori sa-i nominalizez pe toti cei ce au condus Ministerul de Externe in perioada post-decembrista : Sergiu Celac, Adrian Nastase, Teodor Melescanu, Adrian Severin, Andrei Plesu, Petre Roman, Mircea Geoana, Mihai Razvan Ungureanu, Adrian Cioroianu, Lazar Comanescu, Cristian Diaconescu, Theodor Baconsky. La fauritori de politica externa, trebuie mentionati, chiar subliniati presedintii tarii : Iliescu, Constantinescu, Basescu.

 

 

Ei bine eu cred ca politica noastra externa a mers destul de prost in ultimii 20 de ani. Adevaratele obiective(exceptandu-le pe cele realizate de aderare la structurile Euro-Atlantice, dar pe care asa cum spuneam toti au facut-o) nici macar nu au fost incercate. V-am spus, nu ma pricep la tehnici de diplomatie, dar consider ca politica externa nu se rezuma numai la dineuri, plimbari, festivisme, poze, decoratii, etc.

 

In primul si in primul rand, politica externa a Romaniei ar fi trebuit sa se intereseze si chiar sa incerce sa recupereze tezaurul Romaniei, care dupa cum stie oricine ne-a fost furat de catre rusi. Daca pana si in perioada comunista, cand pasamite, eram vasali ai Moscovei s-a mai recuperate cat ceva din tezaurul Romanesc furat de catre rusi, dupa ’89 nu s-a mai facut nimic. Pai asta inseamna politica externa. Ori la noi, sunt convins ca mai mult de jumate din lista de ministri de externe de mai sus nici macar n-au habar ce cantitate de aur ne datoreaza rusii. Ori in loc sa fie o prioritate a politicii externe, sau macar a mass-mediei, acest lucru este tratat ca o bagatela de 20 ani incoace. In timp ce o simpla strangere de mana este discutata zile intregi…

 

O alta mare chestiune ignorata de-a dreptul de politica noastra externa, dar de care mass-media s-a ocupat totusi un pic( http://stirileprotv.ro/emisiuni/romania-te-iubesc/romania-te-iubesc-lista-tarilor-care-ne-datoreaza-sume-colosale.html ) este problema creantelor istorice ale Romaniei. Practic e vorba de miliarde de dolari care ni se cuveneau si care s-au dus… Asta inseamna politica externa profesionista. Nu pozele de grup sau prieteniile personale, care nu-mi imbunatatesc deloc viata; si nici voua nu v-o imbunatatesc. In schimb, daca statul roman ar fi recuperate miliardele de dolari care i se cuveneau, cu siguranta standardul nostru de viata ar fi crescut. Gafe nu sunt axele sau lacurile diverselor tari. Astea nu inseamna nimic. Gafe inseamna(si asta ca sa se vada ca nu-i iau apararea lui Traian Basescu) stergerea datoriilor de peste 2 miliarde de dolari ale Iraqului. Gafa aprobata fara pic de mustrare de constiinta atat de catre presedintele Basescu, cat si de catre premierul Tariceanu.

Repet, nici in acest domeniu essential nimeni, dar nimeni n-a facut nimic.

 

O alta gafa este faptul ca relatiile economice romano-chinezi sunt la un nivel destul de redus. Dintre tarile din UE, cred caRomaniaeste cea mai apropiata geografic de China. Dar nu asta este avantajul Ma gandesc ca gigantul asiatic are nevoie de a patrunde si mai puternic in Europa. Iar cumRomaniaeste la granite estica a UE si cu iesire la Marea Neagra, cred ca mareaChinaar fi foarte interesata de a investi inRomania. Caci, daca ne uitam prin zona, atat in Polonia,Grecia,Bulgaria,Serbia, etc…investitiile chinezesti inseamna ceva. Ori la noi…iarasi suntem codasi si la acest capitol…

Eu cred caRomaniaare o mare oportunitate de a lega relatii economice cuChina. Ar fi un interes de ambele parti. Aici nu conteaza ideologia; daca ne uitam la relatiile economice SUA-China(adica principala tara capitalista si principalataracomunista) sunt extreme de mari.

Bun, aici poate nu e doar vina politicii externe. Ca nici chinezii n-or fi prosti sa vina sa investeasca aici pentru a vinde in Europa de Vest daca nu avem cale ferata sau autostrada, de exemlu. Dar si politica externa are partea ei de vina. Si repet, eu nu vad nimic facut in acest sens… Daca ar fi sa ii mai reprosez ceva lui Traian Basescu legat de politica externa este acest lucru, nicidecum suvita(dar despre suvita s-a vorbi zeci, daca nu cumva chiar sute de ore) sau alte chestii de genul…

 

O alta nepasare a decidentilor de politica externa este cea referitoare la relatia cu romanii care, desi locuiesc in zone neaose romanesti(cum ar fi Basarabia sau Bucovina de Nord, sau chiar in Bugeac) si care au ghinionul de a nu mai trai inRomania. Ma uit la unguri(pe care nu-i iubesc, dar pe care ii admir mult) si observ cat de mult ii sustin pe fratii lor din afara Ungariei. Pai macar sa fi invatat de la ei cate ceva si sa fi facut si noi pentru fratii nostril din afara granitelor tarii. Care sunt la fel de romani ca si noi. Ne dam patrioti, dar prin patriotism vedem orice…mai putin esentialul.

 

In opinia mea, astea sunt lucrurile care conteaza cu adevarat in politica externa. Astea ne influenteaza bunastarea, nicidecum faptul ca “marii diplomati” merg la tot felul de festivisme. Si partea cea mai proasta e ca nici macar nu prea se discuta despre aceste subiecte, preferandu-se toate porcariile in schimb.

 

Sa fiu sincer, sa notez si o realizare in domeniul politicii externe. Recuperarea petrolului din Marea Neagra. Dar culmea, ca de obicei…succesul Romaniei s-a transformat in succesul altora(ca si in alte cazuri, ale unor oameni f.influenti pe scena politica).

 

Nu vreau sa spun ca toti cei enumerate mai sus sunt vinovati. Dar pot spune ca acest grup, luat ca un intreg nu si-a facut treaba asa cum trebuie, desi noi inca mai credem inca faptul ca politica externa a functionat asa cum trebuie.

 

 

Anunțuri

Avantajele privatizarii

Iunie 14, 2011

Personal sunt in favoarea privatizarilor, exceptand domeniile strategice si/sau de monopol(cum ar fi doemeniul energiei). Ca de exemplu nu sunt de accord ca petrolul romanesc sa fie concesionat pe 50 de ani(de fapt vandut), asta in timp ce chiar cei mai puternici si bogati oameni ai lumii – americanii au mii de victime in tari precum Iraqul. Dar repet, sunt de acord cu privatizarile, ba chiar consider ca Romania a pierdut enorm din faptul ca a intarziat(cred eu ca intentionat si cu buna stiinta) aceste privatizari.

 

Sunt adeptul privatizarilor in principal datorita a 5 motive :

1 – Privatizarile aduc dupa sine o implicare mai mica a statului in economie, deci stopeaza din coruptie

2 – Privatizarile aduc un manageament privat, mult mai interesat de cresterea indicatorilor economico-financiari(cresterea productivitatii muncii, cresterea profitabilitatii, etc). Iar cresterea productivitatii muncii nu se poate traduce decat printr-o crestere a salariilor.

3 – Acelasi manageament privat, printr-o combinare mai eficienta a factorilor de productie, totodata cu cresterea concurentei duc la ieftinirea produsului, lucru care favorizeaza din plin consumatorul final, adica cetateanul.

4 – Odata privatizate bunurile statului, acesta din urma incaseaza sume de bani destinate pentru modernizarea infrastructurii rutiere, feroviare, educationale, etc.

5 – Astuparea acelor gauri negre care secatuiau bugetul statului, ba chiar incasarea unor venituri suplimentare viitoare, prin incasarea impozitului pe profit.

 

Daca in mai toate tarile foste comuniste, in special in Cehoslovacia(Cehia si Slovacia), Ungaria, Polonia si Slovenia au functionat mai toate aceste 5 avantaje, in Romania nu prea au functionat. Ba de mult ori rezultatele obtinute au fost contrare.

Sa le luam pe rand.

 

1 – Privatizarile nu au stopat coruptia. Ba din contra, inca modul in care s-au realizat privatizarile a general coruptie. Asta din cauza faptului ca privatizarile nu au fost facute transparent, prin intermediu bursei de exemplu. La noi, s-au privatizat asa cum s-a vrut; s-au vandut cui s-a vrut(fie tocmai decidentilor politici, fie cu acordul acestora dar contra unor sume de bani). Ori tocmai acest lucru a constituit marea coruptie. Vorbim azi de coruptie la borduri, la vami, etc. Este adevarat, reprezinta coruptie, sunt de acord. Dar oare se compara cu marea coruptie din privatizarea unor mari unitati economice?

2 – S-a spus ca privatizarile aduc dupa sine o retehnologizare, un manageament profesionist, aduc si partea urata(disponibilizarile si cresterea somajului). Dar toate astea sunt menite a crete productivitatea muncii. Lucru care ar trebui sa atrage dupa sine cresterea salariilor. Lucru care in Romania s-a realizat intr-o masura mult mai mica decat in alte parti. Caci nu prea s-au vazut aceste cresteri salariale asa cum s-ar fi presupus; ba din contra, depasind doar Bulgaria, Romania ramane a doua cea mai saraca tara a Uniunii Europene, cu decaleje foarte mari dpdv al salariului mediu chiar fata de fostele state comuniste integrate si ele in Uniune.

3 – O fi crescut putin concurenta, o fi crescut putin si eficienta manageamentului…dar preturile nu doar ca n-au scazut, ele chiar au crescut cu cea mai mare viteza din toata Uniunea Europeana. Caci aproape an de an suntem campioni la capitolul cea mai mare inflatie. Asta si acum, si acum 10 ani, dar si in anii ’90.

4 – Statul a incasat, fireste, anumite sume de bani de pe urma privatizarilor. Dar aceste sume au fost extrem de mici. E suficient sa vedem in istoria postdecembrista fabrici privatizate, care ulterior au fost vandute pe bucati, la fier vechi, iar banii incasati de noul patron au fost de cateva ori mai mari decat decat banii incasati de statul roman in urma privatizarii. Iarasi putem vedea exemple de terenuri sau de fabrici privatizate pe cateva milioane de dolari, care dupa cativa ani au fost vandute pe sute de milioane de dolari, sau chiar pe miliarde. Ori, in aceste situatii este cred ca logic pentru absolut oricine ca sumele incasate de statul roman au fost derizorii. Dovada si faptul ca modernizarea infrastructurii care trebuia sa apara in urma incasarii respectivilor bani nu prea exista. Caci practic, din cauza sumelor mici, nici nu putea exista….

5 – S-or fi astupat din gaurile negre, dar in continuare statul roman este unul dintre cele mai deficitare state ale UE(cei drept aici nu mai ocupa chiar locurile fruntase). Dar asteptatele incasari din impozitul pe profit n-au reprezentat mare lucru. Fie ca profiturile au fost cosmetizate(vezi cazul bancilor sau al Petromidia) fie ca unele companii au fost practic inchise imediat si vandute la fier vechi(asa cum am spus mai sus), fie din alte motive. Cert este insa ca in  toti acesti ani, veniturile bugetare au ramas in jurul cifrei de 30% din PIB.

 

Metoda privatizarii a fost cam aceiasi in toate cazurile. Initial privatizarile nu s-au dorit, ca sa poate fi capusate de cine trebuie. Ori aceste capuse(alese bineinteles prin complicitatea factorilor decidenti) nu doar ca au facut bani frumosi din toate afacerile lor cu firmele de stat, dar au si secatuit aceste firme, lasandu-se sa se inteleaga ca practic, acele firme sunt aproape falimentare. Lucru care a usurat ca pretul de privatizare sa fie derizoriu. Si uite asa au aparut si cei mai multi “capitalisti” romani…

 

Ma intreb oare daca vreodata va raspunde cineva(macar moral) pentru acest mod de privatizare, care si astazi ne afecteaza.

Fara investitii, viitorul nu suna prea bine

Iunie 5, 2011

Dupa 1989, Romania a avut an de an deficit de cont current, deficit bugetar, deficit de balanta comerciala… Practic asta inseamna ca in acesti 20 de ani, Romania a avut o economisire neta negativa. Mai pe romaneste spus, suma tuturor datoriilor romanesti(atat private cat si guvernamentale) este mai mare mult decat suma tuturor economisirilor(atat private cat si guvernamentale).

 

In economie, economisirea se spune ca este egala cu investitiile. Lucru foarte valabil pe termen mediu si lung. Iar aici discut pentru termene lungi. De ce aceasta egalitate?

Un individ, consuma o parte a venitului obtinut, iar cealalta o economiste.

Sau, daca privim din alt unghi, acelasi individ, consuma o parte a venitului obtinut, iar partea care ramane o investeste.

In termeni economici inseamna ca Veniturile = Consumul+Economisirea  sau ca Veniturile=Consumul+Investitiile.

De unde rezulta ca Economisirea este egala cu Investitiile.

Acelasi lucru este valabil si pentru un stat sau un popor.

 

Faptul ca daca o tara nu investeste are viitorul compromis si se va ruina nu cred ca trebuie foarte mult argumentat. Cred ca acest lucru il stie si il intelege oricine. Si cand vorbesc despre investitii nu ma refer doar la investitiile publice in infrastructura ci si la investitii publice/private din agricultura, industrie, servicii, cercetare, etc.

 

Mai tineti minte anii ’70? Fie din cele traite, fie din cele auzite? Ei bine, anii ’70 nu au fost niste ani prea grei din punct de vedere economic(las aici la o parte faptul ca nu exista o presa libera, era cenzura in toate domeniile, nu era democratie, etc). Dar ca nivel de trai, anii ’80 nu au fost niste ani foarte rai. In acea perioada, Romania s-a imprumutat extern, iar banii imprumutati au fost investiti in fabrici, in sisteme de irigatii, in blocuri, spitale etc. Fireste, se poate spune(si pe buna dreptate) ca o mare parte din acei bani au fost investiti destul de prost. Desi, paote, cei mai multi milionari romani sunt astazi milionari datorita faptului ca au mostenit(adica au primit pe 2 lei) o parte din acele investitii. Nu cred ca e cazul sa dau nume….caci cred ca fiecare cunoaste asemenea milionari.

Apoi au venit anii ’80. Amintesc aici ca pana in anul 1983, Romania acumulase o datorie de putin peste 10 miliarde de dolari(totusi, cu mentiunea ca pe atunci, dolarul era dolar, adica era mult mai puternic decat este astazi).

Stim cu totii ce greutati a indurat poporul roman in anii ’80 pentru a plati acele datorii. Foamete, frig, intuneric, etc… Si atunci, repet, datoriile fusesera facute nu pentru a consuma, ci pentru a investi.

 

Acum avem o datorie publica cam de 5 ori mai mare decat in 1983; la care mai putem adauga si datoria neta a sectorului privat(atat persoane fizice cat si juridice).

Bani care au fost cu totii cheltuiti pe consum si nicidecum pe investitii.
La aceaste sume, as mai adauga si banii incasati de statul roman prin privatizarea activelor statului(fabrici, spatii comerciale, resurse naturale, etc). Bani care iarasi au fost consumati. (E drept, poate o parte din acesti bani or mai fi totusi prin niste conturi bancare prin Elvetia…).

 

Si asta in conditiile in care in acesti 20 de ani(in care desi ne-am imprumutat enorm) nu am investit mai nimic. Investitiile statului in aceste doua decenii fiind foarte mici : cale ferata nimic, impadurire nimic, autostrazi destul de slabut, diguri la fel…

Si nici in legatura cu sectorul privat sa nu ne amagim ca ar fi investit mare lucru in Romania. In general investitiile straine au fost de fapt investitii facute in spatii comerciale si in banci. In mall-uri, hypermarket-uri, etc. Nu in unitati productive ci in unitati economice menite a mari doar consumul. Lucru care atrage dupa sine si o economisere neta mai mica. Caci cazuri precum Nokia de la Cluj sunt destul de rare.

 

Asa ca daca in anii ’70 banii imrumutati si care au fost investiti au avut si menirea de a creste veniturile, nu putem spune acelasi lucru despre banii imprumutati in ultimii 20 de ani. Caci daca vom face o comparatie intre productia industriala din anii ’80 si anii ’60, va fi o mare diferenta in favoarea anilor ’80. la fel si in cazul infrastructurii rutiere feroviare, sanitare, etc; la fel in cazul agriculturii.

Iar daca facem o comparatie intre productia industriala sau agricolo, nu prea a castigat mare lucru Romania in 2011 fata de acum 20 de ani. La fel si infrastructura si cu turismul si mai cu orice.

 

Asadar, consider ca ne asteapta un viitor destul de sumbru. Chiar daca romanul se va zbate sa munceasca mai mult, banii ii va plati pe creditele facute in anii precedenti. Iar pentru statul roman la fel, va fi destul de greu sa isi echilibreze bugetul in conditiile in care datoria tot creste si automat cresc si dobanzile. Ca sa nu mai vorbesc de momentul in care se va hotari si plata principalului.

Economisind net negativ, vom fi stangaci(ca sa nu zic handicapati) la capitolul investitii.

In timp ce altii vor investi in cercetare, in noi mijloace de productie, marindu-si astfel productivitatea muncii, noi nu o vom putea face, caci nu vor exista banii pentru investitii.

In timp ce toti isi vor imbunatati infrastructura, noi n-o vom putea face, tot din cauza datoriilor din anii trecuti.

Adica, in timp ce toti se vor dezvolta, Romania va ramane pe loc, sau va avea probabil o rata de crestere mult sub media celorlalti.