Archive for Noiembrie 2011

Istoria recenta vazuta din viitor

Noiembrie 24, 2011

            As vrea sa incep un joc : si anume sa incerc sa vad istoria recenta din perspective istorica. Adica sa vad cum va fi privita istoria 1945-2011 in anul 2300 de exemplu. Bineinteles, totul personal, fara a avea pretentia de a spune ca istoricii viitorului vor privi lucrurile asa cum consider eu ca le-ar privi. Iar aceasta istorie as vrea sa o analizez(repet, din perspectiva istorica) in 3 etape. Prima, cea din perioada lui Gheorghiu Dej, a doua fiind perioada lui Ceausescu, iar a treia – anii postdecembristi(Iliescu, Constantinescu, Basescu).

            Inainte de a ma apuca de prima parte, as vrea sa mentionez de la bun inceput unele lucruri, pe care le-am constatat eu a fi valabile printre istoricii nostri si nu doar cei de azi.

            Intai de toate, pentru ca un conducator(voievod, rege si bineinteles presedinte) sa fie considerat pozitiv, mare domn sau erou(spuneti-i cum vreti) trebuie sa intruneasca una din urmatoarele trasaturi :

–         sa aibe o domnie lunga(toti voievozii/regii care au avut o domnie de peste 20 de ani care imi vin acum in minte : Basarab I, Mircea Cel Batran, Alexandru Cel Bun, Stefan Cel Mare, Constantin Brancoveanu, Carol I) sunt vazuti ca eroi nationali

–         sa fi luptat impotriva asupritorului extern, invingandu-l(Vlad Tepes de exemplu si exemplele pot fi multe)

–         sa fi avut vreo realizare mareata(Basarab I a intemeiat Tara Romaneasca, in Moldova ii avem pe Dragos si pe Bogdan, Mihai Viteazul a unit voievodatele romane, Ferdinand a realizat marea unire)

–         sa fi construit diferite cladiri dainuitoare in timp(Mircea Cel Batran – Cozia, Stefan Cel Mare sau Petru Rares – f.multe biserici, etc).

–         Sa nu poata fi revendicat de vreun alt popor. Ca de exemplu in istoria noastra n-a ramas nici un fanariot(care poate fi revendicat de catre greci) drept pozitiv si de care sa se vorbeasca mai mult. Iar despre voievozii unguri ai Transilvaniei – nici vorba. Ca de exemplu, Gabriel Bethlen a fost dupa mine unul dintre cei mai mari conducatori(in viziunea mea) pe care i-am avut(si care nu s-a purtat urat cu romanii ortodocsi). Darm fiind ungur – cei mai multi romani nici macar n-au auzit de el.

 

Vreau sa mai mentionez ca multi domni probabil ca au fost domni buni, insa din diferite motive nu ni se vorbeste de ei. Fie pentru ca au fost straini(exemplul unor anumiti domni fanarioti), fie pentru ca nu au intrunit nici una dintre trasaturile mai sus amintite. Cum pe de alta parte sunt domni vazuti la un superlativ absolul, dar care, cel putin in opinia mea nu au adus beneficii tarii.  Ca de exemplu Vlad Tepes este vazut drept un mare erou national(invocat chiar de catre Mihai Eminescu). Iar eu, personal consider ca aciunile sale nu au adus numai lucruri bune tarii. Desi il consider un om foarte corect si extrem de curajos si care avea intentii bune pentru tara. Insa mijloacele sale nu cred ca au fost atat de prielnice. Iar din acest punct de vedere, il prefer pe fratele acestuia(rival de altfel cu Vlad Tepepes) – Radu cel Frumos. Si inca un alt exemplu : Mihai Viteazul nu a fost deloc iubit de catre contemporani; a trebuit sa vina Nicolae Balcescu pentru a-l pune pe lista eroilor tarii.

 

 

Despre perioada anilor 1945-1965 cred ca se va vorbi destul de putin in viitor. Si asta pentru ca nu noi luam deciziile de conducere ci ele veneau din afara. Iar aceasta perioada o vad din perspectiva istorica ca fiind una asemanatoare cu cea a principatelor romane din timpul perioadei fanariotilor.

Iar comunismul, nu cred ca va fi privit din perspectiva istorica ca fiind o ideologie…ci ca fiind o cucerire a noastra de catre Rusia. Nici despre crimele comuniste(care intr-adevar, pe vremea lui Gheorghiu Dej au fost cu nemiluita) nu se va vorbi prea mult. Sau daca se va vorbi, se va vorbi la general, aducandu-se argumente cum ca si rusii, si polonezii, etc au facut asemenea crime. Ba mai mult, in Germania cu foarte putini ani inainte erau omorati milioane de evrei. Asadar se vor gasi scuze. Insa acei 20 de ani vor fi priviti drept ani despre care “nu e bine sa se vorbeasca”. La fel ca in cazul perioadei fanariote. Sau in cazul altor voievozi de origine straina. Ca de exemplu nici de Gabriel/Gabor Bethlen nu vorbeste nimeni, desi eu il consider unul dintre cei mai mari voievozi ai nostri. Dar na, fiind ungur din secuime nici macar nu se aminteste de el in manualele de istorie. Plus de asta nici realizari spectaculoase nu putem aminti din acea perioada, asa-zise marturii ale istoriei J

 

Despre perioada lui Nicolae Ceausescu insa…istoricii o vor trata cu foarte mult interes. Si inca ceva : Ceausescu va fi considerat EROU NATIONAL.

Si asta pentru ca Ceausescu intruneste aproape toate calitatile necesare, istoriceste vorbind – de erou national. A avut o domnie lunga, de 24 de ani. Si nu-mi amintesc ca nici unul dintre conducatorii nostri, cu o domnie mai mare de 24 de ani sa nu fi ramas drept pozitiv in istoria noastra. Si de care sa nu se vorbeasca. Ba mai mult, Ceausescu a condus timp de 24 de ani intreaga tara, nu doar o treime din ea.

In privinta luptei pentru neatarnare, iarasi Ceausescu poate fi considerat unul dintre conducatorii care a luptat pentru independenta. Nu cu sabia si cu arcul, nu cu tancul si cu pusca…ci diplomatic. Dar a facut-o. Uneori cu riscurile de rigoare.

Cat priveste constructiile facute pe vremea lui Ceausescu, iarasi putem fi siguri ca multe dintre ele vor dainui multe veacuri de-aici in colo. Ca de exemplu Casa Poporului, sau canalul Dunare-Marea Neagra. Lucrari care nu prea se compara cu altele facute nici inainte si nici dupa. Bun, blocurile ceausiste la un moment dat se vor darama si nu vor mai exista. Dar iarasi ar putea dainui diversele fabrici construite pe vremea sa. Uzina Dacia de exemplu probabil ca va ramane, iar anul infiintarii sale nu-l va putea nimeni modifica. Si bineinteles, ar putea duce cu gandul la Ceausescu. (cand vizitez un obiectiv istoric citesc anul construirii. Si chiar daca nu spune – desi deobicei e si asta scris – anul construictiei, automat ma gandesc cine era domn in anul respectiv).

Si aici as remarca inca ceva : uitati-va in jur. Fie ca va aflati la Bacau, la Deva sau la Pitesti, sau Bucuresti etc. Pai mai bine de jumate din constructii(blocuri, spitale, scoli, fabrici) sunt realizate pe vremea lui Ceausescu. Carevasazica, mostenirea perioadei lui Ceausescu este mai mare decat toata mostenirea cumulata, de la Burebista la Basescu. Iar astea…sunt intr-adevar niste realizari… Realizari care, din pacate, astazi nu le mai spune nimeni. Asta este adevarul…in timpul domniei lui Ceausescu, economia Romaniei a crescut mult si nu doar economia ci si serviciile sanitare si gradul de alfabetizare si urbanizare, etc.

In privinta foametei insa, sau a lipsei de caldura, de lumina, etc…nu se va aminti nimic in istoria viitorului. Pe istorici, prea putin ii intereseaza asa ceva. Si cu atat mai putin pe cei ce nu sunt istorici. Ca acum serios…nu stiu cati dintre noi stim daca intr-adevar, pe vremea lui Mihai Viteazul(marele nostru erou national) se traia mai bine decat pe vremea lui Laiota Basarab sau a lui Radu Paisie sau a lui Mihnea Turcitul(persoanaje care n-au ramas in istorie).

Iar in privinta faptului ca a fost dictator, iarasi va fi un lucru prea putin interesant pentru istoricii viitorului si pentru constiinta publica din viitor. Ce, credeti ca Stefan cel Mare sau Vlad Tepes au fost prea democrati? J Plus de asta, s-ar gasi destule scuze, cum ca jumatate din Europa avea la conducere un sistem dictatorial; ca sa nu mai vorbim de celelalte continente. Si in plus de asta, cu 30 de ani in urma, aproape toata Europa era condusa de regimuri totalitare.

 

Bun, e posibil sa ma aleg cu injuratori. Dar concluzia mea e ca in viitor, Nicolae Ceausescu va fi considerat atat de catre istorici, cat si de catre constiinta publica, drept erou national. Iar intrebarea pe care as pune-o este : cand anume ?
Eu cred ca va fi atunci cand vor murii toti contemporanii sai. Adica peste vreo 75 – 100 de ani.

 

Ma mai intreb oare cate strazi, oare ce statie de metrou, oare ce cladiri  vor purta in viitor numele de Ceausescu. Caci, daca ne-am uita la numele strazilor din Romania, am vedea o gramada de boieri, de voievozi, de regi, regine, printi, mari dregatori, etc. Mai din toate perioadele. Mai putin din perioada comunista(si tinand cond de faptul ca inca traiesc, nici din perioada postdecembrista). Iar in afara de Lucretiu Patrascanu, n-am mai sesizat nici o strada cu numele vreunui conducator din acea perioada. Bun, nu ma astept sa reapara bulevarde cu numele de Ilie Pintilie J Dar cu numele Nicolae Ceausescu, sunt convins ca vor fi. Si vor fi destule… Iar de un bulevard care va purta acest nume, sunt aproape sigur : Bulevardul Unirii(fostul Bulevard Victoria Socialismului).

 

Si ca o gluma : nimeni nu va putea spune de Ceausesuc ca a fost strain, desi numele sau are provenienta turceasca J

 

Sa revenim la istoria recenta, istoria postdecembrista. Adica din timpul lui Iliescu(toate mandatele), Constantinescu si Basescu. Ei bine, eu cred ca nici unul dintre ei nu va ramane in istorie. Se va vorbi despre ei si nu urat. Dar se va vorbi atat de putin…incat doar istoricii ii vor cunoaste. Pentru populatia normala, acestia nici macar nu vor auzi de ei. Si asta pentru ca au avut domnii medii si nu lungi; pentru ca n-au zidit nici o constructie mareata(dar absolut nici una!), gradul de independenta din timpul lor a fost destul de redus, Romania n-a jucat nici un rol maret in politica internationala si bineinteles n-au avut nici o realizare mareata. Integrarea in NATO si in UE nu cred ca vor fi atat de importante. Daca intrebam astazi, un tanar de 18 ani(adica nascut dupa ‘89)…nu cred ca va stii mare lucru despre Tratatul de la Varsovia si nici despre CAER.

Despre partidele politice de dupa ’90, iarasi nu se va stii mare lucru. Chiar credeti ca vor mai stii romanii mare lucru despre PSD, PD, PNL, PNTCD, PRM, etc? Vor stii cam cat stim noi despre partidele boieresti de la inceputul veacului al XIX-lea. Sau chiar la sfarsitul veacului al XIX-lea(ca daca intreb in ce partide erau Sturzestii, Gradistenii, Bibestii, etc…nu stiu cati dintre noi stim).

Iar ca si comparatie, consider ca perioada ’89-prezent va precum cea de la Tudor Vladimirescu la Cuza. Cu domnii la fel, relativ scurte si fara realizari deosebite. Si iarasi ce mare asemanare vad cu acea perioada, este faptul ca daca in perioada 1821-1859 Romania a trecut de la cultura turco-fanariota(imbracaminte, constructii, muzica, moravuri, etc) la cea apuseana….la fel s-a intamplat si sub regimurile Iliescu/Constantinescu/Basescu – am trecut de la un tip de moravuri, la moravurile apusene.

Si la fel de cunoscuti cum ne sunt astazi Grigore IV Ghica, Gheorghe Bibescu, Mihail Sturza, Barbu Stirbei  –  vor fi si Ion Iliescu, Emil Constantinescu si Traian Basescu – adica aproape deloc.

Si cum din perioada 1821-1859, in afara de cativa domnitori nu ne-a ramas nici un nume, sa nu ne imaginam ca in afara de cei 3 presedinti va mai ramane vreun politician in istorie.

PS : Ma intreb cine joca astazi rolul lui Pavel Kiseleff.

9(10) mai 1977 – Razboi de independenta?

Noiembrie 16, 2011

Vorbin despre Razboiul de Independenta din 9(10, cum ar spune monarhistii) mai 1877 ca si cum de-atunci si pana astazi am fi fost independenti. Ori eu unul, nu consider ca lucrurile stau chiar asa.
Intr-adevar, pana la Pacea de la Adrianopole din 1829, dependenta noastra fata de Poarta Otomana era foarte mare. Dar, incetul cu incetul, dependenta fata de “puterea suzerana”(Imperiul Otoman fiind puterea suzerana si Imperiul Tarist fiind puterea protectuare) a scazut. Iar odata cu Razboiul Crimeei si invingerea Rusiei, Romania era o tara aproape independenta.
Atat Alexandru Ioan Cuza, cat si Carol I nu au fost prea dependenti fata de Sublima Poarta, daor in sensul ca plateau anual un tribut, dar in nici un caz unul coplesitor. Iar deciziile guvernamentale erau luate fara nici un pic de amestec turcesc. D-aia s-au si putut face marile reforme in timpul lui Cuza.
Ori in mai 1877 ne-am declarat independenta, obtinuta oficial prin Tratatul de pace de la Berlin, 1878. Ori in acest caz nu putem vorbi decat, cel mult de o independenta totala fata de Sublima Poarta. Caci ce-a urmat…numai independenta nu se poate numi.
Ca de exemplu, in timpul Primului Razboi mondial nemtii faceau cam ce vroiau la noi in tara. La fel si in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. Ca sa nu mai vorbesc despre perioada lui Gheorghiu Dej, cand toate deciziile erau luate dupa modelul sovietic, cand le plateam daune de razboi, cand le hraneam numeroasa armata(de ocupatie) de la noi din tara, cand politica externa era intru totul cea impusa de URSS, cand acelasi URSS stabilea(uneori chiar cu proprii oameni, cum ar fi cazul generalului Pantiusa) aparatul de partid si de stat.
Asadar, cand ne-am obtinut noi independenta? Cand eram mai dependenti, in 1877 fata de turci sau in 1955 de exemplu, fata de rusi? Ori eu nu cred ca se poate vorbi despre obtinerea independentei decat atunci cand ea este definitiva. Ca asa, la fel de bine putem vorbi despre 1330 ca an al independentei…fata de Ungaria.

Sa revenim la zilele noastre si sa vedem cat de dependenti sau independenti suntem. In primul rand, din punct de vedere economic, nu suntem deloc independenti. In sensul ca toate domeniile strategice din economie(energie, cu tot cu resursele naturale de petrol si de gaze,pana de la extractie,distributie, prelucrare; retail, sistemul financiar-bancar, telecomunicatii, industria metalurgica, industria cimentului, etc) sunt straine. Ceea ce nu putem spune ca turcii aveau o pondere atat de mare in economia Romaniei in 1877. Bun, teoretic asta nu ar trebui sa afecteze independenta unui stat(dar chiar asa sa fie?).
Din punct de vedere militar, Romania are trupe in Iraq(si nu numai). Mi se va putea raspunde ca Romania a aderat la NATO si ca d-aia am trimis militari romani pe Tigru si pe Eufrat. Insa le-as raspunde ca nu toate statele membre NATO au trupe in Iraq. Ori putem vorbi de trimiterea de trupe romanesti in favoarea trupelor otomane dupa 1829? Eu unul nu-mi amintesc de asa ceva.
Apoi sa ne uitam la cum(de fapt cine) ia masurile in Romania. Desi nu am dovezi, dati-mi voie sa cred ca toate masurile cruciale(cum a fost vorba despre majorarea TVA-ului sau despre reducerea salariilor bugetarilor) sunt luate de catre FMI. Noi doar executam ceea ce spun ei. Cum tot ei ne-au recomandat sa mai privatizam ceea ce mai avem. Si cu siguranta ca le vom asculta rugamintea(sa nu spun porunca). Cum de altfel eu cred ca si in domeniul politicilor monetare, FMI-ul are multe de spus. Caci nu cred eu ca RMO-urile(rezervele minime obligatorii) ar fi scazut daca nu ar fi acceptat-o sau mai degraba cerut-o FMI-ul. Ori in nici un caz nu imi imaginez ca Alexandru Ioan Cuza, atunci cand a secularizat averile manastiresti sau a schimbat alfabetul, sau a impropietarit taranii cu pamant sa fi fost incurajat sau sa i se fi impus asa ceva de catre Sublima Poarta.

Asadar putem vorbi despre un Razboi de Independenta? Eu nu sunt de acord cu aceasta exprimare. Putem vorbi, cel mult, despre Razboiul de Independenta fata de Imperiul Otoman. Si asta pe buna dreptate.

PS : Bugetul Romaniei este facut in mare de parte de FMI. De asta sunt sigur. Si, exagerand putin lucrurile imi amintesc de modul in care erau facute bugetele principatelor romane pe vremea cand acestea erau intr-adevar foarte dependente de Constantinopol. Pe atunci, in buget, intai se calculau cheltuielile(printre altele cu haraciul si cu tot felul de peschesuri catre pasale si viziri), iar abea apoi se vedea cum ar putea fi obtinute veniturile. Ori la ce datorii vom avea in curand si la ce dobanzi vom plati pentru ele(caci datoria de la FMI va fi rostogolita cu dobanzi mult mai mari) mi-e teama ca filozofia construirii bugetului se va schimba din nou.
Si tot legat de turci si de FMI, probabil ca unul dintre intarzierea industrializarii principatelor romane era dezinteresul otomanilor pentru acest lucru, care desigur nu era pe placul lor. Ori azi, vedem vreun interes al FMI-ului pentru industrializarea Romaniei? Eu vad exact un interes opus, caci n-am vazut nici o intentie in privinta asta. Ba mai mult, ii aud de inchiderea sau privatizarea diferitelor companii romanesti, care inca au mai ramas de stat.
Iar in privinta anilor de independenta, refuz sa vorbesc, caci m-as putea trezi cu acuze cum ca as fi nostalgic… Dar in anii aceia(si intelegeti la ce ani ma refer) eram independenti.

Civilizatia occidentala

Noiembrie 10, 2011

As vrea sa povestesc putin cartea lui Neagu Djuvara – “Razboiul de 77 de ani”, carte in care autorul vorbeste despre etapele unei civilizatii si unde concluzioneaza ca civilizatia Occidentala se afla in ultima sa etapa, dupa care va urma un nou ev mediu.
Conform lui Neagu Djuvara o civilizatie are 5 etape. Ma voi axa doar pe ultimele 2 etape. Penultima fiind numita epoca regatelor combatante. Aceasta etapa se refera la perioada in care diferitele regate din cadrul respectivei civilizatii se lupta intre ele si DE FIECARE DATA, lupta este castigata de cel mai periferic regat din punct de vedere geografic si totodata de ultimul intrat in lupta.
Asa s-a intamplat si in China antica, cele 7 regate s-au tot luptat intre ele, iar in final a devenit hegemonic regatul Qin, ultimul intrat in lupta si cel mai periferic geografic.
La fel s-a intamplat si in civilizatia greco-romana. S-au batut atenienii cu spartanii, apoi a venit Alexandru Macedon pentru a uni civilizatia elenistica. Dar Alexandru Macedon a venit prea devreme, iar odata cu moartea sa, imperiul s-a destramat. Iar in cele din urma, cine devine hegemonic peste civilizatia greco-romana? Hegemonici vor deveni romanii, ultimii intrati in lupta si cei mai periferici din punct de vedere geografic(etnic nici macar nefiind greci, facand parte din aceasta civilizatie doar prin cultura lor, inspirata din cultura greceasca).
Hegemonic peste lumea araba cine a fost? Nu cumva turcii otomani? Care iarasi sunt cei mai periferici din punct de vedere geografic si ultimii intrati in lupta.
Ei bine, sa venim la civilizatia Occidentala. La inceput, unificator al acestei civilizatii s-a vrut a fi Carol Quintul, rege al Spaniei(Spania care ajunsese in America si de unde aducea aur si argint) si totodata imparat al Sfantului Imperiu Roman de Natiune Germana. Cine se afla atunci impotriva planurilor lui Carol Quintul? Sau intre Spania si Sf.Imperiu ? Se afla Franta, lui Francisc I. Care desi initial a pierdut in fata lui Carol Quintul, in cele din urma s-a aliat(lucru de neimaginat in acea Europa crestina) cu Soliman Magnificul. Si astfel, in loc ca Franta sa mai fie prinsa in cleste de catre Spania si Sf.Imperiu Roman de Natiune Germana, de data asta Carol Quintul a fost prin in cleste intre Franta si Imperiul Otoman.
Apoi a venit randul hegemoniei franceze, de la Ludovic al XIV-lea pana la Napoleon. In aceasta perioada, Franta era tara cea mai populata din Europa(alaturi de Rusia), era tara in care se aflau cele mai bune drumuri, detineau cea mai performanta artilerie, franceza se vorbea pe tot continentul. Totusi, cu infrangerea lui Napoleon, hegemonia Frantei a incetat; venind randul Prusiei(Germaniei) care a fost hegemonica in civilizatia Occidentala de la Bismark la Hitler.
Dar in urma celui de-al II-lea Razboi Mondial, s-a terminat si cu hegemonia Germaniei. Ori, cine a ramas in picioare dupa cel de-al doilea Razboi Mondial? Nu cumva Rusia si SUA? Cele mai periferice din punct de vedere geografic si ultimele intrate in lupta? Iar dupa destramarea din interior a URSS-ului, lider absolut al acestei civilizatii a devenit SUA.
Conform lui Neagu Djuvara, durata de apogeu a unei civilizatii, atunci cand un “regat combatant” devine hegemonic peste intreaga civilizatie, dureaza 400-500 de ani. Numai ca de data asta, intrucat lucrurile se misca prea repede hegemonia americana e posibil sa dureze cu mult mai putin timp.
Tot Neagu Djuvara arata niste simptome care arata ca hegemonia unui regat incepe sa cada. Si anume, spune ca atunci cand un regat creste si tinde sa devina hegemonic, el este condus de o infima minoritate etnica si sociala. Iar in momentul in care imperiul inepe sa slabeasca, conducatorii sai incep sa vina si din alte categorii etnice si sociale. Iar acesti periferici nu sunt ei vinovati pentru decadere, din contra, ei vin sa mai pastreze pe cat se poate din stralucirea regatului respectiv. Ei de fapt vin si iau locul celor care au construit imperiul, dar care acum sunt obositi politiceste de a mai realiza ceva.
Ca de exemplu, in anii de constructie ai Imperiului Roman, conducerea acestora se afla doar in mainile a catorva zeci de familii de patricieni de la Roma. Ori in ultimii ani ai imperiului, acesta a fost condus nu numai de romani, ci si de greci, iliri, arabi, traci, etc.
Lucrul cel mai vizibil din acest punct de vedere este in Franta. Daca pana la Napoleon(desi in franta se vorbeau 7 limbi, Napoleon insusi nu stia franceza cand a ajuns in Franta), conducerea Frantei se afla doar in mana unei infime categorii sociale si etnice. Numai in mana nobililor de roba, locuitori ai zonei mai din Nordul Frantei. Aceea a fost perioada in care Franta era hegemonica. Dar, odata cu Napoleon, Franta a inceput sa fie condusa din ce in ce mai mult de catre alte categorii de oameni. Ca dovada, la ultimele alegri prezidentiale din Franta, din partea partidului de stanga intentionau sa candideze 4 candidati(toti evrei), iar din partea partidului de dreapta a candidat si a castigat Nicolas Sarkozy, pe jumatate ungur, iar pe cealalta jumatate evreu sefarad de la Salonic.

Sa ajungem la puterea hegemonica astazi peste lumea Occidentala – SUA. Spune Neagu Djuvara ca pana la Kennedy, desi in america multietnica si democrata, conducerea(presedinte, secretar de stat, vicepresedinte, ministru al justitiei) erau numai anglicani si numai dintr-o infima minoritate sociala. Ei bine, odata cu Kennedy – catolic, au inceput sa vina la conducerea SUA din ce in ce mai multi periferici. Ca de exemplu Obama, Henry Kissinger, Condoleezza Rice, etc.

Desigur toate astea nu dovedesc sfarsitul hegemoniei americane asupra lumii Occidentale. Dar eu inclin sa cred ca hegemonia SUA este pe sfarsite. Iar autorul concluzioneaza cartea spunand ca urmeaza un nou Ev Mediu peste lumea Occidentala.
Eu unul sunt mai optimist. Nu cred ca va urma acel Ev Mediu. Cred insa ca va veni vremea “regatului combatant” numit China. China, care incet-incet a cam intrat in civilizatia Occidentala. De Japonia nici nu mai vorbesc. (Si spun asta cu parere de rau, intru-cat mie imi plac tarile care isi pastreaza valorile, traditiile si identitatea cat mai mult).

Desigur, chinezii mai au multe de facut pana a deveni hegemonici. Doar rezervele banesti ale lor nu sunt suficiente. China inca se afla intr-o perioada in care mai mult imita ceea ce vede in alte state mai dezvoltate din Occident. Dar incet, incet, cred ca vor veni si cu inovatia. Avand din ce in ce mai multi bani, ma astept ca in viitorul apropiat, China sa investeasca din ce in ce mai mult in cercetare-dezvoltare.
Desigur, nu ma astept ca in urmatorii 10 ani sa invat chineza, sa ma imbrac precum un chinez, sa ascult muzica chinezeasca sau in loc de euro si dolar sa ma duc sa schimb leii(caci nu vom intra prea curand in zona euro) in yuani chinezesti. Plus de asta, am impresia ca populatia Chinei este foarte manata de afirmare.