Archive for the ‘economie’ Category

Manifestatiile au ajuns si in Romania

Ianuarie 20, 2012

Eu sunt unul dintre adeptii protestelor, desi nu am iesit pana acum nici macar o singura data in la vreo greva sau vreun miting. Dar sunt adeptul protestelor care revendica diverse lucruri, nu neaparat revendicari salariale.

Sunt adeptul grevelor muncitoresti. Chiar imi doresc sa vad salariatii de la Petrom iesind in strada cerand salarii macar pe sfertul salariatilor OMV din Austria, caci practica aceiasi munca. Iar un benzinar roman are aceiasi productivitate a muncii ca unul din Austria. Sau lucratorii din industria tutunului, protestand impotriva masurilor autoritotilor in privinta tigarilor de contrabanda, caci acele tigari le fac lor concurenta neloiala. Etc.Vreau sa ii vad in strada Dar in Romania aceste greve nu exista. Mai repede exista greve ale vamesilor sau ale militarilor in retragere.

Ce remarc la manifestatiile recente din Piata Universitatii si din mai toata tara e faptul ca nu exista revendicari. Suporterii echipelor de fotbal care arunca cu pietre n-au nici o revemdicare, membri USL(caci acestia au participat in numar mare nu doar ieri la Arcul de Triumf) au drept singur slogan real : “Plecati voi ca sa venim noi”, iar manifestantii pasnici si apolitici(care de altfel sunt majoritari) n-au nici ei vreo revendicare anume. Stiu si eu….gen retragerea trupelor din Iraq, sau desfintarea magazinelor de etnobotanice, tragerea la raspundere a celor ce au vandut pe 2 lei o mare parte din industria Romaniei, din resursele naturale, a flotei, etc. Nu, din pacate nu prea am vazut revendicari la cei nemultumiti(singura revendicare pe care am vazut-o e cea impotriva alegerilor comasate.Si asta nu ca ar fi neaparat impotriva ideii de alegeri comasate, ci pentru ca vor anticipate)…

Si cu toate astea, e normal sa fi nemultumiti. Eu am spus mereu ca nu neaparat actualul guvern e de vina pentru criza economica in care este Romania, ci mai degraba vinovati sunt toti cei care au condus Romania in ultimii 20 de ani, cei care au desfintat industria, au distrus irigatiile, au dat resursele naturale altora, au stricat o mare parte din invatamantul universitar(prin facultatile private unde se dau examenele de acasa), etc.

Dar nici acest guvern nu are scuze. Caci nu poti lua 20 de miliarde de la FMI(atentie, jumatate din bugetul de stat al Romaniei) si in acelasi timp sa maresti principalul impozit – TVA-ul, de la 19% la 24%, sa scazi salariile bugetarilor, sa impozitezi pensiile  si totodata sa nu se creeze locuri de munca, sau sa nu construiesti 1 metru de cale ferata.

 

Nu stiu cum e in alte tari, dar nici opozitia nu cred ca a procedat corect iesind si facand si ei un miting impotriva puterii. Caci asemenea miting-uri le poate face oricand orice partid, impotriva oricarei puteri. Cu atat mai mult cu cat una dintre vedetele acestui miting este in Top300 si cu atat mai mult cu cat presesedintele de onoare al principalului partid din USL a avut si el de-a face cu scene similare in urma cu 20 de ani. Si stim cu totii cum a reactionat : “avem de-a face cu elemente de-a dreptul fasciste; grupuri organizate de elemente incitate, de multe ori drogate…”.  Si prin chemarea minerilor sau cel putin lipsa de reactie la actiunile acestora…care nu au plantat decat trandafiri.

Ori imi imaginez ce s-ar intampla daca Basescu ar proceda similar… Bineinteles, asta nu motiveaza lipsa lui de reactie.

Si totusi, minerii din iunie ’90 de care aminteam mai sus, demonstreaza ca atunci poporul era impotriva manifestantilor din Piata Universitatii. Ba chiar ieseau femei pe strada sa laude minerii. Ori astazi, e imposibil sa vedem lucruri de genul. Lucru care arata ca intr-adevar nu doar miile de oameni din strada sunt nemultumiti de situatia social-economica in care se afla Romania, ci nemultumitii sunt cu milioanele(dupa mine, aproape intreaga populatie a Romaniei e nemultumita). Cum pe de alta parte, daca in ’90 ar fi mers Ratiu sau Campeanu printre protestatarii din PU, acestia ar fost primiti cu caldura….astazi daca s-ar duce Antonescu sau Ponta(nu mai zic de Dan Voiculescu) printre manifestanti ar fi alungati. Lucru care demonstreaza ca lumea realizeaza ca nici opozitia nu e mai breaza(caci doar au mai fost si ei la putere).

 

Doua lucruri vreau sa le mai spun :

1 – Manifestatiile vor continua inca cel putin o luna

2 – Fie ca il avem pe Basescu presedinte sau pe Antonescu, fie ca il avem premier pe Ponta sau pe Boc – lucrurile nu se vor schimba deloc. Se schimba doar lucrurile lor si atat.

Grecia – tapul ispasitor al actualei crize

Septembrie 29, 2011

 

 

Cred ca nu trec doua zile fara nu vedea cel putin o stire referitoare la criza din Grecia si la modul cum aceasta se face vinovata fie criza din zona euro, fie pentru criza din tarile apropiate din punct de vedere geografic Greciei.

Eu nu spun ca Grecia nu ar avea probleme mari.Din contra, chiar nu vad cum ar putea iesi Grecia din aceasta criza a datoriilor care cresc de la un an la altul, in timp ce PIB-ul scade iar dobanzile cresc.

Dar de aici, pana a arata cu degetul spre Grecia(sau Portugalia sau Irlanda) si a-I gasi vinovati si raspunzatori morali pentru problemele economice din zona euro e cale lunga. Eu unul consider cel putin exagerate stirile conform carora vezi Doamne scaderea burselor de pretutindeni, riscul destramarii zonei euro, cresterea CDS-urilor unor tari, printre care si Romania, etc au drept principal vinovat poporul si statul elen.

Eu n-as prea crede ca un popor(caruia e drept, ii datoram atatea si atatea lucruri) de vreo 10 milioane de locuitori sa poata avea un efect atat de negative asupra unui continent intreg, daca nu chiar asupra intregii lumi.

In contextual actualei crize a datoriilor suverane, unde intr-adevar Grecia este campioana europeana la capitolul datoriilor publice ca pondere in PIB se cam uita a se preciza un lucru. Si anume ca datoria publica adunata a Greciei, Portugaliei si Irlandei nu inseamna (la un loc) mare lucru din datoria publica a Italiei, a Frantei si bineinteles nici a Germaniei.

 

Dar cum spuneam, mai toate tarile occidentale sunt foarte indatorate. Mai toate tarile occidentale au anumite probleme economice. Probleme care ar fi existat oricum si daca Grecia n-ar fi avut probleme. Iar peste tot a trebuit gasit un vinovat – care s-a numit Grecia.

Iar acelasi lucru vad ca se aude destul de des nu doar in tarile vest-europene. Parca si mai des se aude pe-aici, prinRomania. Cum ca vezi DoamneRomaniaeste in criza numai din cauza factorului extern, factor extern cauzat in principal de catre Grecia.

Eu propun ca celui care argumenteaza(cu argumente solide) faptul ca Romania nu prea mai are industrie, n-are sisteme de irigatii, n-are infrastructura, are somaj, are dezechilibre macroeconomice din cauza Greciei sa  I se acorde premiul Nobel pentru economie. Chiar consider ca l-ar merita 🙂 . Ca eu unul nu vad nici o legatura intre toate astea si faptul ca Grecia are problemele pe care le are. Si le are, intr-adevar.

 

Dar mai spun inca o data, nu vad cum otaracare are un PIB de 2% din PIB UE sa fie vinovata pentru criza din Europa; sau pentru scaderea  Dow Jones-ului.

Ma mai deranjeaza stirile care afirma lucruri de genul “Grecia a fost salvata de catre X, prin acordarea unui imprumut de Y euro”. Aceasta este in mare parte o greseala, o greseala voita. Caci aceste ajutoare nu sunt atat pentru Grecia, cat sunt pentru fostii finantatori ai Greciei, entitati in special Vest-Europene.

 

Nu vreau sa se intelegea ca Grecia nu se face vinovata de nimic. Grecia este foarte vinovata pentru starea in care a ajuns. Dar este vinovata fata de ea insasi. Nu fata de scaderea  Dow Jones-ului, a datoriilor mari din alte tari si nicidecum pentru pierderea competitivitatii occidentale in fata Chinei. Nu, in nici un caz.

 

 

 

Si totusi care ar fi cea lesne modalitate de a tine cat de cat sub control aceasta criza a datoriilor publice(atat in Grecia, cat si inAmerica, etc)? Este inflatia. Si probabil ca se va ajunge si aici. Dar oare din aceasta inflatie castiga mare lucruRomania? O castiga siRomaniaceva, tinand cont ca nu suntem finantatorii nimanui. DarRomanianu castiga atat de mult precum tarile indatorate(ca Grecia de exemplu) dar care au si facut ceva cu banii indatorati.

 

Repet, grecii se fac vinovati pentru situatia in care au ajuns. De am ajuns sa ma intreb cum de un popor atat de nobil(poporul lui Homer, Ptolemeu sau Pitagora), poporul din centrul maretului Imperiu Bizantin, poporul fanriotilor chiar(fanariotii erau oameni foarte invatati) sa ajunga in situatia in care au ajuns.

Si totusi trecutul acestui popor e posibil sa constituie si un anumit ajutor chiar si acum. In ce masura nu stiu, dar imi aduc aminte ca trecutul poporului grec i-a ajuntat sa-si obtina independenta cu mult inaintea noastra.

Daca revolutia lui Tudor Vladimirescu a esuat total(faptul ca la conducerea tarii nu au mai urmat fanariotii ci domni pamanteni nu se atribuie deloc revolutiei ci doar faptului ca turcii nu mai aveau incredere in fanarioti…caci de fapt fanariotii luptau impotriva otomanilor), revolutia greaca a dus la obtinerea independentei Greciei. Ei bine, in acea revolutie greca, impotriva turcilor(si a egiptenilor, aliatii acestora) n-au luptat numai greci ci au venit ca voluntari multi vest-europeni. Iar acestia au venit tocmai datorita trecutului maret al poporului elen.

Asadar civilizatia occidentala a fost mai apropiata de greci in anii 1820 decat de romani. Cum de altfel a fost si in 1945. Si ma intreb daca n-ar fi si acum.

 

Si pentru ca tot a venit vorba de Turcia, as aminti ca in ciuda faptului ca Turcia e mult mai apropiata geografic de Grecia decatRomania, in 2010Romaniaa avut scadere economica in timp ce Turcia a fost campioana mondiala la cresterea economica. Asa ca e inca un motiv in plus pentru a crede ca grecii sunt facuti tapi ispasitori pe nedrept.

Criza a fost amanata

August 10, 2011

 

Ceea ce se intampla acum pe pietele financiare imi aduce aminte de perioada tulbure de acum vreo 3 ani. Scadere puternica, urmata de reveniri puternice ca apoi iar sa scada abrupt indicii bursieri. Deci atat scadere, cat si volatilitate; lucru care repet, imi aduce aminte de tensiunea din piete de acum 3 ani. Nu spun neaparat ca se va repeat scenariul, spun doar de ce imi aduce aminte.

Cica bursa americana(pe care o copiaza mai toate bursele de pe planeta) ar fi scazut din cauza faptului ca agentia de rating Standard and Poors ar fi scazut calificativul SUA de la AAA la AA. Eu unul nu cred ca doar acesta a fost motivul scaderii, cred ca motivul scaderii nu e doar acesta.

Sa incercam, pe romaneste sa descifram ce inseamna aceste calificative date de agentiile de raiting. Eu unul le aseman cu notele primate de un elev la scoala. Pana acum, elevul SUA avea nota 10(10 fix). Adica o nota perfecta. Ori sa fim seriosi, o tara care are datorii cat PIB-ul, o tara cu somaj relative ridicat, o tara a carei motoare(cum ar fi rata dobanzii extrem de scazuta) sunt turate la maxim si de-abea reuseste o crestere economica timida…nu poate fi chiar otaraperfecta. Ori in nici un caz Standard and Poors nu a lasat repetentaAmerica. Ci in loc sa-i dea nota 10(fix) i-a dat 9,50. Adica tot o nota foarte buna.

Scaderile bursiere dinAmericas-au transmis mai peste tot in lume; astfel am vazut caderi puternice si pe pietele asiatice si pe cele ale Europei de Vest, etc. Dar din cati indici bursieri am vazut eu, nici unul nu a scazut precum indicii bursieri de la Bucuresti, care realmente s-au prabusit…

Cine a crezut ca am depasit criza…cred ca s-a cam inselat. Eu de mult timp spun ca avem de-a face cu o criza in forma de W, sau chiar de o insiruire de W-uri. Caci, asa cum spunea Nouriel Roubini, tarile(inclusivRomania) au amanat adancirea crizei si nicidecum n-au inlaturat-o.

Ce-au facut mai peste tot in lume(in special in tarile Occidentale) statele? Cum au “depasit” ele criza? Nu cumva pompand bani indatorati in economie ? Nu si-au majorat deficitele atat Franta, SUA,Italia,Romania, etc ? Adica statele s-au imprumutat suplimentar miliarde(zeci, sute, chiar mii) de euro/dolari pe care i-au injectat in economie. Pai cum sa nu-si revina cat de cat economia, avand parte de asemenea stimuli? Dar toate aceste imprumuturi n-au menirea de a vindeca economiile tarilor respective ci mai degraba doar sa amane deznodamantul. Deznodamant care va fi si mai apasator, tinand cont ca datoriile tot cresc si tot cresc.

Acum insa sa nu fim nici atat de pesimisti si sa consideram ca civilizatia occidentala a decazut de tot, ca SUA isi va pierde in viitorul apropiat pozitia hegemonica la nivel mondial, etc. Nu, nici vorba de asa ceva. Desi situatia lor in lume e(si din pacate cred ca va fi) ceva mai slaba. Apropos, ati citit cartea “Razboiul de 77 de ani” a lui Neagu Djuvara? Chiar m-ar tenta ca odata sa-i fac o foarte scurta povestire. Chiar mi se pare adecvata in acest context.

Si cum spuneam sa nu fim atat de pesimisti. E o vorba romaneasca, cum ca fiecare rau e si spre bine. Ori chiar asa stau lucrurile. Spuneam mai devreme ca statele occidentale au impins criza pentru anii care vin, indatorandu-se suplimentar. Ori aceste datorii au fost facute in euro si in dolari, de catre tari a caror moneda este euro sau dolarul.

Ori, mai orice economist e de parere ca o usurare a rambursarii acestor uriase datorii este inflatia, sau tiparirea de bani; in cazul de fata de euro si de dolari. Ceea ce va face ca in termeni reali, atat euro cat si dolarul sa valoreze mai putin. OriRomanian-are datorii externe in aceste valute? Adica asta nu inseamna ca in termeni realiRomaniava da inapoi mai putini bani?

Asta este partea buna a lucrurilor. Cat priveste insa partea rea…repet, eu cred ca avem de-a face intr-o criza in forma de W. Adica ne bucuram acum de timida crestere economica(care oricum nu prea se vede deloc in buzunarele romanului de rand, ba chiar consider ca romanul de rand o duce si mai prost fata de acum un an), dar cat de curand cresterea economica cred ca va lua sfarsit.

In teoria economica, se spune ca bursa anticipeaza miscarea economiei reale. In cazul de fata tind sa dau crezare acestei teorii economice, fiind de parere ca actuala prabusire bursiera prevesteste scaderea economiei Romaniei(si nu numai).

Eventual se pot pune intrebari clasei politce dinRomaniain privinta masurilor pe care le-ar lua in cazul unei noi recesiuni. Insa…aceste intrebari cred ca sunt inutile. Din pacate am ajuns in momentul in care clasa politica dinRomania(exceptand incompetenta si nepasarea) chiar nu prea mai are parghii la indemana. Dar asta poate pentru altadata.

Adevaratele probleme de politica externa

Iunie 25, 2011

Trebuie sa recunosc ca politica externa nu este punctual meu forte(cel putin in sensul de tactici diplomatice), insa cateva observatii le voi face, crezand ca sunt observatii logice si valabile.

 

Se tot vorbeste(ba chiar si eu am cazut mult timp in capcana asta) ca inRomaniape plan intern lucrurile au mers destul de rau, dar ca politica externa a functionat. Ba ca s-au ridicat vizele pentru romani, ba ca am intrat in NATO, ba ca am incheiat capitolele de negociere cu Uniunea Europeana, urmand ca apoi sa aderam la 1 ianuarie 2007, etc. Sunt lucruri adevarate, dar cred ca sunt lucruri de-a dreptul firesti. Lucruri in care nu cred ca meritul principal il are politica externa a Romaniei, ci mai de graba conjuncture politica internationala.

 

Sa ne uitam de exemplu ce au facut la toate celelalte tari foste member ale Tratatului de la Varsovia. Ei bine, exceptand Rusia(ca si mostenitoare a URSS-ului, iar Rusia, unde e lense de intles ca nici macar n-a intentionat), toate tarile foste member ale Tratatului de la Varsovia au intrat si in UE, si in NATO, ba chiar, exceptand Bulgaria sunt si in spatiul Shengen. Ba mai mult, la aceste structure au aderat chiar tari ex-Iugoslave(caSloveniade exemplu) sau chiar tari foste member URSS(Lituania, Letonia siEstonia). Ba mai mult,Romaniaa facut parte din ultimul grup de tari care au aderat la structurile Euro-Atlantice.

Ei bine, asta ma face sa cred ca strategiile politice internationale au facut sa aderam mult mai mult decat politica noastra externa.

 

Acum(adica in ultimii ani) se discuta despre marele “gafe” ale politicii externe; intentia fiind de fapt politizarea interna a politicii externe. Subiectele de critica fiind declaratiile lui Basescu cum ca Marea Neagra ar fi “lac rusesc” sau cele referitoare la “Axa Washington-Londra-Bucuresti”.

E adevarat, aceste afirmatii sunt destul de stupide. In primul rand, Marea Neagra nu a fost niciodata lac rusesc; ci Kara Deniz(asa numesc turcii Marea Neagra) a fost lac turcesc pentru o perioada. Amintesc aici ca rusii au atins Azovul(atentie : Azovul, nu Marea Neagra) de-abea pe vremea lui Petru Cel Mare. Si ca nici macar in perioada URSS-ului, Marea Neagra nu le-a apartinut rusilor, caci Turcia, poate vecinul cel mai mare al Marii Negre era membru NATO.

Iar in privinta axei Washington-Londra-Bucuresti, iarasi e foarte aiurea. In primul rand, istoriceste vorbind, termenul de “axa” are sens peiorativ. Personal cunosc doar doua axe : prima fiind axa Berlin-Roma-Tokyo, iar a doua, ceva mai recenta – Axa Raului(Iraq,Iran, Coreea de Nord). Iar in al doilea rand, nu poti vorbi despre o axa decat in momentul in care importanta membrilor axei e relative apropiata. Ori(desi sunt patriot) la scara geopolitica nu putem compara Bucurestiul cu Londra sau cu Washington-ul….

 

Asa ca sunt de accord cu cei care critica aceste afirmatii, care sunt si false si nici nu aduc ceva benefic tarii. Dar cred ca s-a cam exagerat, ignorandu-se adevaratele probleme. Motivul fiind politizarea interna a unor chestiuni de asa-zisa politica externa.

 

Intai as dori sa-i nominalizez pe toti cei ce au condus Ministerul de Externe in perioada post-decembrista : Sergiu Celac, Adrian Nastase, Teodor Melescanu, Adrian Severin, Andrei Plesu, Petre Roman, Mircea Geoana, Mihai Razvan Ungureanu, Adrian Cioroianu, Lazar Comanescu, Cristian Diaconescu, Theodor Baconsky. La fauritori de politica externa, trebuie mentionati, chiar subliniati presedintii tarii : Iliescu, Constantinescu, Basescu.

 

 

Ei bine eu cred ca politica noastra externa a mers destul de prost in ultimii 20 de ani. Adevaratele obiective(exceptandu-le pe cele realizate de aderare la structurile Euro-Atlantice, dar pe care asa cum spuneam toti au facut-o) nici macar nu au fost incercate. V-am spus, nu ma pricep la tehnici de diplomatie, dar consider ca politica externa nu se rezuma numai la dineuri, plimbari, festivisme, poze, decoratii, etc.

 

In primul si in primul rand, politica externa a Romaniei ar fi trebuit sa se intereseze si chiar sa incerce sa recupereze tezaurul Romaniei, care dupa cum stie oricine ne-a fost furat de catre rusi. Daca pana si in perioada comunista, cand pasamite, eram vasali ai Moscovei s-a mai recuperate cat ceva din tezaurul Romanesc furat de catre rusi, dupa ’89 nu s-a mai facut nimic. Pai asta inseamna politica externa. Ori la noi, sunt convins ca mai mult de jumate din lista de ministri de externe de mai sus nici macar n-au habar ce cantitate de aur ne datoreaza rusii. Ori in loc sa fie o prioritate a politicii externe, sau macar a mass-mediei, acest lucru este tratat ca o bagatela de 20 ani incoace. In timp ce o simpla strangere de mana este discutata zile intregi…

 

O alta mare chestiune ignorata de-a dreptul de politica noastra externa, dar de care mass-media s-a ocupat totusi un pic( http://stirileprotv.ro/emisiuni/romania-te-iubesc/romania-te-iubesc-lista-tarilor-care-ne-datoreaza-sume-colosale.html ) este problema creantelor istorice ale Romaniei. Practic e vorba de miliarde de dolari care ni se cuveneau si care s-au dus… Asta inseamna politica externa profesionista. Nu pozele de grup sau prieteniile personale, care nu-mi imbunatatesc deloc viata; si nici voua nu v-o imbunatatesc. In schimb, daca statul roman ar fi recuperate miliardele de dolari care i se cuveneau, cu siguranta standardul nostru de viata ar fi crescut. Gafe nu sunt axele sau lacurile diverselor tari. Astea nu inseamna nimic. Gafe inseamna(si asta ca sa se vada ca nu-i iau apararea lui Traian Basescu) stergerea datoriilor de peste 2 miliarde de dolari ale Iraqului. Gafa aprobata fara pic de mustrare de constiinta atat de catre presedintele Basescu, cat si de catre premierul Tariceanu.

Repet, nici in acest domeniu essential nimeni, dar nimeni n-a facut nimic.

 

O alta gafa este faptul ca relatiile economice romano-chinezi sunt la un nivel destul de redus. Dintre tarile din UE, cred caRomaniaeste cea mai apropiata geografic de China. Dar nu asta este avantajul Ma gandesc ca gigantul asiatic are nevoie de a patrunde si mai puternic in Europa. Iar cumRomaniaeste la granite estica a UE si cu iesire la Marea Neagra, cred ca mareaChinaar fi foarte interesata de a investi inRomania. Caci, daca ne uitam prin zona, atat in Polonia,Grecia,Bulgaria,Serbia, etc…investitiile chinezesti inseamna ceva. Ori la noi…iarasi suntem codasi si la acest capitol…

Eu cred caRomaniaare o mare oportunitate de a lega relatii economice cuChina. Ar fi un interes de ambele parti. Aici nu conteaza ideologia; daca ne uitam la relatiile economice SUA-China(adica principala tara capitalista si principalataracomunista) sunt extreme de mari.

Bun, aici poate nu e doar vina politicii externe. Ca nici chinezii n-or fi prosti sa vina sa investeasca aici pentru a vinde in Europa de Vest daca nu avem cale ferata sau autostrada, de exemlu. Dar si politica externa are partea ei de vina. Si repet, eu nu vad nimic facut in acest sens… Daca ar fi sa ii mai reprosez ceva lui Traian Basescu legat de politica externa este acest lucru, nicidecum suvita(dar despre suvita s-a vorbi zeci, daca nu cumva chiar sute de ore) sau alte chestii de genul…

 

O alta nepasare a decidentilor de politica externa este cea referitoare la relatia cu romanii care, desi locuiesc in zone neaose romanesti(cum ar fi Basarabia sau Bucovina de Nord, sau chiar in Bugeac) si care au ghinionul de a nu mai trai inRomania. Ma uit la unguri(pe care nu-i iubesc, dar pe care ii admir mult) si observ cat de mult ii sustin pe fratii lor din afara Ungariei. Pai macar sa fi invatat de la ei cate ceva si sa fi facut si noi pentru fratii nostril din afara granitelor tarii. Care sunt la fel de romani ca si noi. Ne dam patrioti, dar prin patriotism vedem orice…mai putin esentialul.

 

In opinia mea, astea sunt lucrurile care conteaza cu adevarat in politica externa. Astea ne influenteaza bunastarea, nicidecum faptul ca “marii diplomati” merg la tot felul de festivisme. Si partea cea mai proasta e ca nici macar nu prea se discuta despre aceste subiecte, preferandu-se toate porcariile in schimb.

 

Sa fiu sincer, sa notez si o realizare in domeniul politicii externe. Recuperarea petrolului din Marea Neagra. Dar culmea, ca de obicei…succesul Romaniei s-a transformat in succesul altora(ca si in alte cazuri, ale unor oameni f.influenti pe scena politica).

 

Nu vreau sa spun ca toti cei enumerate mai sus sunt vinovati. Dar pot spune ca acest grup, luat ca un intreg nu si-a facut treaba asa cum trebuie, desi noi inca mai credem inca faptul ca politica externa a functionat asa cum trebuie.

 

 

Avantajele privatizarii

Iunie 14, 2011

Personal sunt in favoarea privatizarilor, exceptand domeniile strategice si/sau de monopol(cum ar fi doemeniul energiei). Ca de exemplu nu sunt de accord ca petrolul romanesc sa fie concesionat pe 50 de ani(de fapt vandut), asta in timp ce chiar cei mai puternici si bogati oameni ai lumii – americanii au mii de victime in tari precum Iraqul. Dar repet, sunt de acord cu privatizarile, ba chiar consider ca Romania a pierdut enorm din faptul ca a intarziat(cred eu ca intentionat si cu buna stiinta) aceste privatizari.

 

Sunt adeptul privatizarilor in principal datorita a 5 motive :

1 – Privatizarile aduc dupa sine o implicare mai mica a statului in economie, deci stopeaza din coruptie

2 – Privatizarile aduc un manageament privat, mult mai interesat de cresterea indicatorilor economico-financiari(cresterea productivitatii muncii, cresterea profitabilitatii, etc). Iar cresterea productivitatii muncii nu se poate traduce decat printr-o crestere a salariilor.

3 – Acelasi manageament privat, printr-o combinare mai eficienta a factorilor de productie, totodata cu cresterea concurentei duc la ieftinirea produsului, lucru care favorizeaza din plin consumatorul final, adica cetateanul.

4 – Odata privatizate bunurile statului, acesta din urma incaseaza sume de bani destinate pentru modernizarea infrastructurii rutiere, feroviare, educationale, etc.

5 – Astuparea acelor gauri negre care secatuiau bugetul statului, ba chiar incasarea unor venituri suplimentare viitoare, prin incasarea impozitului pe profit.

 

Daca in mai toate tarile foste comuniste, in special in Cehoslovacia(Cehia si Slovacia), Ungaria, Polonia si Slovenia au functionat mai toate aceste 5 avantaje, in Romania nu prea au functionat. Ba de mult ori rezultatele obtinute au fost contrare.

Sa le luam pe rand.

 

1 – Privatizarile nu au stopat coruptia. Ba din contra, inca modul in care s-au realizat privatizarile a general coruptie. Asta din cauza faptului ca privatizarile nu au fost facute transparent, prin intermediu bursei de exemplu. La noi, s-au privatizat asa cum s-a vrut; s-au vandut cui s-a vrut(fie tocmai decidentilor politici, fie cu acordul acestora dar contra unor sume de bani). Ori tocmai acest lucru a constituit marea coruptie. Vorbim azi de coruptie la borduri, la vami, etc. Este adevarat, reprezinta coruptie, sunt de acord. Dar oare se compara cu marea coruptie din privatizarea unor mari unitati economice?

2 – S-a spus ca privatizarile aduc dupa sine o retehnologizare, un manageament profesionist, aduc si partea urata(disponibilizarile si cresterea somajului). Dar toate astea sunt menite a crete productivitatea muncii. Lucru care ar trebui sa atrage dupa sine cresterea salariilor. Lucru care in Romania s-a realizat intr-o masura mult mai mica decat in alte parti. Caci nu prea s-au vazut aceste cresteri salariale asa cum s-ar fi presupus; ba din contra, depasind doar Bulgaria, Romania ramane a doua cea mai saraca tara a Uniunii Europene, cu decaleje foarte mari dpdv al salariului mediu chiar fata de fostele state comuniste integrate si ele in Uniune.

3 – O fi crescut putin concurenta, o fi crescut putin si eficienta manageamentului…dar preturile nu doar ca n-au scazut, ele chiar au crescut cu cea mai mare viteza din toata Uniunea Europeana. Caci aproape an de an suntem campioni la capitolul cea mai mare inflatie. Asta si acum, si acum 10 ani, dar si in anii ’90.

4 – Statul a incasat, fireste, anumite sume de bani de pe urma privatizarilor. Dar aceste sume au fost extrem de mici. E suficient sa vedem in istoria postdecembrista fabrici privatizate, care ulterior au fost vandute pe bucati, la fier vechi, iar banii incasati de noul patron au fost de cateva ori mai mari decat decat banii incasati de statul roman in urma privatizarii. Iarasi putem vedea exemple de terenuri sau de fabrici privatizate pe cateva milioane de dolari, care dupa cativa ani au fost vandute pe sute de milioane de dolari, sau chiar pe miliarde. Ori, in aceste situatii este cred ca logic pentru absolut oricine ca sumele incasate de statul roman au fost derizorii. Dovada si faptul ca modernizarea infrastructurii care trebuia sa apara in urma incasarii respectivilor bani nu prea exista. Caci practic, din cauza sumelor mici, nici nu putea exista….

5 – S-or fi astupat din gaurile negre, dar in continuare statul roman este unul dintre cele mai deficitare state ale UE(cei drept aici nu mai ocupa chiar locurile fruntase). Dar asteptatele incasari din impozitul pe profit n-au reprezentat mare lucru. Fie ca profiturile au fost cosmetizate(vezi cazul bancilor sau al Petromidia) fie ca unele companii au fost practic inchise imediat si vandute la fier vechi(asa cum am spus mai sus), fie din alte motive. Cert este insa ca in  toti acesti ani, veniturile bugetare au ramas in jurul cifrei de 30% din PIB.

 

Metoda privatizarii a fost cam aceiasi in toate cazurile. Initial privatizarile nu s-au dorit, ca sa poate fi capusate de cine trebuie. Ori aceste capuse(alese bineinteles prin complicitatea factorilor decidenti) nu doar ca au facut bani frumosi din toate afacerile lor cu firmele de stat, dar au si secatuit aceste firme, lasandu-se sa se inteleaga ca practic, acele firme sunt aproape falimentare. Lucru care a usurat ca pretul de privatizare sa fie derizoriu. Si uite asa au aparut si cei mai multi “capitalisti” romani…

 

Ma intreb oare daca vreodata va raspunde cineva(macar moral) pentru acest mod de privatizare, care si astazi ne afecteaza.

Fara investitii, viitorul nu suna prea bine

Iunie 5, 2011

Dupa 1989, Romania a avut an de an deficit de cont current, deficit bugetar, deficit de balanta comerciala… Practic asta inseamna ca in acesti 20 de ani, Romania a avut o economisire neta negativa. Mai pe romaneste spus, suma tuturor datoriilor romanesti(atat private cat si guvernamentale) este mai mare mult decat suma tuturor economisirilor(atat private cat si guvernamentale).

 

In economie, economisirea se spune ca este egala cu investitiile. Lucru foarte valabil pe termen mediu si lung. Iar aici discut pentru termene lungi. De ce aceasta egalitate?

Un individ, consuma o parte a venitului obtinut, iar cealalta o economiste.

Sau, daca privim din alt unghi, acelasi individ, consuma o parte a venitului obtinut, iar partea care ramane o investeste.

In termeni economici inseamna ca Veniturile = Consumul+Economisirea  sau ca Veniturile=Consumul+Investitiile.

De unde rezulta ca Economisirea este egala cu Investitiile.

Acelasi lucru este valabil si pentru un stat sau un popor.

 

Faptul ca daca o tara nu investeste are viitorul compromis si se va ruina nu cred ca trebuie foarte mult argumentat. Cred ca acest lucru il stie si il intelege oricine. Si cand vorbesc despre investitii nu ma refer doar la investitiile publice in infrastructura ci si la investitii publice/private din agricultura, industrie, servicii, cercetare, etc.

 

Mai tineti minte anii ’70? Fie din cele traite, fie din cele auzite? Ei bine, anii ’70 nu au fost niste ani prea grei din punct de vedere economic(las aici la o parte faptul ca nu exista o presa libera, era cenzura in toate domeniile, nu era democratie, etc). Dar ca nivel de trai, anii ’80 nu au fost niste ani foarte rai. In acea perioada, Romania s-a imprumutat extern, iar banii imprumutati au fost investiti in fabrici, in sisteme de irigatii, in blocuri, spitale etc. Fireste, se poate spune(si pe buna dreptate) ca o mare parte din acei bani au fost investiti destul de prost. Desi, paote, cei mai multi milionari romani sunt astazi milionari datorita faptului ca au mostenit(adica au primit pe 2 lei) o parte din acele investitii. Nu cred ca e cazul sa dau nume….caci cred ca fiecare cunoaste asemenea milionari.

Apoi au venit anii ’80. Amintesc aici ca pana in anul 1983, Romania acumulase o datorie de putin peste 10 miliarde de dolari(totusi, cu mentiunea ca pe atunci, dolarul era dolar, adica era mult mai puternic decat este astazi).

Stim cu totii ce greutati a indurat poporul roman in anii ’80 pentru a plati acele datorii. Foamete, frig, intuneric, etc… Si atunci, repet, datoriile fusesera facute nu pentru a consuma, ci pentru a investi.

 

Acum avem o datorie publica cam de 5 ori mai mare decat in 1983; la care mai putem adauga si datoria neta a sectorului privat(atat persoane fizice cat si juridice).

Bani care au fost cu totii cheltuiti pe consum si nicidecum pe investitii.
La aceaste sume, as mai adauga si banii incasati de statul roman prin privatizarea activelor statului(fabrici, spatii comerciale, resurse naturale, etc). Bani care iarasi au fost consumati. (E drept, poate o parte din acesti bani or mai fi totusi prin niste conturi bancare prin Elvetia…).

 

Si asta in conditiile in care in acesti 20 de ani(in care desi ne-am imprumutat enorm) nu am investit mai nimic. Investitiile statului in aceste doua decenii fiind foarte mici : cale ferata nimic, impadurire nimic, autostrazi destul de slabut, diguri la fel…

Si nici in legatura cu sectorul privat sa nu ne amagim ca ar fi investit mare lucru in Romania. In general investitiile straine au fost de fapt investitii facute in spatii comerciale si in banci. In mall-uri, hypermarket-uri, etc. Nu in unitati productive ci in unitati economice menite a mari doar consumul. Lucru care atrage dupa sine si o economisere neta mai mica. Caci cazuri precum Nokia de la Cluj sunt destul de rare.

 

Asa ca daca in anii ’70 banii imrumutati si care au fost investiti au avut si menirea de a creste veniturile, nu putem spune acelasi lucru despre banii imprumutati in ultimii 20 de ani. Caci daca vom face o comparatie intre productia industriala din anii ’80 si anii ’60, va fi o mare diferenta in favoarea anilor ’80. la fel si in cazul infrastructurii rutiere feroviare, sanitare, etc; la fel in cazul agriculturii.

Iar daca facem o comparatie intre productia industriala sau agricolo, nu prea a castigat mare lucru Romania in 2011 fata de acum 20 de ani. La fel si infrastructura si cu turismul si mai cu orice.

 

Asadar, consider ca ne asteapta un viitor destul de sumbru. Chiar daca romanul se va zbate sa munceasca mai mult, banii ii va plati pe creditele facute in anii precedenti. Iar pentru statul roman la fel, va fi destul de greu sa isi echilibreze bugetul in conditiile in care datoria tot creste si automat cresc si dobanzile. Ca sa nu mai vorbesc de momentul in care se va hotari si plata principalului.

Economisind net negativ, vom fi stangaci(ca sa nu zic handicapati) la capitolul investitii.

In timp ce altii vor investi in cercetare, in noi mijloace de productie, marindu-si astfel productivitatea muncii, noi nu o vom putea face, caci nu vor exista banii pentru investitii.

In timp ce toti isi vor imbunatati infrastructura, noi n-o vom putea face, tot din cauza datoriilor din anii trecuti.

Adica, in timp ce toti se vor dezvolta, Romania va ramane pe loc, sau va avea probabil o rata de crestere mult sub media celorlalti.

Romania a iesit din recesiune; romanii insa mai asteapta

Aprilie 20, 2011

Nici nu se terminase primul trimestru al anului 2011 ca am si fost anuntati ca am fi iesit din recesiune. E drept, in general tot de catre aceleasi persoane care in toata perioada crizei, au prevazut fie tot crestere economica, fie o criza  dar mult mai blanda decat cea la care am asistat.  Ba de catre Traian Basescu, ba de catre Emil Boc, ba chiar de unii manageri din mediul privat, plini cu totii de optimism. Amintesc aici ca inrearea/iesirea din recesiune se considera a fi in momentul in care sunt 2 trimestre consecutive de scadre, respectiv de crestere economica. Si cum in trimestrul IV 2010 am avut crestere fata de trimestrul anterior(de 0,1%), punand la socoteala trimestrul I 2011 care este si el in crestere fata de precedentul – hop – am iesit din recesiune.

Acum ma inrteb cine o resimti aceasta iesire din recesiune. Caci in nici un caz nu o resimt cele cateva milioane de pensionari a caror pensii nu doar ca nu au crescut, dar o parte din ele au fost miscorate prin impozitarea suplimentara; ca sa nu mai vorbesc despre inflatia de 8% care le-a erodat si mai mult din puterea de cumparare. Iesirea din recesiune nu se simte nici de catre bugetari, desi salariul le-a crescut cu 15%(pracitic fiind cu 14% mai mic decat acum 1 an), plus ca prin eliminarea celui de-al 13-lea salariu se anuleaza total aceasta crestere. Iesirea din recesiune nu o simt nici somerii(apropos de someri, aici iarasi se mediatizeaza o mare anomalie, cum ca somajul in Romania tot scade. Pai cum sa tot scada somajul si in acelasi timp sa scada si numarul salariatilor? Este o mistificare pe care am tratat-o altadata), a caror indemnizatie de somaj a scazut si ea. Si fireste ca nu o simt nici macar salariatii din mediul privat.

Am amintit mai sus de inflatie, care cica anualizat ar fi de 8,01%. Sincer sa fiu mie mi se pare mai mare de atat. Cel putin raportat la cosul meu de consum este mai mare. Si nu cred ca am eu un cos de consum foarte diferit fata al altui roman. Ba din discutiile cu altii am inteles ca si ei resimt aceste cresteri de preturi cu mai mult decat ni s-a spus. Cred ca exista urmatoarea explicatie : atunci cand omul saraceste(si romanul a saracit destul in ultimul timp), ponderea din venitul sau pe care o acorda consumului de bunuri vitale(adica alimente) creste. Ori se stie ca alimentele, pe medie au crescut cu mult mai mult de 8%. Asa ca se explica de ce practic romanul de rand a resimtit o inflatie superioara celei anuntate.

Practic, faptul ca romanii nu ca nu o duc mai bine, ba chiar ca o duc mai rau se vede prin scaderea consumului. Caci nu vad ce motive ar impiedica romanii de la consum, din moment ce ar duce-o mai bine. Nu vad de ce daca romanul ar duce-o mai bine  nu si-ar mai plati ratele la banca(caci numarul restantierilor tot creste).

Si totusi nu cred ca datele care ni se furnizeaza ar fi false. Cred in ele, cu mentiunea ca da –  Romania a iesit din recesiune, dar romanii – nu au iesit.
Cum se explica atunci aceste lucruri?

Se stie ca motorul cresterii economice(si de data asta fiind unul cu mult mai sanatos decat in trecut, atunci cand era reprezentat de consumul pe datorie de bunuri de provenienta straina) este industria a carei destinatii este exportul. Asadar exportatorii resimt aceasta iesire din recesiune. Ori, conform lui Ilie Serbanescu(iar datele cred ca pot fi verificate), in top 100 exportatori din Romania, doar 3 sunt firme romanesti. Restul sunt firme cu capital strain. Ei bine, cred ca aceste firme beneficiaza de toata aceasta asa-zisa crestere economica. Si nicidecum romanul.

Asa ca nu vad cu ce anume ar fi incalzit cetateanul roman daca este anuntat ca vezi Doamne ar fi iesit din recesiune, din moment ce o firma exportatoare cu capital strain o duce mai bine, dar el de fapt o duce mai rau.

Sa mai amintesc si altceva. Si anume faptul ca mai toate motoarele economice sunt turate in favoarea cresterii economice : rata dobanzii de referinta e la minim istoric, RMO-urile scad si aduc bani in piata, dobanzile in zona euro si in SUA sunt si ele la minime(sau aproape minime) istorice. Iar politica fiscala, desi pare impovaratoare(si chiar este) este totusi una care creaza un mare deficit bugetar.

Si totusi aceasta iesire din recesiune va avea si implicatii politice majore(dar asta alta data).

Ce ne facem cu datoria publica

Aprilie 4, 2011

Cum am spus, datoria publica a Romaniei masurata ca pondere in PIB este cea mai mica din toata Uniunea Europeana. Ceea ce nu pote fi decat un lucru bun. Insa aceasta pondere a datoriei publice in PIB creste mult mai iute decat in alte parti.

Am auzit voci(ce-i drept putin avizate) care considera ca o crestere a indatorarii e de fapt buna si nicidecum rea. Cum ca vezi Doamne cu cat un stat subdezvoltat(asa cum este Romania) e mai indatorat la cei puternici, cu atat este mai bine. Asta pentru ca cica in aceasta situatie, cei puternici se intereseaza ca tara debitoare sa prospere, astfel incat sa-si poata plati datoriile.

Istoria(inclusiv cea recenta) ne arata ca lucrurile nu stau deloc asa. Daca lucrurile stateau asa, turcii(carora le eram datori cu tributul, dar in special cu peschesurile paralele pentru pasale si viziri) ne-ar fi lasat sa ne dezvoltam; iar in anii ’50, sovieticii nu si-ar fi tinut trupele costisitoare in tarile satelit, inclusiv in Romania. Si nici americanii nu ne-ar fi atras dupa ei in Iraq si nicidecum nu s-ar fi sters datoriile iraqienilor catre statul roman. Nici austriecii de la OMV nu ne-ar fi smecherit cu redeventa minuscula pe care o platesc statului roman atunci cand extrag petrolul de la noi. Nici FMI-ul nu ar fi acceptat programul Prima Casa, caci cu banii aia se putea garanta o activitate direct productiva, cum ar fi industria sau agricultura.

 

Un om poate trai cu un consum superior productiei doar daca renunta agoniseala anterioara si/sau daca se imprumuta. La fel si un stat. Ori Romania si-a pierdut imediat agoniseala din trecut. A inceput sa vanda si de prin casa. Ba mai mult – si-a vandut chiar lucrurile cele mai de pret : bijuteriile(iar cea mai importanta bijuterie fiind probabil Petromul) si mai toate obiectele de valoare. Ce-i drept, mai sunt cateva; dar care vor fi si ele de vanzare cat de curand. Numai ca aceste vanzari de lucruri din casa(dar care repet, mai sunt foarte putine) nu ne vor ajunge nici pentru o masea.

Dinu Patriciu sugera sa ne vindem casa si apoi sa stam in chirie tot in acelasi apartament, platindu-i bineinteles chirie. Adica sa se privatizeze toate cladirile publice(sedii de scoli, de spitale, de instututii, de muzee, etc) si apoi sa le inchiriem. Asta ne-ar mai trebui!

Apoi fireste, am inceput sa ne imprumutam. Pana prin 2008, aceste datorii publice nu reprezentau mai nici o problema. Numai ca incet-incet au tot crescut; ajungand a fi din ce in ce mai greu de finantat.

Si problema nu e numai ca s-au acumulat datorii din ce in ce mai mari. Problema principala este ca inca nu suntem in stare sa ne autofinantam; datoriile crescand in continuare de la an la an, de la luna la luna. Si semne imbucuratoare, cum ca datoria publica va inceta sa mai creasca nu exista. Nici macar guvernantii(care ne promit tot binele din lume) sau cei mai optimisti oameni nu au spus asta vreodata. Cele mai optimiste voci spunandu-ne ca ritmul de crestere al datoriilor va scadea. Dar nicidecum ca vor scadea sau ca macar vor stagna. Si asta multi ani de-aici in colo.

 

Daca la avantajele imprumutului multiinstitutional de la FMI(etc) spuneam ca este dobanda scazuta, situatia se va inrautati. Cum e lesne de inteles ca Romania nu va avea acei bani ca sa-si onoreze datoriile catre FMI, va face ceea ce a facut si pana acum : va rostogoli datoria. Adica, cu alte cuvinte, pentru a-si rambursa datoriile catre FMI, Romania se va imprumuta pe pietele financiare(interne sau externe). Numai ca de data asta, dobanda va fi mult mai mare.

Tineti minte creditele acelea de nevoi personale cu dobanda variabila, dar care pentru primele 3 luni aveau dobanda fixa? Protionala, fireste, doar ca sa iti ia ochii. Dupa care, din a patra luna dobanda crestea puternic? (Nu stiu daca azi mai exista sau nu asemenea tipuri de credite). Insa mi se pare o asemanare extraordinar de mare cu actuala situatie a Romaniei. Adica, ne-am imprumutat de la FMI la dobanzi mici, iar intrucat nu avem bani sa ne platim datoriile, vom apela la noi credite, dar de data asta mult mai scumpe.

Sa nu imi ziceti mie ca ai nostri conducatori nu stiau ca asa o sa fie. Ca sa nu mai vorbesc despre cei de la FMI, despre care se pot spune multe – dar nicidecum ca ar fi prosti.

As aminti aici si declaratiile lui Ionut Popescu(pe care pana atunci sa fiu sincer il consideram un economist bun, serios si destul de onest) cum ca romanii nu vor plati un leu pentru imprumutul de la FMI. Pai atunci, domnule Popescu, cine va plati? Indienii? Pakistanezii? Zairienii? Danezii? Cine?

Mai spun unii ca “aceste datorii le vor plati pana si copii sau nepotii nostri”. Pai cu siguranta ca le vor plati. Caci asa cum am spus, datoriile se rostogolesc asemeni unui bulgare de zapada, care tot creste si tot creste adaugand si zapada din zona pe care a strabatut-o. La fel si cu datoria noastra publica, se rostogoleste, dar an de an creste avand de finantat deficitele bugetare din anii respectivi, deficite care bineinteles se aduna datoriei publice. La fel si dobanzile care sunt din ce in ce mai mari. Amintesc ca acum platim aproape de 5 milioane de euro dobanzi zilnic. Este enorm! Dar ganditi-va ce va fi in anii care or sa vina…

Ori platind asemenea dobanzi, ne va fi foarte greu(ba aproape imposibil) sa ne dezvoltam si sa recuperam decalajele economice.

Asa ca sa zicem mersi daca doar noi, copiii si nepotii nostri le vor plati. Teama mi-e sa nu fie siliti sa le plateasca si nepotii nepotilor nostri.

 

Mai sunt unii care spun : “Lasa ca se poate si asa. Ce, americanii care reprezinta cel mai puternic stat din lume nu se tot imprumuta? Si ce, nu o duc bine? Ce, nu-si gasesc sursa de finantare? ”. Ei bine comparatia este atat de proasta… Cum poti sa compari datoria Romaniei cu datoria Americii care este facuta in propria-i moneda, adica in dolari. Pai americanii oricand pot sa tipareasca dolarii pe care ii au de plata si gata, si-au stins datoriile. Noi insa nu putem face acelasi lucru. Aceasta comparatie este, ca sa-l parafrazez pe  Neagu Djuvara : “ca si cum ai compara caini cu pisici”.

 

Un avantaj al Romaniei este faptul ca nu suntem in zona euro, avand propria moneda. Tinand cont ca o mare parte din datoria publica este in lei, avantajul consta prin faptul ca am putea devaloriza leul, platind pracitc, in termeni reali sume mai mici. Dar nu care cumva sa facem asa…caci daca am face-o ar suferi bietele banci comerciale. Si nu carecumva sa le supere cineva…

 

Sa inchei totusi printr-un lucru pozitiv. Dar care oricum nu este deloc meritul nostru. Si anume, Romania beneficiaza de devalorizarea valutelor straine. A euro adica. Caci, cu cat se devalorizeaza mai mult euro, cu atat in termeni reali vom avea mai putin de dat inapoi.

 

Prima Casa IV

Aprilie 1, 2011

Inca din 2009 de la anuntarea programului am fost impotriva lui. Ba mai mult, nu am putut sa inteleg niciodata care este scopul urmarit.

Unii ar putea spune ca scopul este de natura sociala. Dar nimeni nu ma va putea face sa intleg care mai este natura sociala in cazul unei locuinte de 60.000 de euro din provincie. Caci cu banii astia, in cele mai multe orase din provincie iti cumperi apartamente  construite dupa 1977, cu 3 camere, confort 1 si pozitionate central. Deci numai de tenta sociala nu se poate vorbi.

Altii ar putea spune ca scopul programului Prima Casa este de a impulsiona constructiile si implicit economia. Si iarasi nu ma va convinge nimeni ca aplicarea programului Prima Casa in cazul apartamentelor vechi va impulsiona cu ceva sectorul constructiilor sau economia per ansamblu. Daca intr-adevar s-ar fi dorit impulsionarea economiei atunci programul ar fi fost destinat doar pentru locuintele noi.

 

Singururele “merite” ale acestui program au fost pana acum doar o evitarea prabusirii preturilor imobiliarelor si probabil evitarea prabusirii numarului de tranzactii imobiliare. Ori toate astea nu ajuta cu mai nimic economia reala. Daca un apartament e 50.000 de euro sau 60.000 de euro practic ramane acelasi apartament(nemodificandu-se nici o alta variabila). Economia in sine nu castiga nimic din asta. Sau eventual daca exista un castigator(vanzatorul) exista si un pierzator(cumparatorul).

Si totusi, cine castiga din toata treaba asta ? Bancile comericale! Care pe de-o parte fac profituri fara sa isi asume riscuri, iar pe de alta parte pretul mentinut artificial sus le avantajeaza atunci cand raman cu apartamentele in brate.

In schimb, daca statul ar fi garantat alte sectoare, productive(cum ar fi industria sau agricultura) ar fi fost cu totul altceva. Probabil ca ar fi crescut in mod real productia, totodata cu cresterea competitivitatii respectivelor produse.

 

Programul Prima Casa IV poate fi considerat mai pagubos pentru banci decat forma anterioara a programului. Principala modificare a programului fiind aceea ca statul nu va mai acorda garantii in toatalitate, transferand astfel  o parte a riscului si asupra bancilor comerciale. Si totodata mentinandu-se conditiile de avans si de rata de dobanda. “Vai saracele banci…adica ele isi mentin castigul dar isi sporesc riscul! “ Asa este, nu zic ca e ceva mincinos aici.

 

Numai ca in paralel bancile au primit o alta compensare. La ultima sedinta de politica monetara, rezervele minime obligatorii la valuta s-au micsorat cu 5 puncte procentuale, de la 25% la 20%. Cu alte cuvinte, bancile comerciale au primit inapoi peste 1 miliard de euro, bani pe care ii vor putea plasa acum fara risc, sau cu risc foarte scazut si la dobanzi mult mai mari. De exemplu vor putea credita statul roman sau vor putea acorda credite prin programul Prima Casa.

Asa ca sa nu-si inchipuie cineva ca bancile vor suferi. Dovada ca deja cele mai mari banci si-au anuntat intentia de a participa la program.

 

Si totusi mai castiga cineva : proprietarii de apartamente cumparate speculative. Si ma intreb aici oare cate apartamente detin cumulat domnii si doamnele parlamentari? Stiindu-se ca exista parlamentari care detin peste 1000 de apartamente!

 

Singura intrebare care se mai poate pune acum este : cat timp va mai tine programul Prima Casa? Ori acum este cert ca se va prelungi si pana in 2011. Foarte probabil sa se prelungeasca si in 2012(tinand cont ca este an electoral). Dar oare se va mai prelungi si dupa ? Eu sper sa nu.

 

De ce si pentru ce am facut acordul cu FMI-ul

Martie 23, 2011

Am vorbit altadata despre politicile fiscal-bugetare prociclice din perioada antecriza. Am vazut cum deficitul bugetar din anul 2004(si atentie! anul 2004 a fost an electoral – asa ca felicitari domnului Mihai Tanasescu) a fost de putin peste 1% din PIB. Dar usor-usor, an de an, deficitul bugetar a tot crescut, ajungand la finele anului 2008 la aproximativ 5%. Asta in conditiile in care in 2008, Romania a avut cea mai mare crestere economica din toata Uniunea Europeana.

Tin sa aduc aminte ca anii 2007-2008 au fost ani electorali(europarlamentare, alegeri locale si alegeri parlamentare). Tocmai din cauza acestor ani electorali si din cauza clasei politice populiste si iresponsabile de la noi, in acei ani s-au dat bani in toate partile. Asa incat toti sa o duca bine. S-au marit pensii, salarii ale bugetarilor, s-au angajat bugetari pe banda rulanta, s-au dat sporuri, prime de multe fara nici un sens, s-au dat bani pe ajutoare sociale de multe ori total anapoda, etc. Asta pentru ca tot romanul sa fie fericit si sa aibe impresia ca o duce bine.

Bineinteles, ca toate aceste cheltuieli publice au condus la un deficit bugetar din ce in ce mai mare, ajungandu-se ca in anul 2008 sa avem un deficit bugetar de aproximativ 5%. Dupa unele voci, deficitul ar fi fost chiar de 5,4% din PIB.

Clasa politica care a aruncat banii in stanga si-n dreapta pentru a da iluzii populatiei ca o duce bine(si adevarul este ca chiar a dus-o bine in acea perioada) nu doar ca a fost iresponsabila. Ba mai mult, au obisnuit populatia Romaniei cu un nivel de trai destul de ridicat, nivel pe care tot clasa politica l-a scazut prin “masurile anticriza” care au urmat de atunci si pana acum(scaderea salariilor bugetarilor cu 25%, majorarea TVA-ul cu 5 puncte procentuale, reducerea indemnizatiei de somaj, etc). Numai ca aici e partea cea mai proasta a acestei crize : odata ce te obisnuiesti cu un anumit nivel de trai, e foarte greu sa mai accepti si sa poti trai la un nivel de trai inferior. Pana sa cunosti bunastarea, aspiri la ea, dar nu esti total dependent. In schimb, odata ce ai cunoscut-o, iti este imposibil sa renunti la ea.

Putem arunca vina pe guvernul Tariceanu, e adevarat. Il putem acuza pe Varujan Vosganian ca a marit nesustenabil cheltuielile bugetare. Etc. Dar am spune doar jumatate de adevar. Cealalta jumatate fiind faptul ca si de la Cotroceni si de pe Modrogan si de pe Kiseleff veneau aceleasi cerinte.

Ori toate aceste deficite bugetare in crestere au condus si la o datorie publica din ce in ce mai mare. Practic, datoria publica fiind suma deficitelor bugetare anterioare.

 

Aceaste cheltuieli bugetare erau usor de finantat in 2007-2008, in primul rand datorita cresterii economice(care voi explica pe scurt cum a functionat) dar si datorita faptului ca sistemul bancar privat din Romania nu incepusese sa scartie(de-abea prin trimestrule III-IV 2008).

In 2008, sistemul bancar dadea credite in stanga si-n dreapta fara nici o problema. EI bine, aceasta creditare a ajutat din plin bugetul tarii si nu doar prin prisma impozitelor platie de banci catre stat. Haideti sa ne imaginam ca eu ma duc la banca si iau un credit pentru a-mi cumpara un Logan sa zicem. Ei bine, nu cumva statul incaseaza TVA?

Trebuie sa amintesc aici si un punct forte al Romaniei : ponderea datoriilor publice in PIB este la cel mai scazut nivel din intreaga Uniune Europeana. Numai ca acest procent creste an de an, ba mai mult, creste cu o rata superioara fata de majoritatea tarilor din UE. Si asta cam incepand cu 2008.

 

Cam asa au functionat lucrurile pana in 2009. An care, asa cum am aratat ne-a prins total nepregatiti. Ba mai mult, si anul 2009 a fost an electoral de maxima importanta(care practic a stabilit culoarea politica a guvernului).

Am inceput anul 2009 intr-o situatie interna si internationala total nefavorabila.

Pe plan extern, recesiunea a fost alimentata din doua parti : o data prin faptul ca fiind in recesiune, tarile in care noi exportam si-au micsorat cererea, ceea ce a condus la exporturi in scadere, iar a doua oara prin prisma bancilor din Occident care nu au mai dat bani bancilor fiice din Romania pentru a credita ca si in trecut. Lucruri care au condus la scadere economica si la disponibilizari in mediul privat, lucruri care conduc catre venituri bugetare in scadere si la cheltuieli bugetare suplimentare(catre someri).

Pe plan intern, stoparea creditarii a condus si ea la o cerere interna in scadere care inevitabil a crescut masa somerilor din mediul privat, a condus la scadere economica si automat si la venituri bugetare in scadere.

Ba mai mult, era foarte greu sa scadem cheltuielile bugetare care crescusera in ultimii ani(despre care am vbit la inceputul articolului). Ca de exemplu am vazut decizia Curtii Constitutionale de anul trecut, care s-a opus scaderii pensiilor cu 15%. Bine, pot afirma cu certitudine ca si daca s-ar fi putut micsora anumite cheltuieli bugetare, clasa politica n-ar fi facut-o, tinand cont ca 2009 a fost an electoral.

 

Ori in asemenea situatie, este clar ca Romania trebuia sa ia bani de undeva. Si asa cum am spus si atunci, spun si acum ca FMI-ul a fost cea mai buna varianta, fiind probabil si cea mai ieftina. Si ca nu trebuie sa ii injuram pe cei de la FMI pentru ca ne-au acordat imprumutul ci pe ai nostri conducatori care ne-au condus inevitabil spre un astfel de imprumut. Este limpede ca Romania avea nevoie de sume mari de bani pentru a-si finanta deficitul bugetar care tot crestea(deficitul bugetar fiind in 2009 de peste 7% din PIB, iar calculat dupa metodologia vest-europeana a fost de peste 8% din PIB).
Numai ca pentru asta nu era nevoie chiar de 20 de miliarde de euro. Daca pana la acest punct am fost de acord cu imprumutul, de-aici incolo sunt total impotriva.

Daca asa cum am spus, o parte a imprumutului(cu care sunt total de acord) a mers pentru acoperirea deficitului bugetar, o alta parte a mers pentru a sprijini o parte a sectorului privat, in special bancar(unde atentie, aproape toate bancile sunt straine!). Ba pot spune chiar ca imprumutul de la FMI a finantat aceste banci, prin reducerile drastice de RMO-uri(rezerve minime obligatorii). Ba mai pot spune(fara a avea nici o dovada, dar personal sunt convins) ca banii luati de la FMI au mers si spre intarirea leului.

Ei bine, cu partea asta a imprumutului bineinteles ca nu sunt absolut deloc de acord. Ba mai mult, asa cum spunea cineva, aceasta parte a imprumutului a impins povara unor firme private(repet, in cea mai mare parte straine) pe spatele cetateanului roman.

Adica, Romania nu s-a limitat sa finanteze doar deficitul bugetar cu acesti bani luati de la FMI, ci s-a dus si pentru finantarea directa sau indirecta a bancilor si a altor companii, de cele mai multe ori cu capital strain.

 

Ce ma intriga cel mai rau este faptul ca in Romania este un optimism foarte mare, auzim tot felul de laude, cum ca criza s-ar fi terminat, ca economia Romaniei se stabilizeaza, etc. Si chiar daca ar fi asa…oare cu ce cost am ajuns la “performanta” de a stopa caderea economica? Cumva cu un cost care reprezinta jumatate din bugetul tarii? Cumva intrand intr-o spirala a indatorarii publice din care nu vom iesi poate nici intr-o suta de ani? Caci eu chiar nu vad cum am putea iesi(dar despre asta, data viitoare ).