Archive for the ‘istorie’ Category

Grecia – tapul ispasitor al actualei crize

Septembrie 29, 2011

 

 

Cred ca nu trec doua zile fara nu vedea cel putin o stire referitoare la criza din Grecia si la modul cum aceasta se face vinovata fie criza din zona euro, fie pentru criza din tarile apropiate din punct de vedere geografic Greciei.

Eu nu spun ca Grecia nu ar avea probleme mari.Din contra, chiar nu vad cum ar putea iesi Grecia din aceasta criza a datoriilor care cresc de la un an la altul, in timp ce PIB-ul scade iar dobanzile cresc.

Dar de aici, pana a arata cu degetul spre Grecia(sau Portugalia sau Irlanda) si a-I gasi vinovati si raspunzatori morali pentru problemele economice din zona euro e cale lunga. Eu unul consider cel putin exagerate stirile conform carora vezi Doamne scaderea burselor de pretutindeni, riscul destramarii zonei euro, cresterea CDS-urilor unor tari, printre care si Romania, etc au drept principal vinovat poporul si statul elen.

Eu n-as prea crede ca un popor(caruia e drept, ii datoram atatea si atatea lucruri) de vreo 10 milioane de locuitori sa poata avea un efect atat de negative asupra unui continent intreg, daca nu chiar asupra intregii lumi.

In contextual actualei crize a datoriilor suverane, unde intr-adevar Grecia este campioana europeana la capitolul datoriilor publice ca pondere in PIB se cam uita a se preciza un lucru. Si anume ca datoria publica adunata a Greciei, Portugaliei si Irlandei nu inseamna (la un loc) mare lucru din datoria publica a Italiei, a Frantei si bineinteles nici a Germaniei.

 

Dar cum spuneam, mai toate tarile occidentale sunt foarte indatorate. Mai toate tarile occidentale au anumite probleme economice. Probleme care ar fi existat oricum si daca Grecia n-ar fi avut probleme. Iar peste tot a trebuit gasit un vinovat – care s-a numit Grecia.

Iar acelasi lucru vad ca se aude destul de des nu doar in tarile vest-europene. Parca si mai des se aude pe-aici, prinRomania. Cum ca vezi DoamneRomaniaeste in criza numai din cauza factorului extern, factor extern cauzat in principal de catre Grecia.

Eu propun ca celui care argumenteaza(cu argumente solide) faptul ca Romania nu prea mai are industrie, n-are sisteme de irigatii, n-are infrastructura, are somaj, are dezechilibre macroeconomice din cauza Greciei sa  I se acorde premiul Nobel pentru economie. Chiar consider ca l-ar merita 🙂 . Ca eu unul nu vad nici o legatura intre toate astea si faptul ca Grecia are problemele pe care le are. Si le are, intr-adevar.

 

Dar mai spun inca o data, nu vad cum otaracare are un PIB de 2% din PIB UE sa fie vinovata pentru criza din Europa; sau pentru scaderea  Dow Jones-ului.

Ma mai deranjeaza stirile care afirma lucruri de genul “Grecia a fost salvata de catre X, prin acordarea unui imprumut de Y euro”. Aceasta este in mare parte o greseala, o greseala voita. Caci aceste ajutoare nu sunt atat pentru Grecia, cat sunt pentru fostii finantatori ai Greciei, entitati in special Vest-Europene.

 

Nu vreau sa se intelegea ca Grecia nu se face vinovata de nimic. Grecia este foarte vinovata pentru starea in care a ajuns. Dar este vinovata fata de ea insasi. Nu fata de scaderea  Dow Jones-ului, a datoriilor mari din alte tari si nicidecum pentru pierderea competitivitatii occidentale in fata Chinei. Nu, in nici un caz.

 

 

 

Si totusi care ar fi cea lesne modalitate de a tine cat de cat sub control aceasta criza a datoriilor publice(atat in Grecia, cat si inAmerica, etc)? Este inflatia. Si probabil ca se va ajunge si aici. Dar oare din aceasta inflatie castiga mare lucruRomania? O castiga siRomaniaceva, tinand cont ca nu suntem finantatorii nimanui. DarRomanianu castiga atat de mult precum tarile indatorate(ca Grecia de exemplu) dar care au si facut ceva cu banii indatorati.

 

Repet, grecii se fac vinovati pentru situatia in care au ajuns. De am ajuns sa ma intreb cum de un popor atat de nobil(poporul lui Homer, Ptolemeu sau Pitagora), poporul din centrul maretului Imperiu Bizantin, poporul fanriotilor chiar(fanariotii erau oameni foarte invatati) sa ajunga in situatia in care au ajuns.

Si totusi trecutul acestui popor e posibil sa constituie si un anumit ajutor chiar si acum. In ce masura nu stiu, dar imi aduc aminte ca trecutul poporului grec i-a ajuntat sa-si obtina independenta cu mult inaintea noastra.

Daca revolutia lui Tudor Vladimirescu a esuat total(faptul ca la conducerea tarii nu au mai urmat fanariotii ci domni pamanteni nu se atribuie deloc revolutiei ci doar faptului ca turcii nu mai aveau incredere in fanarioti…caci de fapt fanariotii luptau impotriva otomanilor), revolutia greaca a dus la obtinerea independentei Greciei. Ei bine, in acea revolutie greca, impotriva turcilor(si a egiptenilor, aliatii acestora) n-au luptat numai greci ci au venit ca voluntari multi vest-europeni. Iar acestia au venit tocmai datorita trecutului maret al poporului elen.

Asadar civilizatia occidentala a fost mai apropiata de greci in anii 1820 decat de romani. Cum de altfel a fost si in 1945. Si ma intreb daca n-ar fi si acum.

 

Si pentru ca tot a venit vorba de Turcia, as aminti ca in ciuda faptului ca Turcia e mult mai apropiata geografic de Grecia decatRomania, in 2010Romaniaa avut scadere economica in timp ce Turcia a fost campioana mondiala la cresterea economica. Asa ca e inca un motiv in plus pentru a crede ca grecii sunt facuti tapi ispasitori pe nedrept.

14 iulie 1484

Iulie 15, 2011

 

14 iulie 1484 este o zi tragica pentru poporul roman, atat din punct de vedere  patriotic, cat si economic. Desi Stefan cel Mare a reusit in mai multe randuri sa invinga armata puternica(poate cea mai mare putere a lumii a acelor vremuri, caci sa nu uitam suntem pe vremea cuceritorului Constantinopolului) a otomanilor, sau cel putin sa nu piarda tronul si sa nu cada sub vasalitate turceasca, totusi, la un nou atac al turcilor…cetatile Chilia si Cetatea Alba, cad in mainile otomanilor. Probabil si prin tradarea unora din aparatorii cetatilor.

 

Asadar extremul sud-est al Moldovei a cazut sub dominare turceasca, fiind transformat in raia. Iar acest lucru a insemnat nu doar pierderea unor teritorii moldovenesti, ci si a insemnat si un mare minus financiar pentruMoldova. Prin porturile de la Chilia si Cetatea Alba se facea comert, comert intre Marea Neagra si Europa Centrala, in special Polonia. Iar de pe urma acestui comert,Moldovaincasa bani din vama.

 

 

De aici incepe drama Moldovei, drama care nu se va mai accentua decat peste vreo cateva veacuri…dar de data asta cu urmari si mai mari.

 

Dupa ce Imperiul Otoman incepe sa decada si in urma lucptelor austro-ruso-turce,Moldovava trai o adevarata drama. De data asta, cauzata de catre…crestini…

Urmatoarea ciuntire a Moldovei a avut loc in 1775; de data asta este vorba despre Bocovina, care a fost anexata de catre austrieci.

Urmatoarea ciuntire, de data asta si de o mai mare insemnatate a avut loc in anul 1812, in urma unui nou razboi ruso-turc, sfarsit prin victoria rusilor. (Aici deschid o paranteza. Razboiul a durat vreo 6 ani… ori tocmai la cateva saptamani dupa incheierea razboiului, Napoleon se pregatea sa atace Rusia. Ei bine, aici avem de-a face cu o mare greseala a diplomatiei frantuzesti si anume faptul ca pe atunci Franta nu avea ambasador la Constantinopol. Ma intreb…oare turcii, dupa lupte de 6 ani, nu mai puteau lupta 6 saptamani? Caci era inevitabila retragerea rusilor in momentul in care Napoleon ar fi invadat Rusia. Si astfel nu s-ar fi pierdut Basarabia… Ma rog, mi se pare ca celui ce a semnat pacea, sultanul i-ar fi taiat capul).

 

Ei bine, pana la acea data, inMoldovade dincolo dePrut, erau aproape numai romani. Nu exista absolute nici o diferentiere intre un moldovean din dreapta Prutului sau unul din stanga. Dar absolute nici o diferenta. Doar in zona de extreme sud-est a Moldovei, adica in Bugec erau diferente, caci fiind de cateva veacuri raia turceasca, aici locuiau destui turci si tatari.

Odata cu anexarea Basarabiei de catre rusi, s-a inceput colonizara acesteia cu rusi, ucraineni si gagauzi. Care repet, nu fusesera niciodata pe acel teritoriu. (Aici deschid o alta paranteza si anume denumirea de Basarabia. Basarabia se numea initial doar partea de sud-est extreme a Moldovei, caci apartinuse intr-o perioada Tarii Romanesti, care era sub conducerea dinastiei Basarabilor. De-abea de-acum rusii vor da denumirea intregii Moldove de dincolo dePrut- Basarabia).

 

Razboiul Crimeei dat intre Rusia pe de o parte siAnglia, Franta, Imp.Otoman si Regatul Sardiniei pe de alta parte se sfarseste cu infrangerea Rusiei. Iar din acest razboi, culmea, au de castigat si principatele romane, in sensul caMoldovaprimeste o cele 3 judete din sudul Basarabiei.

Aici atentie(caci asemenea lucruri se tot intampla in istorie) :Romaniaa primit inapoi judetele unde romanii nu mai erau majoritari! In loc sa primim teritoriile actualei Basarabii, noi am primit Bugacul, care cum am spus, de veacuri fusese populat cu diverse populatii.

Si atentie, desi noi credem ca Apusul ne-a facut un bine, singurul motiv pentru care ne-a facut acest bine a fost bineinteles doar propriul interes. Si anume s-au temut si s-au ferit ca Rusia sa nu aibe acces la gurile Dunarii. Repet, in nici un caz nu s-au gandit la binele bietului principat al Moldovei, caci daca ar fi facut-o, ar fi inapoiat acestuia restul teritoriului dintrePrutsi Nistru.

 

Ajungem la minunatul an 1918, candRomaniase uneste cu toate celelalte provincii romanesti(avand un mare noroc ca pe de o parte Imperiul Austro-Ungar pierde razboiul si se destrama, iar pe de alta parte in Imperiul Tarist apar mari probleme interne odata cu inceperea revolutiei).

 

Bucuria nu tine mult caci prin Pactul Ribentrop-Molotov, Romania pierde din nou Toata Basarabia, plus Bucovina de Nord … fiind rapite si de aceasta data tot de catre Rusia. De data asta Ruia comunista.

Ei bine, din punct de vedere practice, pactul Ribentrop-Molotov este si astazi in picioare. Caci nici Bucovina de Nord sau Bugeacul nu ne mai apartin, ci apartin unui stat desprins din URSS(Ucraina) si nici actuala RepublicaMoldova.

 

 

 

 

 

Si ca sa ajung la actualitate, vad multi pe la televizor pun in aceiasi oala relatiile extrne ale Romaniei cuChinasi cu Rusia. Ori pentru mine sunt lucruri total diferite.

 

Am criticat politica externa a Romaniei de curand. Am criticat faptul ca la capitolul relatiilor externe cuChinaavem un mare handicap. Un handicap pe care nu-l inteleg si de pe urma caruia vom avea mult de pierdut. Repet , daca in toate tarile din zona chinezii au mari investitii,Romaniae repetenta si la acest capitol.

 

In cazul Rusiei…problema e foarte sensibila. Caci ceea ce ne-au confiscate in trecut, adica jumatate! din teritoriul Moldovei medievale, cat si tezaurul Romaniei se afla inca in mainile lor. Ei bine, in aceste conditii e cam greu sa poti fi prieten cu aceatara, doar de dragul prieteniei…  Eu personal n-as putea sa ma imprietenesc cu cineva care mi-a confiscate atat o camera a apartamentlui, cat si toate bijuteriile din casa…doar de dragul prieteniei.

 

 

 

As vrea sa mai notez si niste concluzii(strict personale) :

1 – Cand otarastraina iti face un bine, de cele mai multe ori il face in interes propriu. Asa si cu restituirea din 1856 a judetelor Cahul, Ismail si Bolgrad(care repet, erau cele in care romanii erau cei mai putini).

2 – Rusia, fie ea tarista, comunista sau capitalista a avut si are tendinte expansioniste. Lucrurile se vad f.bine inUcraina,Moldova…dar mai cu seama inGeorgia.  Avantajul nostrum fiind ca,  desi Rusia este inca o foarte mare putere, totusi este in decadere de vreo 30 de ani; decadere care pare a continua si in viitor.

3 – Nu trebuie puse in aceiasi oala relatiile externe ale Romaniei cu Rusia si cuChina. Lucrurile stau total diferit, din toate punctele de vedere(economic, istoric, cultural).

 

 

PS : Cred ca putina istorie nu strica 🙂

Fara investitii, viitorul nu suna prea bine

Iunie 5, 2011

Dupa 1989, Romania a avut an de an deficit de cont current, deficit bugetar, deficit de balanta comerciala… Practic asta inseamna ca in acesti 20 de ani, Romania a avut o economisire neta negativa. Mai pe romaneste spus, suma tuturor datoriilor romanesti(atat private cat si guvernamentale) este mai mare mult decat suma tuturor economisirilor(atat private cat si guvernamentale).

 

In economie, economisirea se spune ca este egala cu investitiile. Lucru foarte valabil pe termen mediu si lung. Iar aici discut pentru termene lungi. De ce aceasta egalitate?

Un individ, consuma o parte a venitului obtinut, iar cealalta o economiste.

Sau, daca privim din alt unghi, acelasi individ, consuma o parte a venitului obtinut, iar partea care ramane o investeste.

In termeni economici inseamna ca Veniturile = Consumul+Economisirea  sau ca Veniturile=Consumul+Investitiile.

De unde rezulta ca Economisirea este egala cu Investitiile.

Acelasi lucru este valabil si pentru un stat sau un popor.

 

Faptul ca daca o tara nu investeste are viitorul compromis si se va ruina nu cred ca trebuie foarte mult argumentat. Cred ca acest lucru il stie si il intelege oricine. Si cand vorbesc despre investitii nu ma refer doar la investitiile publice in infrastructura ci si la investitii publice/private din agricultura, industrie, servicii, cercetare, etc.

 

Mai tineti minte anii ’70? Fie din cele traite, fie din cele auzite? Ei bine, anii ’70 nu au fost niste ani prea grei din punct de vedere economic(las aici la o parte faptul ca nu exista o presa libera, era cenzura in toate domeniile, nu era democratie, etc). Dar ca nivel de trai, anii ’80 nu au fost niste ani foarte rai. In acea perioada, Romania s-a imprumutat extern, iar banii imprumutati au fost investiti in fabrici, in sisteme de irigatii, in blocuri, spitale etc. Fireste, se poate spune(si pe buna dreptate) ca o mare parte din acei bani au fost investiti destul de prost. Desi, paote, cei mai multi milionari romani sunt astazi milionari datorita faptului ca au mostenit(adica au primit pe 2 lei) o parte din acele investitii. Nu cred ca e cazul sa dau nume….caci cred ca fiecare cunoaste asemenea milionari.

Apoi au venit anii ’80. Amintesc aici ca pana in anul 1983, Romania acumulase o datorie de putin peste 10 miliarde de dolari(totusi, cu mentiunea ca pe atunci, dolarul era dolar, adica era mult mai puternic decat este astazi).

Stim cu totii ce greutati a indurat poporul roman in anii ’80 pentru a plati acele datorii. Foamete, frig, intuneric, etc… Si atunci, repet, datoriile fusesera facute nu pentru a consuma, ci pentru a investi.

 

Acum avem o datorie publica cam de 5 ori mai mare decat in 1983; la care mai putem adauga si datoria neta a sectorului privat(atat persoane fizice cat si juridice).

Bani care au fost cu totii cheltuiti pe consum si nicidecum pe investitii.
La aceaste sume, as mai adauga si banii incasati de statul roman prin privatizarea activelor statului(fabrici, spatii comerciale, resurse naturale, etc). Bani care iarasi au fost consumati. (E drept, poate o parte din acesti bani or mai fi totusi prin niste conturi bancare prin Elvetia…).

 

Si asta in conditiile in care in acesti 20 de ani(in care desi ne-am imprumutat enorm) nu am investit mai nimic. Investitiile statului in aceste doua decenii fiind foarte mici : cale ferata nimic, impadurire nimic, autostrazi destul de slabut, diguri la fel…

Si nici in legatura cu sectorul privat sa nu ne amagim ca ar fi investit mare lucru in Romania. In general investitiile straine au fost de fapt investitii facute in spatii comerciale si in banci. In mall-uri, hypermarket-uri, etc. Nu in unitati productive ci in unitati economice menite a mari doar consumul. Lucru care atrage dupa sine si o economisere neta mai mica. Caci cazuri precum Nokia de la Cluj sunt destul de rare.

 

Asa ca daca in anii ’70 banii imrumutati si care au fost investiti au avut si menirea de a creste veniturile, nu putem spune acelasi lucru despre banii imprumutati in ultimii 20 de ani. Caci daca vom face o comparatie intre productia industriala din anii ’80 si anii ’60, va fi o mare diferenta in favoarea anilor ’80. la fel si in cazul infrastructurii rutiere feroviare, sanitare, etc; la fel in cazul agriculturii.

Iar daca facem o comparatie intre productia industriala sau agricolo, nu prea a castigat mare lucru Romania in 2011 fata de acum 20 de ani. La fel si infrastructura si cu turismul si mai cu orice.

 

Asadar, consider ca ne asteapta un viitor destul de sumbru. Chiar daca romanul se va zbate sa munceasca mai mult, banii ii va plati pe creditele facute in anii precedenti. Iar pentru statul roman la fel, va fi destul de greu sa isi echilibreze bugetul in conditiile in care datoria tot creste si automat cresc si dobanzile. Ca sa nu mai vorbesc de momentul in care se va hotari si plata principalului.

Economisind net negativ, vom fi stangaci(ca sa nu zic handicapati) la capitolul investitii.

In timp ce altii vor investi in cercetare, in noi mijloace de productie, marindu-si astfel productivitatea muncii, noi nu o vom putea face, caci nu vor exista banii pentru investitii.

In timp ce toti isi vor imbunatati infrastructura, noi n-o vom putea face, tot din cauza datoriilor din anii trecuti.

Adica, in timp ce toti se vor dezvolta, Romania va ramane pe loc, sau va avea probabil o rata de crestere mult sub media celorlalti.

Centralizare vs descentralizare

Martie 11, 2011

Tare sunt curios cum s-o fi modificat raportul dintre PIB-ul Bucurestiului si PIB-ul Iasiului din 1859 si pana acum. La fel si PIB-ul/cap de locuitor al bucuresteanului fata de PIB-ul/cap de locuitor al ieseanului din 1859 si pana acum.
La fel de curios sunt sa vad cum au evoluat aceste rapoarte si dintre Bucuresti pe de-o parte si Timisoara, Sfantu Gheorghe, Oradea, etc pe de alta parte dupa 1918.

Nu am cum sa verific(sau cel putin nu stiu unde sa caut) dar sunt convins ca raportul a inclinat in favoarea Bucurestiului si in defavoarea Iasiului, Timisoarei, etc.

Daca asa stau lucrurile(iar eu personal asa cred) inseamna ca Romania a fost o tara destul de centralizata, in care capitala a beneficiat cu mult mai mult fata de provincie.

 

Acum sa vedem cum a evoluat si centralizarea/descentralizarea pe plan politic in ultimii 20 de ani.

In anii ’90 se poate observa clar ca politica era facuta covarsitor de la Centru. La fel au mers lucrurile si pana prin 2005, desi rolul Centrului incepuse sa scada un pic. Dupa 2005 insa, rolul filialelor a devenit chiar mai important decat al Centrului.

In momentul de fata observ ca in PSD, filialele joaca prima carte in defavoarea Centrului; in PD situatia este echilibrata, iar in PNL pare a conduce Centrul, prin vocea lui Crin Antonescu(si eventual prin Dinu Patriciu).

E aevarat ca poate si trecerea de la votul pe liste la cel uninominal a inclinat putin balanta in favoarea filialelor.

E adevarat ca si alegerile parlamentare sunt acum decalate fata de cele prezidentiale. Si poate ca si acest lucru inclina balanta in favoarea filialelor.

Poate o mai fi si faptul ca in anii ’90 cand cele mai multe companii erau de stat, acestea erau conduse de la Bucuresti, adica de la Centru. Iar odata cu privatizarea lor, rolul Centrului a disparut.

Dar mai degraba as observa un alt fenomen care sa incline covarstitor balanta. Si anume existenta unui lider politic puternic(pe care in continuare il voi numi locomotiva) capabil sa atraga un numar de voturi mai mare decat partidul si care prin acest lucru propulseaza si propriul partid, fiind cu toti(colegii de partid) intr-o dependenta fata de acel lider.

Ei bine, in anii ’90 si chiar si dupa anul 2000, Iliescu a fost o astfel de locomotiva pentru PSD(FSD/FDSN/PDSR). Nastase a fost la fel o locomotiva pentru PSD. Basescu a fost si el o locomotiva pentru PD(sau pentru Alianta D.A.). Vadim a fost si el o locomotiva pentru PRM.

Dupa 2005, Geoana nu a mai fost deloc o locomotiva pentru PSD. Iar de-atunci PSD-ul a inceput sa fie condus de tot felul de grupuri si grupulete, adica de filiale. La fel au stat lucrurile si dupa ce Ponta a castigat conducerea partidului(amintesc aici ca totusi Geoana a intrat lejer in turul al II-lea al alegerilor din 2009, lucru de care Ponta  nu e deloc sigur ca ar reusi sa-l faca astazi). PD-ul, unde filialele au inceput sa joace un rol din ce in ce mai mare, iarasi nu mai are liderul acela locomotiva(Basescu nemaiavand voie sa mai candideze pentru un alt mandat). PNL-ul insa, care este singurul partid din ziua de azi cu lider-locomotiva pare a fi condus de la Centru, iar filialele jucand un rol mai redus decat la celelalte partide.

Asa ca de aici as trage urmatoarea concluzie : daca un partid este condus de un lider-locomotiva, atunci partidul este condus de la centru, iar daca partidul are lideri slabi(cum este cazul PSD-ului si PD-ului de astazi) atunci filialele sunt cele care fac jocul.

Ma intreb oare cum e mai bine… Voi de ce parere sunteti?
Cum spuneam, din punct de vedere economic, Romania s-a comportat destul de centralist; Bucurestiul beneficind din plin in urma fiecarei uniri istorice. Lucru care este firesc, dar cred ca la noi s-a cam exagerat un pic.

Iar politic, in perioada comunista si in primii 15 ani de dupa evenimentele din ’89 Romania a ramas tot o tara in care totul era dictat de la centru.

 

Se tot vorbeste despre descentralizare. Conceptul nu mi se pare rau. Dar mi s-ar parea o prostie daca prin descentralizare sa se inteleeaga largirea atributiilor(adica a puterii) actualilor baroni locali. Nu cred ca are rost sa numesc dintre ei, dar probabil mai orice judet si orice partid are asemenea baroni care ne lasa un gust foarte amar(poate mai amar decat a politicienilor de la centru).

Voi ce parere aveti? Sunteti pro sau contra unei usoare descentralizari? Si daca da, atunci in ce anume ar consta si cum s-ar aplica?

 

Calitatile necesre unui prim-ministru

Februarie 21, 2011

Sa spun un episod istoric(despre care la noi nu vorbeste nimeni), petrecut in 1602 : batalia de la Ogretin.  Dupa moartea lui Mihai Viteaza, Buzestii continua politica de lupta antiotomana. Atunci asistam la o noua invazie tatara. Iar in loc sa se mai lupte intreagile armate ale Tarii Romanesti si ale tatarilor, avem de-a face cu o lupta in duel intre Stroe Buzescu si hanul tatar. In cele din urma, Stroe reuseste sa-si omoare adversarul. Din pacate insa, este si el ranit si moare la scurt timp.

Si uite asa, Tara Romaneasca a reusit sa invinga, nemaifiind nevoie de jertfa a zeci de mii de romani.

Va dati seama ce patriotism? Mie mi se pare un episod fantastic…

Oare cati dintre mai marii nostri politicieni din ziua de azi ar face ceea ce a facut Stroe Buzescu acum 400 de ani?

(Aceasta batalie este cunoscuta dar cu lipsuri istorice intr-o poezioara din ciclul I-IV. Dar la cat se minte in manualele noastre scolare, este aproape imposibil sa delimitezi adevarul de o lauda mincinoasa)

Fireste, mai rar oameni care sa isi riste viata pentru tara, dar cred ca este necesar ca un prim-ministru sa aibe macar o doza de patriotism.

Dintre cei trei lideri(oficiali) ai principalelor partide…nu stiu daca vreunul dintre ei are macar o oarecare doza de patriotism. Caci mi-e greu sa cred ca atata timp cat prezenta in Parlament este in jur de 1%(unu la suta!) poti sa pretinzi ca ti catusi de putin la tara ta si la cetatenii ei. Aici vreau insa sa precizez ca despre Emil Boc, pe vremea in care era parlamentar nu am auzit niciodata sa se fi remarcat prin numarul mare al absentelor. Si iarasi mi se pare de necrezut ca cineva care este rasfatatul unui om care a pagubit 300.000 de romani(vezi cazul FNI) sa pretinda ca este cat de cat patriot.

Onestitatea cred ca trebuie sa fie iarasi o calitate indispensabila pentru seful guvernului. Sau cel putin sa existe limite… La acest capitol nici unul dintre cei 3 politicieni nu s-a remarcat prin averi deosebite sau prin afaceri dubioase(ba chiar nu prea fac afaceri). Totusi sa nu facem confuzia intre faptul ca ei nu s-au imbogatit si faptul ca nu i-ar fi sprijinit pe altii sa se imbogateasca prin tot felul de metode.

Cred ca un prim-ministru trebuie sa mai aibe si ceva cunostinte de macroeconomie. Nu trebuie sa fie neaparat un mare economist(caci d-aia poate avea consilieri), dar consider ca este musai necesar sa INTELEAGA economia. Daca in privinta lui Victor Ponta si a lui Crin Antonescu am dubii ca ar intelege economie, in privinta lui Emil Boc – am insa certitudini. Am mai spus si altadata(si poate voi mai repeta) ca intrebat ce se intampla cu pretul gumelor de sters in cazul cresterii cererii de creioane, Emil Boc nu doar ca nu a stiut raspunsul, dar nici macar nu a putut intelege raspunsul.

 

Pentru a avea succes, un premier ar trebui sa fie si un bun om politic. Si cand spun un om politic bun ma refer la cu totul altceva decat sa apari pe la televiziuni tipand ca tu esti bun iar ca dusmanul tau este cel mai rau. Ma refer la faptul de a stii sa comunici bine cu populatia, de a stii sa faci lobby pe diverse teme necesare, de a face impresie buna in strainatate. La capitolul asta, toti cei 3 politicieni par a se pricepe doar la arata diferenta dintre bunatatea lor si rautatea adversarului.

In cazul unui tehnocrat, acesta nu trebuie sa fie doar specialist; trbuie sa fie si un om politic bun. Repet, prin a fi un om politic bun nu inseamna neaparat a fi si membru de partid sau sustinator al vreunuia.

Iarasi ce le lipseste celor 3 lideri(oficiali) este faptul ca nu sunt lideri decat oficial. Unii ii numesc “papusi”; cert este insa ca puterea de decizie nu apartine niciunuia.

Daca va si sau nu schimbat Boc – habar n-am. Insa pot spune clar ca actualul guvern este condus de altundeva : de la Cotroceni, de la BNR si de la sediul FMI. Si nu cred ca este nici un cetatean in tara asta care sa-si imagineze ca intr-adevar Emil Boc este realmente prim-ministru.

 

 

Voi ce credeti, se va schimba premierul? Si daca da, cine credeti ca ii va lua locul?

Cine credeti ca ar fi potrivit pentru aceasta functie?