Archive for the ‘politici economice’ Category

Criza a fost amanata

August 10, 2011

 

Ceea ce se intampla acum pe pietele financiare imi aduce aminte de perioada tulbure de acum vreo 3 ani. Scadere puternica, urmata de reveniri puternice ca apoi iar sa scada abrupt indicii bursieri. Deci atat scadere, cat si volatilitate; lucru care repet, imi aduce aminte de tensiunea din piete de acum 3 ani. Nu spun neaparat ca se va repeat scenariul, spun doar de ce imi aduce aminte.

Cica bursa americana(pe care o copiaza mai toate bursele de pe planeta) ar fi scazut din cauza faptului ca agentia de rating Standard and Poors ar fi scazut calificativul SUA de la AAA la AA. Eu unul nu cred ca doar acesta a fost motivul scaderii, cred ca motivul scaderii nu e doar acesta.

Sa incercam, pe romaneste sa descifram ce inseamna aceste calificative date de agentiile de raiting. Eu unul le aseman cu notele primate de un elev la scoala. Pana acum, elevul SUA avea nota 10(10 fix). Adica o nota perfecta. Ori sa fim seriosi, o tara care are datorii cat PIB-ul, o tara cu somaj relative ridicat, o tara a carei motoare(cum ar fi rata dobanzii extrem de scazuta) sunt turate la maxim si de-abea reuseste o crestere economica timida…nu poate fi chiar otaraperfecta. Ori in nici un caz Standard and Poors nu a lasat repetentaAmerica. Ci in loc sa-i dea nota 10(fix) i-a dat 9,50. Adica tot o nota foarte buna.

Scaderile bursiere dinAmericas-au transmis mai peste tot in lume; astfel am vazut caderi puternice si pe pietele asiatice si pe cele ale Europei de Vest, etc. Dar din cati indici bursieri am vazut eu, nici unul nu a scazut precum indicii bursieri de la Bucuresti, care realmente s-au prabusit…

Cine a crezut ca am depasit criza…cred ca s-a cam inselat. Eu de mult timp spun ca avem de-a face cu o criza in forma de W, sau chiar de o insiruire de W-uri. Caci, asa cum spunea Nouriel Roubini, tarile(inclusivRomania) au amanat adancirea crizei si nicidecum n-au inlaturat-o.

Ce-au facut mai peste tot in lume(in special in tarile Occidentale) statele? Cum au “depasit” ele criza? Nu cumva pompand bani indatorati in economie ? Nu si-au majorat deficitele atat Franta, SUA,Italia,Romania, etc ? Adica statele s-au imprumutat suplimentar miliarde(zeci, sute, chiar mii) de euro/dolari pe care i-au injectat in economie. Pai cum sa nu-si revina cat de cat economia, avand parte de asemenea stimuli? Dar toate aceste imprumuturi n-au menirea de a vindeca economiile tarilor respective ci mai degraba doar sa amane deznodamantul. Deznodamant care va fi si mai apasator, tinand cont ca datoriile tot cresc si tot cresc.

Acum insa sa nu fim nici atat de pesimisti si sa consideram ca civilizatia occidentala a decazut de tot, ca SUA isi va pierde in viitorul apropiat pozitia hegemonica la nivel mondial, etc. Nu, nici vorba de asa ceva. Desi situatia lor in lume e(si din pacate cred ca va fi) ceva mai slaba. Apropos, ati citit cartea “Razboiul de 77 de ani” a lui Neagu Djuvara? Chiar m-ar tenta ca odata sa-i fac o foarte scurta povestire. Chiar mi se pare adecvata in acest context.

Si cum spuneam sa nu fim atat de pesimisti. E o vorba romaneasca, cum ca fiecare rau e si spre bine. Ori chiar asa stau lucrurile. Spuneam mai devreme ca statele occidentale au impins criza pentru anii care vin, indatorandu-se suplimentar. Ori aceste datorii au fost facute in euro si in dolari, de catre tari a caror moneda este euro sau dolarul.

Ori, mai orice economist e de parere ca o usurare a rambursarii acestor uriase datorii este inflatia, sau tiparirea de bani; in cazul de fata de euro si de dolari. Ceea ce va face ca in termeni reali, atat euro cat si dolarul sa valoreze mai putin. OriRomanian-are datorii externe in aceste valute? Adica asta nu inseamna ca in termeni realiRomaniava da inapoi mai putini bani?

Asta este partea buna a lucrurilor. Cat priveste insa partea rea…repet, eu cred ca avem de-a face intr-o criza in forma de W. Adica ne bucuram acum de timida crestere economica(care oricum nu prea se vede deloc in buzunarele romanului de rand, ba chiar consider ca romanul de rand o duce si mai prost fata de acum un an), dar cat de curand cresterea economica cred ca va lua sfarsit.

In teoria economica, se spune ca bursa anticipeaza miscarea economiei reale. In cazul de fata tind sa dau crezare acestei teorii economice, fiind de parere ca actuala prabusire bursiera prevesteste scaderea economiei Romaniei(si nu numai).

Eventual se pot pune intrebari clasei politce dinRomaniain privinta masurilor pe care le-ar lua in cazul unei noi recesiuni. Insa…aceste intrebari cred ca sunt inutile. Din pacate am ajuns in momentul in care clasa politica dinRomania(exceptand incompetenta si nepasarea) chiar nu prea mai are parghii la indemana. Dar asta poate pentru altadata.

Anunțuri

Prima Casa IV

Aprilie 1, 2011

Inca din 2009 de la anuntarea programului am fost impotriva lui. Ba mai mult, nu am putut sa inteleg niciodata care este scopul urmarit.

Unii ar putea spune ca scopul este de natura sociala. Dar nimeni nu ma va putea face sa intleg care mai este natura sociala in cazul unei locuinte de 60.000 de euro din provincie. Caci cu banii astia, in cele mai multe orase din provincie iti cumperi apartamente  construite dupa 1977, cu 3 camere, confort 1 si pozitionate central. Deci numai de tenta sociala nu se poate vorbi.

Altii ar putea spune ca scopul programului Prima Casa este de a impulsiona constructiile si implicit economia. Si iarasi nu ma va convinge nimeni ca aplicarea programului Prima Casa in cazul apartamentelor vechi va impulsiona cu ceva sectorul constructiilor sau economia per ansamblu. Daca intr-adevar s-ar fi dorit impulsionarea economiei atunci programul ar fi fost destinat doar pentru locuintele noi.

 

Singururele “merite” ale acestui program au fost pana acum doar o evitarea prabusirii preturilor imobiliarelor si probabil evitarea prabusirii numarului de tranzactii imobiliare. Ori toate astea nu ajuta cu mai nimic economia reala. Daca un apartament e 50.000 de euro sau 60.000 de euro practic ramane acelasi apartament(nemodificandu-se nici o alta variabila). Economia in sine nu castiga nimic din asta. Sau eventual daca exista un castigator(vanzatorul) exista si un pierzator(cumparatorul).

Si totusi, cine castiga din toata treaba asta ? Bancile comericale! Care pe de-o parte fac profituri fara sa isi asume riscuri, iar pe de alta parte pretul mentinut artificial sus le avantajeaza atunci cand raman cu apartamentele in brate.

In schimb, daca statul ar fi garantat alte sectoare, productive(cum ar fi industria sau agricultura) ar fi fost cu totul altceva. Probabil ca ar fi crescut in mod real productia, totodata cu cresterea competitivitatii respectivelor produse.

 

Programul Prima Casa IV poate fi considerat mai pagubos pentru banci decat forma anterioara a programului. Principala modificare a programului fiind aceea ca statul nu va mai acorda garantii in toatalitate, transferand astfel  o parte a riscului si asupra bancilor comerciale. Si totodata mentinandu-se conditiile de avans si de rata de dobanda. “Vai saracele banci…adica ele isi mentin castigul dar isi sporesc riscul! “ Asa este, nu zic ca e ceva mincinos aici.

 

Numai ca in paralel bancile au primit o alta compensare. La ultima sedinta de politica monetara, rezervele minime obligatorii la valuta s-au micsorat cu 5 puncte procentuale, de la 25% la 20%. Cu alte cuvinte, bancile comerciale au primit inapoi peste 1 miliard de euro, bani pe care ii vor putea plasa acum fara risc, sau cu risc foarte scazut si la dobanzi mult mai mari. De exemplu vor putea credita statul roman sau vor putea acorda credite prin programul Prima Casa.

Asa ca sa nu-si inchipuie cineva ca bancile vor suferi. Dovada ca deja cele mai mari banci si-au anuntat intentia de a participa la program.

 

Si totusi mai castiga cineva : proprietarii de apartamente cumparate speculative. Si ma intreb aici oare cate apartamente detin cumulat domnii si doamnele parlamentari? Stiindu-se ca exista parlamentari care detin peste 1000 de apartamente!

 

Singura intrebare care se mai poate pune acum este : cat timp va mai tine programul Prima Casa? Ori acum este cert ca se va prelungi si pana in 2011. Foarte probabil sa se prelungeasca si in 2012(tinand cont ca este an electoral). Dar oare se va mai prelungi si dupa ? Eu sper sa nu.

 

Politici prociclice vs politici anticiclice

Martie 9, 2011

Pana si in manualele de economie de clasa a XI-a se vorbeste despre politicile economice anticiclice. Ce inseamna anticiclicitate in economie? Inseamna a lua masuri contrare ciclului economic in care te afli. Inseamna ca atunci cand ai crestere economica(sau boom prelungit precum in anii 2007-2008) sa iei masurile opuse, cum ar fi : cresterea ratei dobanzilor, sporirea fiscalitatii, scaderea deficitului bugetar, etc. Urmand ca in perioadele de recesiune sa vii sa stimulezi economia. Aceste teorii despre politicile economice anticiclice sunt fundamentate prima data de catre Keynes, dar ele se pot gasi chiar si prin folclorul romanesc : ”omul gospodar isi face vara sanie si iarna car”.

S-a discutat pe aici cum ca in perioada anilor 2006-2007-2008 nimeni nu avea habar ce va urma sa se intample. Intr-adevar, foarte putini sunt cei care banuiau ca o economie ca cea a Romaniei nu are cum sa “duduie” la nesfarsit si ca acest duduit este bazat pe ceva foarte subred.

Dar oare nu se puteau gandi domnii guvernanti din acea perioada ca e bine sa aplice teoria acestor masuri anticiclice? Nu stiu daca se gandeau sau nu, dar cu siguranta au aplicat masuri total prociclice, din cauza carora suferim si acum. (Bineinteles, nu doar aceasta este cauza).

Cand firmele private erau in cautarea fortei de munca, statul venea si angaja bugetari la greu. Intre 2005-2008 numarul bugetarilor a crescut cu 3-400.000 de oameni. Din pacate, o parte dintre ei or sa-si piarda acum locul de munca…acum cand nu prea mai au nici sanse de a-si gasi in mediul privat.

Cand firmele private se indatorau extrem de mult(ajungandu-se in 2007 la un deficit de cont curent de 14% din PIB), statul turna gaz pe foc, contribuind din plin prin deficitele bugetare in continua crestere. Daca in anul 2004 am avut un deficit bugetar de putin peste 1%, anul 2008 s-a incheiat cu un deficit bugetar de aproximativ 5%. In doar 4 ani, deifictul bugetar a crescut(procentual) de 4 ori!

Cand datorita(sau din cauza) creditarii exagerate pentru consum, consumul crestea exponential, TVA-ul a ramas neschimbat, in loc sa aplaneze acel consum exagerat. Urmand ca acum, cand consumul oricum a scazut semnificativ sa fie ridicat TVA-ul. Adica am facut taman pe dos!

Desi creditarea a mers total prociclic, BNR-ul a luat totusi masuri anticiclice. In perioada de boom al creditului tinea rezervele minime obligatorii la niveluri ridicate, iar rata dobanzii de referinta tot sus. Cand a venit criza, BNR-ul a continuat masurile anticiclice scazand semnificativ atat dobanda cat si RMO-urile. Ori daca BNR-ul a aplicat masuri anticiclice, mi-e greu sa cred ca cineva de la BNR nu a sfatuit macar guvernantii sa aplice tot asemenea masuri.

Tara care a iesit cel mai bine de pe urma crizei(practic nici macar n-a intrat in recesiune) este Polonia. Polonie care in anii de boom economic au adoptat un set de masuri economice anticiclice. In anii de boom, polonezii au facut consolidare fiscala, asa ca au avut de unde sa stimuleze economia. Noi insa nu. Azi insa tragem ponoasele.
Apropos de cicluri economice – multi sunt de parere ca s-ar fi terminat cu criza. Pai mi-e cam greu sa cred asta. Un ciclu economic(fie el de scadere) sa tina doar 2 ani? Nu e cam putin? Faptul ca un trimestru inregistreaza crestere economica fata de trimestrul precedent(sau chiar 2 trimestre, sau chiar 3) nu inseamna automat ca recesiunea s-ar fi terminat. La fel cum si in anii de boom, erau perioade de scadere(uitati-va la un grafic bursier de exemplu, ca desi in plina crestere sunt perioade in care indicii scad, revenid ca apoi sa se depaseasca fostele maxime)

 

Cica bancile au avut pierderi nete in 2010

Februarie 15, 2011

Cica bancile au avut pierderi nete in 2010. Mai sa fie?! Asa sa fie in conditiile in care bancile au primit pe tava atatea si atatea avantaje? Avantaje pe care le voi detalia imediat :

1 – Dupa cum se stie, banii luati de la FMI au intrat intr-o anumita masura in Trezorerie(pentru a finanta deficitul bugetar), dar cea mai mare parte din bani s-a dus la BNR. Beneficind de aceste sume foarte mari de bani, BNR-ul a micsorat rezervele minime obligatorii. Astfel, bancile comerciale au primit inapoi sume importante de bani. Bani a caror menire a fost tot finantarea deficitelor bugetare. Numai ca din toata treaba asta bancile au beneficiat din plin. Fara munca si fara risc. Practic, bancile tineau banii la BNR la o dobanda mica, bani pe care acum ii plaseaza statului roman la dobanzi de 6-7-8%. Si ganditi-va, e vorba de cateva miliarde bune de euro. Adica in loc ca bancile sa tina acele miliarde de euro la BNR pe care incasau 3%, acum ii tin la statul roman cu 7%. E o afacere buna, nu-i asa ? Si cica mai au pierderi…

 

2 – Programul Prima Casa care a functionat pe intreaga perioada a anului 2010 le ofera avantaje uriase bancilor comerciale. Adica practice, bancile crediteaza populatia dornica de a-si cumpara apartamente fara a-si asuma absolute nici un risc. Ca de…asa e capitalismul pe la noi . Unii(cei mai multi) isi asuma riscuri, iar altii(si culmea, in general tot cei bogati) nu-si asuma nici un risc! De fapt acest risc(al neplatii debitorilor) este transferat statului roman – mai pe romaneste spus – pe umerii intregii populatii.
Deci, datorita programului Prima Casa, bancile fac profituri fara a-si asuma nici un risc. Ba mai se si tine artificial pretul sus la imobiliare, lucru care le convine iarasi de minune. Imaginati-va ce s-ar intampla cu apartamentele luate pe credit in 2007-2008 daca ar mai scadea cu inca vreo 20%. Asadar, sa fi avut bancile comerciale pierderi nete?

3 – Stabilitatea leului despre care am vorbit in articolul precedent are iarasi menirea de a avantaja bancile comerciale. Pe de o parte limiteaza numarul datornicilor care au luat credite in valuta, iar pe de alta parte, bancile comerciale straine din Romania, care trebuie sa duca bani la bancile lor mama din strainatate castiga de pe urma cursului. Acolo bancile trebuie sa duca euro, nicidecum lei. Ori cu cat leul e mai puternic, cu atat bancile obtin o suma mai mare de euro. Asa ca imi pun iarasi intrebarea : oare chiar au avut bancile pierderi?

4 – Probabil ca Romania e una din tarile europene de top in privinta nivelului dobanzilor la credite. Oare mai vedem pe undeva prin Europa dobanzi la credite care sa depaseasca cu mai bine de 10 puncte procentuale rata inflatiei? Sau rata dobanzii de politica monetara? N-as prea crede… Poate prin Belarus, poate prin Azerbaijan…dar nici pe-acolo n-as prea crede. Asa ca ma intreb din nou : oare chiar sa fi avut pierderi nete bancile ?

Mi se va putea raspunde ca peste tot, in America, in Franta, etc – bancile comerciale au fost ajutate, ba chiar si in mod direct. Asa este. Numai ca diferenta este ca americanii au ajutat bancile americane; francezii au ajutat bancile frantuzesti in timp ce romanii au ajutat bancile austriece, frantuzesti, grecest, etc.. Aici e diferenta

Aici vreau sa amintesc stupiditatea(sau minciuna) guvernantilor care prevedeau prin Legea Bugetului la capitolul incasari – 300.000.000 de euro din impozitul pe profit al bancilor. Ceea ce echivaleaza cu un profit de peste 1.800.000.000 de euro al bancilor!

Al doilea lucru pe care vreau sa-l ridic in discutie este urmatorul : daca BCR de exemplu apeleaza la o firma(afiliata grupului Erste) din Austria pentru in consultanta in marketing sa zicem… careia ii plateste o suma exorbitanta este legal nu? Dar ce se va intampla cu profitul BCR? Va scadea, nu? Iar cel al Erste va creste?
Oare se poate practica asa ceva? Oare nu cumva se practica ? Oare de aici nu pierde statul roman(profitul pe care l-ar fi inregistrat BCR-ul daca nu apela la acea chichita de a transfera in alta parte profitul ar fi fost impozitat in Romania)?
Sa aducem in discutie si bursa. Dupa cum se stie, la bursa de la noi sunt in special banci : BRD, TLV si SIF-uri(care desi fonduri de investitii, grosul detinerilor SIF-urilor sunt actiunile pe care le au la banci). Oare SIF-urile nu pierd de pe urma acestor transferuri de profit?

Caci eu personal sunt convins ca o mare parte din profiturile realizate de bancile comerciale(straine) din Romania sunt transferate in tarile de origine. Altfel nu-mi explic cum de bancile au avut pierderi nete in 2010, in conditiile in care cum ziceam si mai sus li s-au acordat atatea plocoane.

 

Apreciere sau depreciere?

Februarie 3, 2011

Toate marile puteri se lupta pentru a-si devaloriza moneda. Din America, trecand prin Europa si pana in Extremul Orient. Desi americanii ii acuza pe chinezi ca tin yuanul subevaluat, ei insusi tiparesc dolari pe banda rulanta, iar in zona euro, Banca Centrala Europeana isi “ajuta” membri de rangul 2 cu zeci de miliarde de euro.

Desi economia Romaniei a mers mai prost decat economiile Americii, Europei sau nu mai vorbesc…decat a Chinezi, leul se tine breaz. Desi Romania bate aproape orice tara din lume la capitolul deficite externe, in loc ca leul sa se deprecieze, el se tine tare pe pozitii. Desi in 2009 am avut a doua cea mai mare inflatie din UE(dupa Ungaria), iar in 2010 am fost fruntasi la acest capitol, leul se tine tare.

Ce inseamna practic “inflatie? Inseamna cresterea generalizata a preturilor, si scaderea puterii de cumparare a banilor. Pai cum naiba se poate intampla ca atunci cand puterea de cumparare a leului scade mult mai mult decat a altor monede(euro, dolar), totusi sa se pastreze paritatea valutara? E ne-matematic(daca imi este permis termenul), e neeconomic, e ilogic!

Cine pierde si cine castiga din aceasta stabilitate a leului?
Castigatorii :

1 – Bancile.

Dupa cum bine se stie, creditele in valuta au o mare pondere in totalul creditelor din Romania. Iar in privinta creditelor ipotecare, creditele in valuta cvasitotalitatea. Ei bine, daca leul s-ar deprecia, restantele catre banci ar creste proportional cu devalorizarea leului. Si cum piata imobiliara e cu mult sub perioada boom-ului creditarii, bancile ar ramane cu apartamentele in brate, fiind nevoite sa le vanda la un pret mult mai mic decat valoarea lor din momentul acordarii creditelor.

2 – Debitorii in valuta.

Dar oricum ei castiga din diferenta de dobanda(dobanda la valuta este net inferioara dobanzilor la leu). Ei bine, e normal sa nu poti castiga din toate partile : si din dobanda si din curs… Si pana la urma, ei au tot fost avertizati, inclusiv de catre guvernatorul BNR sa faca credite in moneda in care castiga.

3 – Importatorii.

Cu cat leul este mai breaz, cu atat importatorii castiga mai mult. Dar oare nu cumva criza este in primul rand de factura interna, din cauza deficitelor externe? A discrepantei dintre consum si productie, dintre importuri si exporturi? Oare nu cumva, in 2008, atunci cand Moody’s a retrogradat raiting-ul Romaniei, principalul motiv era deficitul de cont curent urias?

4 – Firmele straine care se retrag din Romania

Atunci cand firmele straine intentioneaza sa se retraga din Romania, au de vandut lei si de cumparat valuta. Ca doar n-or avea ce face in tara lor de origine cu leii romanesti. Ori, cu cat leul este mai puternic, cu atat vor incasa mai multa valuta.

5 – Speculatorii pe rata dobanzii

Fireste ca atata timp cat leul este mai bine remunerat(prin dobanzi mai ridicate) decat valuta si in acelasi timp leul se tine parca legat de valuta, speculatorii fac bani frumosi din asta. Dar oare de speculatori mai are nevoie acum Romania?

Pierzatorii :

1 – Producatorul roman, exportatorul

Cu cat moneda nationala este mai puternica, cu atat importurile sunt mai rentabile in detrimentul producatorului national. La fel cum este descurajat si exportatorul. Ori atunci ce pretentii sa mai avem pentru a renaste industria si agricultura? Domenii tocmai de care avem nevoie. Caci printr-o crestere a industriei si a agriculturii putem echilibra deficitele uriase ale Romaniei. Doar printr-o crestere a productiei(industriale si agricole) ne putem dezvolta sanatos, sustenabil. Din consum pe datorie de produse straine e usor sa prosperi. Pe termen scurt insa. Dar atunci cand trebuie sa dai inapoi ceea ce ai imprumutat – Dumnezeu cu mila.
Apropos, uitati-va ce tari(China, Germania) o duc cel mai bine in perioada asta de criza(criza doar pentru unii) – tocmai tarile care produc si exporta. In timp ce tarile care au “duduit” pe consum de provenienta externa se scufunda cu totul.

2 – Statul roman

Desi statul roman este cel mai putin imprumutat stat din UE(ca pondere a datoriei publice in PIB), totusi datoriile statului roman nu sunt tocmai mici. Cum cea mai mare parte a datoriei publice Romaniei este in lei, statul roman ar avea de castigat printr-o depreciere a leului. Daca eu am sa-i dau cuiva un anumit bun, cu cat acel bun devine mai ieftin, cu atat eu voi avea mai mult de castigat. La fel si statul roman : cu cat leul ar fi mai slab, cu atat statul roman va da mai putin inapoi(nominal la fel, dar real mai putin).

3 – Potentialii investitori straini

Daca pentru o investitie presupunem ca e nevoie de o suma de 1.000.000 de lei, cu cat leul este mai puternic, cu atat strainul va fi nevoit sa aduca mai multa valuta pentru a o schimba in lei. Ori, logic este ca pentru a atrage investitori straini, e de preferat ca moneda nationala sa fie mai slaba. Ma refer la investitori seriosi, nu la speculatori pe dobanzi sau la investitori in mall-uri si hypermarket-uri.

Ei bine, acum ramane sa alegem ce e de preferat. Sa castige in continuare bancile(toate straine) fara a-si asuma nici un risc, speculatorii, importatorii, debitorii in valuta(care oricum castiga prin diferenta de dobanda), strainii care se retrag din Romania? Sau producatorul roman, exportatorul, statul si chiar sa stimulam investitiile straine directe?

Oricum, nu cred ca in conditiile in care Romania va continua sa aibe deficite externe mari, va continua sa aibe o inflatie mult peste inflatia zonei euro, iar economia va merge mai prost decat la ei – nu cred ca se va putea mentine la infinit acest curs fix. Caci repet, este total neeconomic.

Matematic, daca a=b si b=c, atunci a=c. Deci, matematic, vom avea urmatoarea problema :

In momentul initial(momentul 0) un anumit produs, sa-l numim “Bunul A” valoreaza X lei si Y euro.

De unde rezulta ca X lei = Y euro. Adica rezulta ca 1 euro = X/Y lei . .

Daca in momentul 1, inflatia in zona leului este de 8%, atunci Bunul A va valora 1,08*X Lei. Iar daca inflatia in zona euro este de 2%, atunci, acelasi Bun A va valora 1,02*Y euro.

Adica, vom avea ecuatia : 1,08*X lei = 1,02*Y euro. Adica 1 euro =  1,08/1,02 *X/Y lei. Adica 1 euro = 1,05 * X/Y .

Deci, matematic, este logic ca numai de aici 1 euro sa faca cu 5% mai multi lei.

Rezulta QED 🙂

 

PS : Vbeam cu un “economist” de la o anumita banca comerciala. L-am intrebat cum crede ca ca va evolua cursul in 2011. Si mi-a spus ca se asteapta ca leul sa se aprecieze. Atunci l-am intrebat unde anume crede ca va fi inflatie mai mare in 2011, in Romania sau in zona euro. Fara ezitare de data asta, mi-a raspuns ca in Romania. Apoi l-am intrebat : “Pai daca va fi inflatie mai mare in Romania, nu e logic ca leul sa se deprecieze?”. La care el mi-a replicat “Pai daca va fi inflatie mai mare, atunci si dobanzile vor fi mai mari si vor face mai atractive plasamentele in lei, adica cererea de lei va creste”.

Sa se fi intors economia si logica pe dos? Adica e bine sa mizezi pe moneda a carei putere de cumparare scade? Imi venea sa ii spun ca a facut mare greseala daca nu si-a facut economiile in lei in anii ’90 🙂 . Dar m-am abtinut.

Ori cu asemenea bancheri, care totusi fac intr-o buna masura piata valutara te poti astepta la orice…

Eu insa mizez pe deprecierea leului. Si pentru ca asa este logic sa se intample, dar si pentru ca eu cred ca ar ajuta economia Romaniei.

 

Care criza imobiliara?

Ianuarie 26, 2011

Tot auzim pe strada, pe la televizor, prin ziare despre asa-zisa criza imobiliara? A cui criza? Ce inseamna de fapt aceasta criza? A…inseamna ca preturile imobiliarelor scad si ca scade si numarul tranzactiilor cu imobiliare. Asta este cu totul altceva.

In privinta numarului de tranzactii, cine sufera de aceasta scadere? Cine e in criza? Agentiile imobiliare, fireste! Si poate notarii. Care oricum au castigat o gramada in trecut de pe urma balonului umflat in trecut, dar care acum se tot desumfla. Fara prea multa munca si fara a produce ceva concret. Nu stiu cifrele…dar tare sunt curios care o fi raportul dintre lucratorii din industria chimica si lucratorii din agentiile imobiliare.

Dar din scaderea preturilor cine pierde ? Pierd vanzatorii, in marea lor parte speculanti. Si castiga cumparatorii. In mod egla. Adica suma tuturor pierderilor vanzatorilor este egala cu suma tuturor castigurilor cumparatorilor.

Mai pierd si bancile, intr-adevar. Caci in loc sa dea un credit  imobiliar de 100.000 de euro asa cum dadeau in 2008, acum il dau doar de 60.000 de euro, pentru aceiasi locuinta. Si automat si castigul bancilor este mai mic. Dar acest dezavantaj al bancilor este tocmai avantajul celor care iau credite, al debitorilor. Ori cum toate bancile din Romania sunt straine, iar debitorii sunt toti romani…eu ca roman, de binele cui sa ma bucur? Nu de binele romanilor?

Ori nici bancile, nici intermediarii de imobiliare, nici notarii nu fac parte chiar din economia reala. Ei nu ajuta nici balanta comerciala,  nici balanta de plati si nici nu ajuta la dezvoltarea economiei pe termen lung. Poate doar a economiilor din tarile unde activeaza bancile mama. Din contra, preturi mai mici la imobiliare ajuta economia. Vom vedea in continuare de ce anume.

Pentru orice firma, costirile cu spatiile de productie(fie cumparate, fie inchiriate) au o pondere foarte mare in costurile totale(sunt curios ce costuri cu chiria are o fabricuta de confectii si ce costuri are cu forta de munca). Asa ca, in conditiile unor preturi ridicate la imobiliare, costurile totale de productie ale firmelor din Romania vor fi si ele mai ridicate. Asa ca vom avea o competitivitate mai mica. Lucru care se reflecta negativ in numarul locurilor de munca si in balanta comerciala. Lucruri care sunt esentiale pentru dezvoltarea pe termen lung a Romaniei.

Al doilea motiv de bucurie. Cum spunea, daca in 2008 se cereau credite imobiliare de 100.000 de euro, iar acum de “doar” 60.000 pentru acelasi apartament, inseamna ca per total cererea de credite este mai mica. Fiind o cerere mai mica, normal ar fi ca si pretul sa scada. Adica dobanda. Intr-adevar, dobanzile la credite nu au scazut(decat artificial la cele imobiliare datorita programului Prima Casa). Dar altele sunt motivele pentru care nu au scazut dobanzile. Caci cu siguranta, daca ar fi fost o cerere mai mare pentru credite, automat am fi avut si dobanzi mai mari. Ori aceste dobanzi ridicate, iarasi maresc costurile totale ale producatorului roman. Lucru care iarasi afecteaza negative economia, exact cum spuneam si mai sus.

Asadar, care criza? Eu consider ca o criza imobiliara este atunci cand lucrurile stau taman invers : cand preturile sunt sus, iar oamenii in cautarea unei locuinte nu-si mai permit sa o dobandeasca; atunci cand costurile de prodctie ale firmelor sporesc si nicicum pe baza cresterii veniturilor salariatilor romani.

Atunci ma intreb de ce acest program Prima Casa? Care doar tin artificial preturile mai sus. Caci menirea programului Prima Casa nu este de a se construi caci el este aplicat si in cazul apartamentelor vechi. Atunci ajuta el cu ceva economiei romanesti? Sau doar bancilor(avand proprietari straini) si agentiile imobiliare? Sau in realitate impiedica dezvoltarea economiei romanesti? Ca sa nu amintesc si de faptul ca deficitul creat de acest program va fi platit de catre statul roman. Adica de cetatenii Romaniei.

 

Cheia succesului : agricultura

Octombrie 6, 2010

Am mai vorbit de mai multe ori despre modul in care am ajuns unde am ajuns, am vorbit despre falsa puternica crestere economica din perioada 2005-2008. Insa tin sa amintesc si acum si poate chiar altadata sa dezvolt subiectul.

Desi aparent toate lucrurile mergeau spre bine(somajul scadea, PIB-ul crestea, salariile si pensiile cresteau, bursa batea record dupa record, etc) in realitate toate acestea stateau pe ceva foarte putred. Pe datorie ! Care a fost(simplificand situatia) modul de crestere a economiei ? Pai…foarte simplu… Si pe cat de simplu pe atat de primejdios pentru viitor.

Bancile mama finantau banciile fiica din Romania. Banci care la randul lor au inceput sa crediteze cu o iuteala nemaintalnita sectorul privat. Atat persoane fizice cat si persoane juridice. Acestia, avand acum bani au inceput sa consume. Sa-si cumpere plasme, masini, frigidere, etc. Bunuri importate in cea mai mare parte. Si uite asa crestea economia. Neproducandu-se in plus nici macar un ac. PIB-ul crestea cu adaosul comercial aplicat plasmei importate ; gradul de ocupare al fortei de munca crestea(adica erau angajati importatori, vanzatori, si alti salariati in toate serviciile aferente vanzarii de produse), imobiliarele se duceau la stele intrucat erau bani pe piata care duceau la o cerere sporita, bugetul crestea si el(ganditi-va doar la banii incasati din TVA-ul aferent bunurilor importate ca sa nu mai zic de taxele, impozitele si contributiile aferente proaspetilor angajati in comercializarea acestor bunuri).

Dar datoriile ? Datoriile cresteau… Iar procesul de rambursare al datoriilor este exact opus procesului schitat de mine mai sus.

La toate astea, statul roman, in loc sa aplice masuri anticiclice, a facut taman pe dos. Si nici macar nu pot spune ca a pus paie pe foc… Statul roman a turnat GAZ pe foc.

Pentru a fi mai bine inteles sa iau un exemplu, pur fantastic. Sa presupunem ca statul roman se imprumuta cu 10 miliarde de euro. Ia banii, ii baga in sticle, iar sticlele le ingroapa la o adancime mare, in pamant. Apoi concesioneaza terenul «minat » cu bani mai multor firme private. Primind in schimb o redeventa.

Pai statul iese in castig numai din redeventele incasate de la firmele private care au concesionat terenul pentru a cauta sticlele cu bani. Somajul scade, iar salariile cresc intr-ucat firmele sunt care au concesionat pentru « exploatare » terenul sunt interesate sa angajeze forta de munca. ETC. Vedeti cum aceasta datorie creste PIB-ul, salariile, scad somajul, etc ? Caci practic in exemplul cu sticlele umplute de bani nu se produce un ac in plus.

Amintesc aici ca in special dupa anul 2005 datoria Romaniei a inceput sa tot creasca, ajungand in prezent la sume colosal de mari. Ma refer atat la datoria sectorului public, dar si la cea a sectorului privat.

Ei bine, cam asa a fost cresterea economica din 2005-2008. Ei bine, incet-incet(desi datoriile Romaniei tot mai cresc) distractia se va termina.

Si usot-usor, acele sectoare ale economie care au mers foarte bine in ultimii ani(tocmai datorita acestei creditari excesive) vor da in apoi. Si cand zic ca vor da inapoi ma refer la un puternic regres. Regres care va lasa in urma multi someri, regres care va duce la falimente in lant. Regres care ii va costa mult pe multi oameni. Ganditi-va ce sectoare ale economiei Romaniei au beneficiat de pe urma creditarii excesive. Ei bine, tocmai la acestea ma refer cand vorbesc despre regresul pe care il prevad.

Si pana la urma-urmei nu pot sa plang de mila disparitia a ceva ce oricum nu producea nimic. Specula, bisnita, creditarea excesiva cu scopul de a consuma si nu de a produce(deci puteti citi « camataria ») si serviciile prestate la suprapret nu aduc nimic bun tarii.

Romania are nevoie de productie. De productie reala. Ganditi-va doar la bunurile economice pe care noi le putem produce in Romania, dar preferam sa le importam. Si sunt atatea si atatea exemple. Ei bine, noi de asa ceva avem nevoie. Si doar asa putem micsora datoriile enorme care ne scufunda.

Iar produsele agricole se incadreaza exact in categoria de mai sus. Sunt bunuri care pot fi produse in Romania, dar pe care preferam sa le importam. Si iata principalele avantaje ale investitiei in agricultura :

–         desi asa cum am spus criza se va agrava iar oamenii isi vor micsora semnificativ consumul, mancarea nu va suferi o contractie atat de puternica. Putem renunta la bautul cafelei pe terasa, putem renunta la cumpararea celei de-a doua plasme sau la filmele de la cinematograf ; dar la mancare nu putem renunta.

–         Scaderea costurilor de productie. Cum spuneam, scenariul pe care il vad este este unul negru. Ori asa cum argumentam mai sus, rata somajului(care oricum astazi este cosmetizata) va avea tendinta de crestere in timp ce salariul mediu va avea tendinta de scadere. Asta inseamna practic ca va scadea costul cu forta de munca.

–         Devalorizarea leului. Bun, aceasta este poate doar o premiza de-a mea facuta fara prea multe calcule. Insa personal ma astept ca incet-incet leul sa se deprecieze. Daca asa va fi, bunurile importate de afara vor fi mai scumpe. Ceea ce ii va avantaja(fie la pret, fie la cantitatea vanduta) pe producatorii interni.

–         Posibilitatea de a exporta marfa. O frizerie nu poate exporta tunsul. In timp ce un agricultor poate exporta graul sau ceapa. Ei bine, sa ne uitam la situatia demografica de pe glob. Adica in continuare populatia Pamantului creste. Care nu poate duce decat la o cerere sporita de alimente.

–         Existenta fondurilor europene nerambursabile

Acestea sunt dupa mine principalele avantaje ale investitiei in agricultura. Pacat insa ca nu s-au gandit multi pana acum la investi in agricultura. De fapt, pacat ca s-au gandit foarte putini in a investi in productie. Caci repet, la noi au fost investitii doar in servicii, servicii fie proaste dar la suprapret, fie de desfacere a unor produse importate. Toate aceste servicii au dat pana acum randamente ridicate, dar tocmai datorita acestor bani veniti pe calea creditarii. Numai ca acesti bani vor fi din ce in ce mai putini. Si drept urmare vom vedea ceea ce am spus mai sus.

Desi Romania are potential agricol destul de ridicat, agricultura(alaturi de industrie) n-a prea reprezentat interes pentru nimeni in ultimul timp. Si ma refer aici la aproape toate guvernele postdecembriste.

Ce-ar putea face Guvernul pentru a facilita investitiile in agricultura e greu de spus. Dar cateva idei le pot exprima :

–         impozitarea aproape de minim a terenurilor cu destinantie agricola lucrate, in timp ce terenurile cu destinatie agricola nelucrate ar trebui impozitate cat mai mult.

–         Eliminarea unor ajutoare sociale aberante…menite a-l face pe omul de la tara sa prefere statul acasa in loc sa se duca la munca

–         Restructurari in primariile de la tara care maresc intr-un sens neproductiv concurenta muncii din zona rurala

Pe de alta parte, dezvoltarea agriculturii ar trebui sa mearga mana in mana cu dezvoltarea mediului rural. Iar aici statul iar ar trebui sa faca niste lucruri, lucruri pe care de vreo 20 de ani s-a prefacut doar ca le face. Statul ar trebui sa creeze conditii decente de trai si pentru locuitorii de la tara. Si ma refer in primul rand la infrastructura rurala, in special la construirea retelelor de canalizare. Dar, sa fiu sincer mi-e greu sa cred ca tocmai acum ar fi interesati sa investeasca in infrastructura, acum cand nu sunt bani…din moment ce nici macar atunci cand balteamd e bani n-a investit nimeni in asa ceva.

Repet, in afara de avantajele microeconomice ale investitie private in agricultura, zona rurala are potential si la nivel macro. Aici ar putea fi create o gramada de fabricute de tot felul de produse. Ma refer in special la industria agro-alimentara.

PS : Daca in ultimul veac am avut de-a face cu o mutare a oamenilor de la tara la oras, nu e exclus sa asistam timp de cativa ani la o mutare in sens invers : de la orase la sate.

Masuri de insanatosire

August 26, 2010

Am tot criticat actiunile actualului Executiv(Basescu-Boc), ale guvernului anterior(Tariceanu), actiunile(sau mai bine spus pasivitatea) parlementarilor. Am criticat populismul, rautatea si afilierea politica a presei. In acest articol insa voi incerca sa propun cateva solutii, solutii care cred eu ar avea menirea de redresare economica. De fapt nu de redresare, caci de redresare nu se mai poate vorbi ci despre insanatosire.

Dar atentie, insanatosirea economica e opusa unei indatorari excesive a tarii asa cum pretind unii politicieni. Cresterea economica sau chiar reducerea gradului de scadere pe deficit bugetar nu e greu de facut… Numai ca viitorul va fi cu atat mai aspru… Practic cresterea economica pe datorie este unul dintre principalele motive ale situatiei actuale…

Asa ca propunerile mele le voi clasa in doua categorii. De reducere a deficitului fiscal pe de-o parte si de stimulare economica pe de alta parte.

I) De deficit :

Micsorarea(sau impozitarea pensiilor). Eu unul prefer impozitarea progresiva a pensiilor.  Impozitarea pensiilor mi se pare foarte morala(de ce sa impozitezi un salariat care castiga 600 de lei lunar si pe un pensionar care castiga 900 de lei nu?). Dar repet, aceasta impozitare sa fie progresiva.

Externalizarea unor slujbe din sectorul public catre firme, dar in urma unor licitatii serioase.

Micsorarea contrabandei si a evaziunii fiscale. Aceasta masura este menita si pentru a strange mai multi bani la buget, dar nu in ultimul rand si pentru a da locuri de munca romanilor. Caci este stiut faptul ca tigarile de contrabanda de exemplu dau de munca muncitorilor din Ucraina, Republica Moldova, Serbia. Daca aceasta contrabanda nu ar mai exista, in Romania s-ar angaja cu siguranta mai multi muncitori in industria tutunului.

Micsorarea drastica a coruptiei, in special la achizitiile publice

Desfintarea pensiilor speciale

Majorarea impozitelor locale, in special a celor pe autoturisme. Astfel, poate n-am mai avea bulevardele pline de masini inghesuite care transporta doar o singura persoana. Masini care consuma benzina, iar materia prima din care se obtine benzina – petrolul – este intr-o masura foarte mare importata

Renuntarea la construirea Catedralei neamului.

Renuntarea la cele mai multe dintre favorurile parlamentarilor. Parlamentul poate fi “esenta democratiei” si daca domnii(sau doamnele) parlamentari renunta la hotelurile de lux(platite inclusiv in perioada concediului), la deplasarile interne si externe nejustificate, etc. Si bineinteles reducerea drastica a cheltuielilor cu birourile parlamentare. Nu sunt absurd; poate ca e nevoie ca unii parlamentari sa se deplaseze gratis in interes de serviciu. Dar nu e normal ca toti parlamentarii sa se duca unde vor(decontandu-li-se transportul, diurna, telefonul) si in ce scop vor. Ar trebui ca la fiecare 20 de parlamentari, unul singur sa se poata deplasa pe banii statului in vizite externe.

Acelasi lucru este valabil si pentru oamenii de la Cotroceni

II) De revigorare a economiei :

Desfintarea cotei unice. In primul si in primul rand trebuie redusa impozitarea muncii. Personal sunt adeptul cotei de impozitare progresive a muncii. Dar bazele de impozitare pentru veniturile care nu depasesc 600 de euro ar trebui sa fie mai mici de 16%. Reducandu-se impozitul pe munca, firmele romanesti vor avea costuri mai mici, de unde isi vor permite ca si preturile de vanzare ale bunurilor produse sa fie mai mici. Adica produsele romanesti vor fi mai competitive, atat pe piata interna, cat si la export.  Dar pentru orice om intreg la minte si care nu este populist este limpede ca daca se va reduce impozitarea muncii, bugetul de stat va incasa mai putini bani. Ori pentru a umple golul ramas, cred ca TVA-ul ar mai putea creste cu un punct procentual.

Impozitarea progresiva a imobilelor. Caci pana la urma, daca cineva detine mai multe imobile speculativ, in speranta de a le creste pretul(speranta desarta in opinia mea), aceste spatii, in loc sa fie folosite pentru productie – vor sta goale, nefolosite. Adica nu vor produce nimic. Prin impozitarea progresiva a imobilelor in functie de numarul lor, statul va descuraja speculantii detinatori de 4-5-6 imobile.

Investitii pe cat se poate in infrastructura, iar asta nu inseamna doar autostrazi. Ci si sosele, retele de canalizare, retele de cai ferate, indiguire, etc. Dar atentie, investitiile nu trebuie facute cu scopul de a castiga firma lui X sau a lui Y. Ci trebuie facute la preturi si in scopuri rezonabile.

Tabere subventionate masiv de stat pentru elevi, cu scopul impaduririi si ecologizarii zonelor vizitate.

– Atragerea de fonduri europene nerambursabile. Aici suntem repetenti an de an inca din 2007. Iar in acest scop trebuie sa se angajeze bugetari.

Inceperea adevaratei reforme din educatie, in sensul ca scopul urmarit trebuie sa fie adevarata calificare profesionala a absolventilor.

– Descurajarea ajutoarelor sociale aberante, care de fapt ii fac pe oameni sa stea acasa si sa primeasca bani, in loc sa munceasca si astfel sa creeze bani

Devalorizarea leului(sau cel putin aducerea acestuia la un nivel care ar fi fixat de piata daca BNR-ul n-ar mai interveni in piata). Daca leul se va devaloriza, vor fi descurajate exporturile si automat incurajat consumul de produse romanesti si bineinteles exportul.

Reducerea salariului minim pe economie. In loc sa stea acasa si sa nu produca nici un ban, cu siguranta mai bine s-ar munci si pe un salariu de 500 de RON

Desfintarea programului Prima Casa, care pana la urma genereaza doar un schimb de apartamente la un pret mai mare decat daca programul nu ar exista, in timp ce pentru buget creeaza deficit

Profesionalismul, curajul si cinstea angajatilor din sistemele coercitive. Bineinteles ca ati auzi de celebrele taxe de protextie. Pai un agent economic care plateste o asemenea taxa de protectie, automat va avea costuri de productie mai mari. Care genereaza cresterea preturilor bunurilor produse de acestea. Lucru care il face mai putin competitiv

Renuntarea la impozitarea dobanzilor. Bun, sunt de acord sa se impoziteze orice venit. Inclusiv cel din dobanzi. Dar ar trebui impozitata diferenta dintre rata dobanzii si rata inflatiei. Caci de fapt aceasta diferenta este castigul real.

Micsorarea impozitelor pe terenurile agricole lucrate si majorarea puternica a terenurilor agricole nelucrate. Astfel acestea poate ar fi date in arenda sau vandute. Si in loc sa stea degeaba, ar produce bani si ar da locuri de munca

– Stimularea fiscala a tinerilor care isi obtin prima slujba, pentru o perioada de 12 luni. Caci este absurd ca un tanar, apt de munca, in putere atat fizica cat si intelectuala sa stea acasa. Si sincer, nu sunt subiectiv

Da, stiu ca unele masuri ar fi total nepopulare, dar cred ca este nevoie de ele. Trebuie sa intelegem ca dezmatul din anii trecuti nu se mai poate. Nu poti trai la infinit pe munca chinezilor. Nu poti consuma la infinit mai mult decat produci. Nu te poti imprumuta la infinit fara a plati si datoriile(plus dobanzile fireste).

Dar bineinteles toate aceste trebuie facute de o alta clasa politica. De o clasa politica de profesionisti, nu de politruci. Nu de oameni smecheri, “descurcareti” care au stiut sa se imprieteneasca prin sediile partidelor sau prin carciumi cu decidentii. Iar ultimii 6 ani cel putin, au aratat ca in exclusivitate asemenea oameni au facut politica romaneasca. Caci daca stau sa ma gandesc, din 2005 si pana acum nu vad nici macar 2 ministri competenti.

PS : Astept si alte propuneri .

De la miraj la criza economica. Cum am ajuns aici si cine va suferi cel mai mult

Iunie 30, 2010

Criza economica este inca la inceput de drum…

Pentru a intelege ce ne rezerva viitorul din punct de vedere economic(si nu numai, intru-cat economicul influenteaza politicul si socialul) trebuie inainte de toate sa intelegem trecutul. Sa intelegem cum a ajuns economia Romaniei sa creasca, sa “duduie” si sa o ducem de minune; mai bine ca nicicand.

In perioada 2004-2008(in 2008 fiind practic un dezmat generalizat) Romania a trait pe imprumut. Sa vedem asadar cum au influentat aceste imprumuturi economia Romaniei. Caci atentie, aceste imprumuturi nu au fost facute pentru investitii in infrastructura, pentru investitii in retehnologizarea mijloacelor de productie, pentru investitii reale in calificarea personalului. Nicidecum. Banii au mers cu totii in consum. Consum care bineinteles genereaza pe termen scurt crestere economica, dar pe termen lung…poate duce la dezastru.

Sa incerc sa arat practic cum a functionat acest consum care a facut ca economia tarii sa “duduie”.

Presupunem ca statul se imprumuta cu 100 de lei ca sa ii mareasca cu aceiasi suma salariul unui bugetar. Ei bine, din aceasta operatie banala, PIB-ul tarii creste instantaneu cu 100 de lei. Indiferent de modul de calcul al PIB(acesti 100 de lei reprezentand atat salarii care intra in componenta PIB cat si valoare adaugata, luand formula de calcul a PIB-ului ca suma din valoare adaugata). Apoi, bugetarul respectiv, automat va consuma mai mult cu 100 de lei. Sa presupunem ca isi cumpara un tricou “Made in China” in valoare de 100 de lei, la pret de import de 40 de lei. Caci cam asta a fost si este inca realitatea… In momentul respectiv, PIB-ul tarii mai creste cu inca 60 de lei. Comerciantul obtinand astfel un castig de 60 de lei. Acesti bani, bineinteles se distribuie in profitul comerciantului, in salariile angajatilor, in plati cu chiria, cu dobanda, sub forma de taxe catre buget, etc. Dar oricare ar fi distribuirea acestor bani, in piata(in consum) vor mai intra inca 60 de lei. Cu acesti 60 de lei in plus presupunem ca se cumpara un o pereche de pantofi fabricata tot intr-o alta tara, la pret de import de 30 de lei. In momentul respectiv, PIB-ul tarii mai creste cu inca 30 de lei. Care, dupa algoritmul prezentat mai sus intra iarasi in consum. Cu acesti 30 de lei se cumpara o veioza fabricata fireste si ea tot in alta tara, la pret de import de 15 lei. Iarasi inregistram o crestere a PIB-ului de 15 lei. Care iarasi vor intra in consum. Cu acesti 15 lei se duce persoana respectiva sa se tunda. Daca nu ar fi existat acesti bani in economie, nefiind presiune pe cerere, in loc sa se plateasca 15 lei pentru un tuns s-ar fi platit sa zicem(si sunt optimist) 10 lei. Deci, fara imprumutul respectiv, in loc ca tunsul sa aduca 10 lei la PIB, acum va aduce 15 lei. Algoritmul poate continua

Iata deci cum de la un imprumut de 100 de lei facut de Guvern, PIB-ul Romaniei creste cu mai bine de 300 de lei. Fara a se produce un ac.

Dar imprumuturile nu au fost doar din partea statului. Am avut de-a face, ba chiar la cote si mai inalte cu imprumuturi neguvernamentale. Asa ca sa continuam scenariul de mai sus :

Ziceam ca datorita(sau din cauza, cum vreti sa ziceti) imprumuturilor guvernamentale care au mers in plati de salarii si de pensii, care in final au intrat in consum, vor avea de munca si vanzatorul de camasi, si cel de veioze si de pantofi, dar si statul va incasa mai multi bani(TVA, taxe vamale, impozit pe salarii, pe profit, etc). Avamd astfel venituri si dandu-se liber la credite, sa presupunem ca vanzatorul de camasi face un credit de 30.000 de lei pentru a-si renova casa. Cum in Romania, depozitele erau mai mici cu o treime decat creditele acordate, reise clar ca din cei 30.000, 10.000 de lei proveneau din alta parte, nu din Romania. Acesti bani erau destinati pentru achizitia de gresie si chiuvete turcesti si de mobila italieneasca. La un pret total de import de 7.000 de lei sa zicem. Iata deci ca PIB-ul inregistreaza in plus, datorita imprumutul neguvernamental(din care in medie o treime erau bani imprumutati de banci de la bancile mama din strainatate) inca 3000 de lei. Bani care iarasi se intorc in consum, se plimba de la un agent economic la altul, marind suplimentar PIB-ul.

Asadar, de la imprumutul statului si de la cel facut de comerciantul de camasi aveau de munca si aduceau crestere a PIB-ului si comerciantii de camasi, veioze si pantofi, si frizerul, si banca, si importartatorul de mobila si de chiuvete. De la acel imprumut guvernamental si de la cel guvernamental(dar care nu s-ar fi realizat daca bugetarii si pensionarii ar fi fost platiti fara a se recurge la imprumutur), PIB-ul Romaniei a sporit enorm.

Fireste, banii au fost imprumutati, nu dati de pomana. Iar in momentul restituirii banilor spirala de crestere prezentata mai sus va fi exact pe dos. Va fi o spirala de descrestere, fara a mai putea fi controlata.

Cand statul va fi obligat sa isi plateasca datoriile, va recurge la micsorarea salariilor bugetarilor(ceea ce a si inceput sa o faca). Acestia vor consuma mai putin, fireste. Consumand mai putin, si prestatorii de servicii de la care cumpara produsele vor vinde mai putin. Iar veniturile acestora se vor ajusta si ele pe masura. Ajustandu-se veniturile acestora, automat vor consuma si ei mai putin. Scazand deci per ansamblu veniturile, nici creditele neguvernamentale nu vor mai putea fi la valoarea din trecut. Ba chiar cel ce si-a renovat casa isi va plati luna de luna rata la creditul contractat in trecut. Si in loc ca banii sa ajunga in piata, in consum, acesti vor fi virati bancii. Banca care ii va returna bancii mama.

Iar daca mai punem in calcul si dobanziile…treburile stau si mai rau…Si asta va dura mult…nicidecum un an sau doi. Iar la mirajul din 2008 nu ne vom mai intoarce poate chiar chiar nici in 20 de ani.

Daca in 4-5 ani PIB-ul Romaniei a crescut de 3 ori, acest lucru se datoreaza exclusiv consumului. Consum care s-a facut pe datorie. Nicidecum productiei. Ca daca ne uitam atent in toata aceasta perioada, nici productia industriala si nici productivitatea muncii din industrie nu prea au crescut. Iar de agricultura ce sa mai zic… Tot un dezastru a ramas… Am ajuns ca dintr-o tara cu potential agricol bun sa importam cam de toate. Unii vorbesc chiar ca am importa 70% din alimente. Doar serviciile au explodat. Au explodat ca Romania a baltit de bani, de bani imprumutati. Care, repet au mers in consum fie de servicii prestate la suprapret(poate chiar la un pret dublu fata de o situatie normala), fie in consum de bunuri materiale, in marea lor majoritate importate. Adica dand de munca comerciantilor(serviciilor), comercianti care au pus niste adaosuri comerciale mai mult decat mari.

De unde, logic – sectorul serviciilor va inregistra si cea mai mare cadere.

Tot cea mai mare cadere se va inregistra in localitatile care erau beneficiare nete de bani de la buget(adica contributiile catre bugetul de stat erau mai mici decat banii veniti dinspre buget). Iar din acest punct de vedere, Bucurestiul este de departe campion.

Asa ca bucurestenii, care pana acum au resimtit cel mai putin efectele crizei, o vor simti cel mai mult. Caci in Bucuresti sunt si cei mai multi si cei mai bine platiti bugetari(carora le va scadea salariul cu 25%) si tot in Bucuresti, economia e aproape in exclusivitate reprezentata de sectorul serviciilor.

„Felicitarile” mele Curtii Constitutionale

Iunie 25, 2010

Eu habar nu am cunostinte despre drept. Nu cunosc legi, nu am citit Constitutia si sa fiu sincer nici nu prea ma intereseaza. Dar pot aprecia daca unele decizii au sau nu au bun simt sau rationalitate.  Macar bunul simt elementar.

Ni se tot spune intr-una de catre o gramada de oameni(pe care ma chinui sa nu-i etichetez) mai mult sau mai putini afiliati politic ca dreptul la pensie este ca dreptul la proprietate. Ca vezi Doamne, daca ti se taie din pensie e acelasi lucru ca si cand ti s-ar nationaliza o camera din apartamentul personal.

Foarte aberant!!! Pensia este o proprietate, asta e clar. Dar nu si valoarea ei. Pai mi-a dat mie statul cate o camera in plus la apartament? Mi-a dat mie statul mai multi bani pe apartament an de an? Bineinteles ca nu. In schimb pensiile au tot crescut. In 2007 si 2008 a fost o petrecere continua pe seama majorarii pensiilor. Petrecere care ne va face de petrecanie peste un timp. Si atentie- momentul nu este foarte indepartat.

Peste tot aud “vai saracii pensionari…”. Haideti sa vedem daca este chiar asa :

Pensia medie este de 730 de lei.

Salariul mediu este de 1300 de lei(cu trend clar descendent, inclusiv dupa reducerea salariilor din mediul public). Adica, intr-o familie cu 2 salariati cu salariu mediu pe economie si cu 2 copii, veniturile insumate sunt de 2600 de lei. Adica de 650 de lei/persoana. Ori dupa toate regulile matematice, 650<730. Pai de ce atunci “vai saracii pensionari” cand copiii si nepotii lor o duc mai prost.

Acum sa vedem ce impact are decizia Curtii Constitutionale :

Piata a reactionat grozav(in sensul rau, fireste) : leul s-a depreciat pana la minimul acestui an, iar bursa a inregistrat pierderi masive. BET-ul a coborat cu aproape 5%, iar BET-FI-ul cu peste 7%.

Un alt impact si mai rau va fi accesul mult mai greu la imprumuturile de pe pietele externe. Adica costul imprumutul va creste.Imprumuturi de care, din pacate vom avea nevoie ca de aer ca sa sustinem acest deficit bugetar imens. Deficit bugetar care va fi si mai mare din cauza deciziei CC.

Vreau sa mai adaug ca, desi decizia CC vine sa intareasca statutul financiar al pensionarilor, consider ca este primul pas in privinta defintarii pensiilor de stat. Pensii de stat care au ajuns aproape un fel de joc piramidal, deocamdata platite din alti bani. Cand nu vor mai fi bani, balonul va bubui. Asa ca tineri de 25-30-40 sau chiar 50 de ani…nu fiti siguri ca veti mai primii pensie nici pe jumate fata de cat primesc actualii pensionari. In schimb, veti plati intr-una pentru datoriile acumulate, inclusiv pentru sustinerea acestor pensii.

Caci nici legile, nici deciziile CC nu creaza bani!   

A nu se intelege ca pensionarii o duc de minune, ca au tot ce le trebuie. Dar asta este economia Romaniei, astea sunt posibilitatile. Ori Fondul de pensii este oricum deficitar. Iar odata cu scaderea economiei, cu scaderea salariilor(cel putin cele anuntate din randul bugetarilor), odata cu cresterea somajului – Fondul de pensii va incasa si mai putini bani. Deci deficitul va creste si mai mult.

Apropos, in prima lectie a manualului de economie de liceu se spune clar : resursele sunt limitate iar nevoile sunt nelimitate.