„Dezastrul de la BAC”

Iulie 4, 2011

Cand vad asemenea titluri prin ziarele noastre, sincer va spun – nu pot decat sa ma bucur. Si nu pentru ca as fi egoist sau rautacios cu tinerii de 18 ani ci pur si simplu pentru ca nu e normal ca toata lumea sa ia BAC-ul. Sau mai bine  spus nu trebuie sa ia bac-ul chiar si cei care sunt pe din afara cu totul.

Vreau sa spun de la bun inceput ca nu sunt ipocrit. Si eu am copiat cand am dat BAC-ul si as copia si azi daca l-as mai da o data si as avea posibilitatea sa copiez.

 

Problema nu e ca elevii sunt tentati sa copieze. Caci, pana la urma, daca toti copiaza, trebuie sa fi ori foarte bine pregatit, ori destul de incuiat ca sa nu te tenteze si pe tine sa intorci capul. Problema e insa ca se permite copiatul…

 

Nu vreau sa fiu nici extremist, asa cum sunt altii spunand “ca daca de-acum incep sa triseze, asa vor face toata viata. Si ca de-aici se naste hotia”. Nu, nu sunt de accord.

 

Dar repet, inRomaniatoata lumea lua BAC-ul. Cel mai important lucru era, nu cat de bine ti-ai invatat tu, ci cat de bine si-a invatat colegul din fata sau din spatele tau. Cunosc cazuri in care elevii nu stiu tabla inmulturii(la propriu) si cu toate astea au luat bacalaureatul si bineinteles au devenit si studenti.

 

Duceti-va in licee industriale…e jale ce e acolo. Elevii respective(ma rog, nu generalizez) sunt praf la invatatura. Si bineinteles, nici vreo meserie nu cunosc. A nu se intelege ca am ceva cu un absolvent de liceu industrial. Daca respectivul isi cunoaste meseria…jos palaria! Toata stima! Dar cazuri de acest gen…sunt foarte rare.

Partea si mai prosta e ca BAC-ul chiar conteaza; nu doar pentru a spune ca ai terminat liceul(desi in multe cazuri informatiile adunate in cei 4 ani de liceu sunt egale cu zero). Partea proasta e ca, odata luat BAC-ul, esti ca si student. Multitudinea de facultati particulare(le numesc totusi facultati…) primesc pe oricine, singura conditie fiind sa ai BAC-ul. Ba mai mult, acelasi lucru il fac si facultatile de stat din provincie. Iar mai nou si facultati, precum ASE-ul de exemplu a renuntat la examenul de admitere, intrarea facandu-se pe baza de dosar. Cu alte cuvinte, daca s-ar copia ca pana acum, e suficient ca la BAC sa ai pe cineva in fata ta care sa-si fi invatat….si gata esti intrat la o facultate totusi de renume. Mai adaug aici ca generatia absolventilor de liceu este acea generatie nascuta in 1992, generatie destul de putin numeroasa comparative cu vechiile generatii. Si n-am auzit sa se fi micsorat numarul locurilor din facultati. Asadar, concurenta este mult mai scazuta. Chiar sunt curios sa vad care vor fi mediile de intrare la ASE.

 

Repet, inRomania, toata lumea face facultate. Fie ca e apt s-o faca, fie ca e pur si simplu semianalfabet. Toata lumea vrea sa devina contabil, manager, psiholog, jurist, etc. Si, conform diplomei…cam toti tinerii devin ceea ce-si doresc.

Mi s-ar putea raspunde ca pana la urma acei tineri oricum nu-si vor gasi de munca in domeniu si ca pana la urma fac facultatea pe banii lor. Asa ca ei isi asuma timpul si banii pierduti prin aceste asa numite facultati.

Dar lucrurile nu stau chiar asa. Nici nu ne imaginam ce dezastru va insemna acest tip de facultate pentru viitorul tarii. Pai un “finantist” sau un “filozof” nu va stii si cu siguranta nu se va apleca sa presteze munca fizica. Nu va munci in agricultura sau pe santier, ca vezi Doamne…titulatura diplomei obtinute n-ar permite asa ceva.

Ori daca lucrurile nu se vor schimba(si asta cat mai repede) lucrurle rele vor iesi la suprafata. In 20 de aniRomaniava ajunge otaraimbatranita, iar dintre putinii tineri ramasi aproape toti vor fi economisti/avocati/manageri/filozofi, etc(unii dintre ei pe bune, altii cu diplomele cumparate, caci altfel nu pot numi obtinerea unei diploma la facultatile acelea de 2 lei). Nimeni nu se va mai apuca de munca de jos. Iar daca nu se fac incepand de-acum schimbari…viitorul va fi foarte nasol… Singura speranta ar putea veni doar de la eventualii imigranti chinezi, indieni, etc.

 

La toata situatia asta are si statul partea sa de vina; partea decisive de vina. Din urmatoarele motive :

 

1 – A acreditat respectivele facultati(chiar daca examenele se dau doar grila, ba chiar uneori se dau si de-acasa)

2 – A incurajat cumpararea de diploma prin oferirea a tot felul de sporuri pentru bugetari in functie de diplomele scoalare

3 – N-a avut loc o planificare in invatamant. Aceasta planificare(despre care as fi vrut sa scriu separate altadata, dar m-au surprins rezultatele de la BAC 🙂 ) n-a existat practic in nici un domeniu inRomania. Probabil aici a contribuit si factorul ideologic…crezandu-se ca “planificarea” este ceva specific comunist. Iar cum marii nostril capitalisti de dupa ‘90(desi multi dntre ei fosti comunisti) s-au ferit ca dracu de tamaie de ceea ce aducea aminte de communism au renuntat si la ideea de planificare.  Numai ca aceasta planificare nu e absolut deloc ceva comunist. Planificarea se face in mai toate tarile capitaliste. Nu intru in detalii, vreau doar sa spun ceea ce ar fi trebuit sa insemne planificarea in invatamant. Si anume : “Domne, previzionam ca in urmatori 10 ani, piata muncii va avea nevoie de 15.000 de contabili, 10.000 de medici, 4.000 de sudori, 12.000 de ingineri agronomi, 20.000 de electricieni,etc”. iar pe baza acestor calcule sa aloce locurile in facultati si in licee. Dar nici vorba de asa ceva. Si ne miram cum de tinerii termina o facultate si nu-si gasesc de munca; piata fiind suprasaturata in acele domenii.

 

 

Revenind la rezultatele de la BAC – repet, nu pot decat sa ma bucur ca n-a mai luat toata lumea. Si sincer, cred ca aceste rezultate reprezinta un pas pozitiv pentru insanatosirea invatamantului romanesc. Poate ca incepand de la anul, elevii se vor mai si apuca sa invete si nu doar sa mizeze pe cunostintele colegului din fata sau din spate. Ramane de vazut insa cum va decurge si sesiunea din toamna.

 

PS : Am scris totul in graba, asa ca sa mi se scuze eventualele greseli gramaticale 🙂

 

Anunțuri

Adevaratele probleme de politica externa

Iunie 25, 2011

Trebuie sa recunosc ca politica externa nu este punctual meu forte(cel putin in sensul de tactici diplomatice), insa cateva observatii le voi face, crezand ca sunt observatii logice si valabile.

 

Se tot vorbeste(ba chiar si eu am cazut mult timp in capcana asta) ca inRomaniape plan intern lucrurile au mers destul de rau, dar ca politica externa a functionat. Ba ca s-au ridicat vizele pentru romani, ba ca am intrat in NATO, ba ca am incheiat capitolele de negociere cu Uniunea Europeana, urmand ca apoi sa aderam la 1 ianuarie 2007, etc. Sunt lucruri adevarate, dar cred ca sunt lucruri de-a dreptul firesti. Lucruri in care nu cred ca meritul principal il are politica externa a Romaniei, ci mai de graba conjuncture politica internationala.

 

Sa ne uitam de exemplu ce au facut la toate celelalte tari foste member ale Tratatului de la Varsovia. Ei bine, exceptand Rusia(ca si mostenitoare a URSS-ului, iar Rusia, unde e lense de intles ca nici macar n-a intentionat), toate tarile foste member ale Tratatului de la Varsovia au intrat si in UE, si in NATO, ba chiar, exceptand Bulgaria sunt si in spatiul Shengen. Ba mai mult, la aceste structure au aderat chiar tari ex-Iugoslave(caSloveniade exemplu) sau chiar tari foste member URSS(Lituania, Letonia siEstonia). Ba mai mult,Romaniaa facut parte din ultimul grup de tari care au aderat la structurile Euro-Atlantice.

Ei bine, asta ma face sa cred ca strategiile politice internationale au facut sa aderam mult mai mult decat politica noastra externa.

 

Acum(adica in ultimii ani) se discuta despre marele “gafe” ale politicii externe; intentia fiind de fapt politizarea interna a politicii externe. Subiectele de critica fiind declaratiile lui Basescu cum ca Marea Neagra ar fi “lac rusesc” sau cele referitoare la “Axa Washington-Londra-Bucuresti”.

E adevarat, aceste afirmatii sunt destul de stupide. In primul rand, Marea Neagra nu a fost niciodata lac rusesc; ci Kara Deniz(asa numesc turcii Marea Neagra) a fost lac turcesc pentru o perioada. Amintesc aici ca rusii au atins Azovul(atentie : Azovul, nu Marea Neagra) de-abea pe vremea lui Petru Cel Mare. Si ca nici macar in perioada URSS-ului, Marea Neagra nu le-a apartinut rusilor, caci Turcia, poate vecinul cel mai mare al Marii Negre era membru NATO.

Iar in privinta axei Washington-Londra-Bucuresti, iarasi e foarte aiurea. In primul rand, istoriceste vorbind, termenul de “axa” are sens peiorativ. Personal cunosc doar doua axe : prima fiind axa Berlin-Roma-Tokyo, iar a doua, ceva mai recenta – Axa Raului(Iraq,Iran, Coreea de Nord). Iar in al doilea rand, nu poti vorbi despre o axa decat in momentul in care importanta membrilor axei e relative apropiata. Ori(desi sunt patriot) la scara geopolitica nu putem compara Bucurestiul cu Londra sau cu Washington-ul….

 

Asa ca sunt de accord cu cei care critica aceste afirmatii, care sunt si false si nici nu aduc ceva benefic tarii. Dar cred ca s-a cam exagerat, ignorandu-se adevaratele probleme. Motivul fiind politizarea interna a unor chestiuni de asa-zisa politica externa.

 

Intai as dori sa-i nominalizez pe toti cei ce au condus Ministerul de Externe in perioada post-decembrista : Sergiu Celac, Adrian Nastase, Teodor Melescanu, Adrian Severin, Andrei Plesu, Petre Roman, Mircea Geoana, Mihai Razvan Ungureanu, Adrian Cioroianu, Lazar Comanescu, Cristian Diaconescu, Theodor Baconsky. La fauritori de politica externa, trebuie mentionati, chiar subliniati presedintii tarii : Iliescu, Constantinescu, Basescu.

 

 

Ei bine eu cred ca politica noastra externa a mers destul de prost in ultimii 20 de ani. Adevaratele obiective(exceptandu-le pe cele realizate de aderare la structurile Euro-Atlantice, dar pe care asa cum spuneam toti au facut-o) nici macar nu au fost incercate. V-am spus, nu ma pricep la tehnici de diplomatie, dar consider ca politica externa nu se rezuma numai la dineuri, plimbari, festivisme, poze, decoratii, etc.

 

In primul si in primul rand, politica externa a Romaniei ar fi trebuit sa se intereseze si chiar sa incerce sa recupereze tezaurul Romaniei, care dupa cum stie oricine ne-a fost furat de catre rusi. Daca pana si in perioada comunista, cand pasamite, eram vasali ai Moscovei s-a mai recuperate cat ceva din tezaurul Romanesc furat de catre rusi, dupa ’89 nu s-a mai facut nimic. Pai asta inseamna politica externa. Ori la noi, sunt convins ca mai mult de jumate din lista de ministri de externe de mai sus nici macar n-au habar ce cantitate de aur ne datoreaza rusii. Ori in loc sa fie o prioritate a politicii externe, sau macar a mass-mediei, acest lucru este tratat ca o bagatela de 20 ani incoace. In timp ce o simpla strangere de mana este discutata zile intregi…

 

O alta mare chestiune ignorata de-a dreptul de politica noastra externa, dar de care mass-media s-a ocupat totusi un pic( http://stirileprotv.ro/emisiuni/romania-te-iubesc/romania-te-iubesc-lista-tarilor-care-ne-datoreaza-sume-colosale.html ) este problema creantelor istorice ale Romaniei. Practic e vorba de miliarde de dolari care ni se cuveneau si care s-au dus… Asta inseamna politica externa profesionista. Nu pozele de grup sau prieteniile personale, care nu-mi imbunatatesc deloc viata; si nici voua nu v-o imbunatatesc. In schimb, daca statul roman ar fi recuperate miliardele de dolari care i se cuveneau, cu siguranta standardul nostru de viata ar fi crescut. Gafe nu sunt axele sau lacurile diverselor tari. Astea nu inseamna nimic. Gafe inseamna(si asta ca sa se vada ca nu-i iau apararea lui Traian Basescu) stergerea datoriilor de peste 2 miliarde de dolari ale Iraqului. Gafa aprobata fara pic de mustrare de constiinta atat de catre presedintele Basescu, cat si de catre premierul Tariceanu.

Repet, nici in acest domeniu essential nimeni, dar nimeni n-a facut nimic.

 

O alta gafa este faptul ca relatiile economice romano-chinezi sunt la un nivel destul de redus. Dintre tarile din UE, cred caRomaniaeste cea mai apropiata geografic de China. Dar nu asta este avantajul Ma gandesc ca gigantul asiatic are nevoie de a patrunde si mai puternic in Europa. Iar cumRomaniaeste la granite estica a UE si cu iesire la Marea Neagra, cred ca mareaChinaar fi foarte interesata de a investi inRomania. Caci, daca ne uitam prin zona, atat in Polonia,Grecia,Bulgaria,Serbia, etc…investitiile chinezesti inseamna ceva. Ori la noi…iarasi suntem codasi si la acest capitol…

Eu cred caRomaniaare o mare oportunitate de a lega relatii economice cuChina. Ar fi un interes de ambele parti. Aici nu conteaza ideologia; daca ne uitam la relatiile economice SUA-China(adica principala tara capitalista si principalataracomunista) sunt extreme de mari.

Bun, aici poate nu e doar vina politicii externe. Ca nici chinezii n-or fi prosti sa vina sa investeasca aici pentru a vinde in Europa de Vest daca nu avem cale ferata sau autostrada, de exemlu. Dar si politica externa are partea ei de vina. Si repet, eu nu vad nimic facut in acest sens… Daca ar fi sa ii mai reprosez ceva lui Traian Basescu legat de politica externa este acest lucru, nicidecum suvita(dar despre suvita s-a vorbi zeci, daca nu cumva chiar sute de ore) sau alte chestii de genul…

 

O alta nepasare a decidentilor de politica externa este cea referitoare la relatia cu romanii care, desi locuiesc in zone neaose romanesti(cum ar fi Basarabia sau Bucovina de Nord, sau chiar in Bugeac) si care au ghinionul de a nu mai trai inRomania. Ma uit la unguri(pe care nu-i iubesc, dar pe care ii admir mult) si observ cat de mult ii sustin pe fratii lor din afara Ungariei. Pai macar sa fi invatat de la ei cate ceva si sa fi facut si noi pentru fratii nostril din afara granitelor tarii. Care sunt la fel de romani ca si noi. Ne dam patrioti, dar prin patriotism vedem orice…mai putin esentialul.

 

In opinia mea, astea sunt lucrurile care conteaza cu adevarat in politica externa. Astea ne influenteaza bunastarea, nicidecum faptul ca “marii diplomati” merg la tot felul de festivisme. Si partea cea mai proasta e ca nici macar nu prea se discuta despre aceste subiecte, preferandu-se toate porcariile in schimb.

 

Sa fiu sincer, sa notez si o realizare in domeniul politicii externe. Recuperarea petrolului din Marea Neagra. Dar culmea, ca de obicei…succesul Romaniei s-a transformat in succesul altora(ca si in alte cazuri, ale unor oameni f.influenti pe scena politica).

 

Nu vreau sa spun ca toti cei enumerate mai sus sunt vinovati. Dar pot spune ca acest grup, luat ca un intreg nu si-a facut treaba asa cum trebuie, desi noi inca mai credem inca faptul ca politica externa a functionat asa cum trebuie.

 

 

Avantajele privatizarii

Iunie 14, 2011

Personal sunt in favoarea privatizarilor, exceptand domeniile strategice si/sau de monopol(cum ar fi doemeniul energiei). Ca de exemplu nu sunt de accord ca petrolul romanesc sa fie concesionat pe 50 de ani(de fapt vandut), asta in timp ce chiar cei mai puternici si bogati oameni ai lumii – americanii au mii de victime in tari precum Iraqul. Dar repet, sunt de acord cu privatizarile, ba chiar consider ca Romania a pierdut enorm din faptul ca a intarziat(cred eu ca intentionat si cu buna stiinta) aceste privatizari.

 

Sunt adeptul privatizarilor in principal datorita a 5 motive :

1 – Privatizarile aduc dupa sine o implicare mai mica a statului in economie, deci stopeaza din coruptie

2 – Privatizarile aduc un manageament privat, mult mai interesat de cresterea indicatorilor economico-financiari(cresterea productivitatii muncii, cresterea profitabilitatii, etc). Iar cresterea productivitatii muncii nu se poate traduce decat printr-o crestere a salariilor.

3 – Acelasi manageament privat, printr-o combinare mai eficienta a factorilor de productie, totodata cu cresterea concurentei duc la ieftinirea produsului, lucru care favorizeaza din plin consumatorul final, adica cetateanul.

4 – Odata privatizate bunurile statului, acesta din urma incaseaza sume de bani destinate pentru modernizarea infrastructurii rutiere, feroviare, educationale, etc.

5 – Astuparea acelor gauri negre care secatuiau bugetul statului, ba chiar incasarea unor venituri suplimentare viitoare, prin incasarea impozitului pe profit.

 

Daca in mai toate tarile foste comuniste, in special in Cehoslovacia(Cehia si Slovacia), Ungaria, Polonia si Slovenia au functionat mai toate aceste 5 avantaje, in Romania nu prea au functionat. Ba de mult ori rezultatele obtinute au fost contrare.

Sa le luam pe rand.

 

1 – Privatizarile nu au stopat coruptia. Ba din contra, inca modul in care s-au realizat privatizarile a general coruptie. Asta din cauza faptului ca privatizarile nu au fost facute transparent, prin intermediu bursei de exemplu. La noi, s-au privatizat asa cum s-a vrut; s-au vandut cui s-a vrut(fie tocmai decidentilor politici, fie cu acordul acestora dar contra unor sume de bani). Ori tocmai acest lucru a constituit marea coruptie. Vorbim azi de coruptie la borduri, la vami, etc. Este adevarat, reprezinta coruptie, sunt de acord. Dar oare se compara cu marea coruptie din privatizarea unor mari unitati economice?

2 – S-a spus ca privatizarile aduc dupa sine o retehnologizare, un manageament profesionist, aduc si partea urata(disponibilizarile si cresterea somajului). Dar toate astea sunt menite a crete productivitatea muncii. Lucru care ar trebui sa atrage dupa sine cresterea salariilor. Lucru care in Romania s-a realizat intr-o masura mult mai mica decat in alte parti. Caci nu prea s-au vazut aceste cresteri salariale asa cum s-ar fi presupus; ba din contra, depasind doar Bulgaria, Romania ramane a doua cea mai saraca tara a Uniunii Europene, cu decaleje foarte mari dpdv al salariului mediu chiar fata de fostele state comuniste integrate si ele in Uniune.

3 – O fi crescut putin concurenta, o fi crescut putin si eficienta manageamentului…dar preturile nu doar ca n-au scazut, ele chiar au crescut cu cea mai mare viteza din toata Uniunea Europeana. Caci aproape an de an suntem campioni la capitolul cea mai mare inflatie. Asta si acum, si acum 10 ani, dar si in anii ’90.

4 – Statul a incasat, fireste, anumite sume de bani de pe urma privatizarilor. Dar aceste sume au fost extrem de mici. E suficient sa vedem in istoria postdecembrista fabrici privatizate, care ulterior au fost vandute pe bucati, la fier vechi, iar banii incasati de noul patron au fost de cateva ori mai mari decat decat banii incasati de statul roman in urma privatizarii. Iarasi putem vedea exemple de terenuri sau de fabrici privatizate pe cateva milioane de dolari, care dupa cativa ani au fost vandute pe sute de milioane de dolari, sau chiar pe miliarde. Ori, in aceste situatii este cred ca logic pentru absolut oricine ca sumele incasate de statul roman au fost derizorii. Dovada si faptul ca modernizarea infrastructurii care trebuia sa apara in urma incasarii respectivilor bani nu prea exista. Caci practic, din cauza sumelor mici, nici nu putea exista….

5 – S-or fi astupat din gaurile negre, dar in continuare statul roman este unul dintre cele mai deficitare state ale UE(cei drept aici nu mai ocupa chiar locurile fruntase). Dar asteptatele incasari din impozitul pe profit n-au reprezentat mare lucru. Fie ca profiturile au fost cosmetizate(vezi cazul bancilor sau al Petromidia) fie ca unele companii au fost practic inchise imediat si vandute la fier vechi(asa cum am spus mai sus), fie din alte motive. Cert este insa ca in  toti acesti ani, veniturile bugetare au ramas in jurul cifrei de 30% din PIB.

 

Metoda privatizarii a fost cam aceiasi in toate cazurile. Initial privatizarile nu s-au dorit, ca sa poate fi capusate de cine trebuie. Ori aceste capuse(alese bineinteles prin complicitatea factorilor decidenti) nu doar ca au facut bani frumosi din toate afacerile lor cu firmele de stat, dar au si secatuit aceste firme, lasandu-se sa se inteleaga ca practic, acele firme sunt aproape falimentare. Lucru care a usurat ca pretul de privatizare sa fie derizoriu. Si uite asa au aparut si cei mai multi “capitalisti” romani…

 

Ma intreb oare daca vreodata va raspunde cineva(macar moral) pentru acest mod de privatizare, care si astazi ne afecteaza.

Fara investitii, viitorul nu suna prea bine

Iunie 5, 2011

Dupa 1989, Romania a avut an de an deficit de cont current, deficit bugetar, deficit de balanta comerciala… Practic asta inseamna ca in acesti 20 de ani, Romania a avut o economisire neta negativa. Mai pe romaneste spus, suma tuturor datoriilor romanesti(atat private cat si guvernamentale) este mai mare mult decat suma tuturor economisirilor(atat private cat si guvernamentale).

 

In economie, economisirea se spune ca este egala cu investitiile. Lucru foarte valabil pe termen mediu si lung. Iar aici discut pentru termene lungi. De ce aceasta egalitate?

Un individ, consuma o parte a venitului obtinut, iar cealalta o economiste.

Sau, daca privim din alt unghi, acelasi individ, consuma o parte a venitului obtinut, iar partea care ramane o investeste.

In termeni economici inseamna ca Veniturile = Consumul+Economisirea  sau ca Veniturile=Consumul+Investitiile.

De unde rezulta ca Economisirea este egala cu Investitiile.

Acelasi lucru este valabil si pentru un stat sau un popor.

 

Faptul ca daca o tara nu investeste are viitorul compromis si se va ruina nu cred ca trebuie foarte mult argumentat. Cred ca acest lucru il stie si il intelege oricine. Si cand vorbesc despre investitii nu ma refer doar la investitiile publice in infrastructura ci si la investitii publice/private din agricultura, industrie, servicii, cercetare, etc.

 

Mai tineti minte anii ’70? Fie din cele traite, fie din cele auzite? Ei bine, anii ’70 nu au fost niste ani prea grei din punct de vedere economic(las aici la o parte faptul ca nu exista o presa libera, era cenzura in toate domeniile, nu era democratie, etc). Dar ca nivel de trai, anii ’80 nu au fost niste ani foarte rai. In acea perioada, Romania s-a imprumutat extern, iar banii imprumutati au fost investiti in fabrici, in sisteme de irigatii, in blocuri, spitale etc. Fireste, se poate spune(si pe buna dreptate) ca o mare parte din acei bani au fost investiti destul de prost. Desi, paote, cei mai multi milionari romani sunt astazi milionari datorita faptului ca au mostenit(adica au primit pe 2 lei) o parte din acele investitii. Nu cred ca e cazul sa dau nume….caci cred ca fiecare cunoaste asemenea milionari.

Apoi au venit anii ’80. Amintesc aici ca pana in anul 1983, Romania acumulase o datorie de putin peste 10 miliarde de dolari(totusi, cu mentiunea ca pe atunci, dolarul era dolar, adica era mult mai puternic decat este astazi).

Stim cu totii ce greutati a indurat poporul roman in anii ’80 pentru a plati acele datorii. Foamete, frig, intuneric, etc… Si atunci, repet, datoriile fusesera facute nu pentru a consuma, ci pentru a investi.

 

Acum avem o datorie publica cam de 5 ori mai mare decat in 1983; la care mai putem adauga si datoria neta a sectorului privat(atat persoane fizice cat si juridice).

Bani care au fost cu totii cheltuiti pe consum si nicidecum pe investitii.
La aceaste sume, as mai adauga si banii incasati de statul roman prin privatizarea activelor statului(fabrici, spatii comerciale, resurse naturale, etc). Bani care iarasi au fost consumati. (E drept, poate o parte din acesti bani or mai fi totusi prin niste conturi bancare prin Elvetia…).

 

Si asta in conditiile in care in acesti 20 de ani(in care desi ne-am imprumutat enorm) nu am investit mai nimic. Investitiile statului in aceste doua decenii fiind foarte mici : cale ferata nimic, impadurire nimic, autostrazi destul de slabut, diguri la fel…

Si nici in legatura cu sectorul privat sa nu ne amagim ca ar fi investit mare lucru in Romania. In general investitiile straine au fost de fapt investitii facute in spatii comerciale si in banci. In mall-uri, hypermarket-uri, etc. Nu in unitati productive ci in unitati economice menite a mari doar consumul. Lucru care atrage dupa sine si o economisere neta mai mica. Caci cazuri precum Nokia de la Cluj sunt destul de rare.

 

Asa ca daca in anii ’70 banii imrumutati si care au fost investiti au avut si menirea de a creste veniturile, nu putem spune acelasi lucru despre banii imprumutati in ultimii 20 de ani. Caci daca vom face o comparatie intre productia industriala din anii ’80 si anii ’60, va fi o mare diferenta in favoarea anilor ’80. la fel si in cazul infrastructurii rutiere feroviare, sanitare, etc; la fel in cazul agriculturii.

Iar daca facem o comparatie intre productia industriala sau agricolo, nu prea a castigat mare lucru Romania in 2011 fata de acum 20 de ani. La fel si infrastructura si cu turismul si mai cu orice.

 

Asadar, consider ca ne asteapta un viitor destul de sumbru. Chiar daca romanul se va zbate sa munceasca mai mult, banii ii va plati pe creditele facute in anii precedenti. Iar pentru statul roman la fel, va fi destul de greu sa isi echilibreze bugetul in conditiile in care datoria tot creste si automat cresc si dobanzile. Ca sa nu mai vorbesc de momentul in care se va hotari si plata principalului.

Economisind net negativ, vom fi stangaci(ca sa nu zic handicapati) la capitolul investitii.

In timp ce altii vor investi in cercetare, in noi mijloace de productie, marindu-si astfel productivitatea muncii, noi nu o vom putea face, caci nu vor exista banii pentru investitii.

In timp ce toti isi vor imbunatati infrastructura, noi n-o vom putea face, tot din cauza datoriilor din anii trecuti.

Adica, in timp ce toti se vor dezvolta, Romania va ramane pe loc, sau va avea probabil o rata de crestere mult sub media celorlalti.

Romania a iesit din recesiune; romanii insa mai asteapta

Aprilie 20, 2011

Nici nu se terminase primul trimestru al anului 2011 ca am si fost anuntati ca am fi iesit din recesiune. E drept, in general tot de catre aceleasi persoane care in toata perioada crizei, au prevazut fie tot crestere economica, fie o criza  dar mult mai blanda decat cea la care am asistat.  Ba de catre Traian Basescu, ba de catre Emil Boc, ba chiar de unii manageri din mediul privat, plini cu totii de optimism. Amintesc aici ca inrearea/iesirea din recesiune se considera a fi in momentul in care sunt 2 trimestre consecutive de scadre, respectiv de crestere economica. Si cum in trimestrul IV 2010 am avut crestere fata de trimestrul anterior(de 0,1%), punand la socoteala trimestrul I 2011 care este si el in crestere fata de precedentul – hop – am iesit din recesiune.

Acum ma inrteb cine o resimti aceasta iesire din recesiune. Caci in nici un caz nu o resimt cele cateva milioane de pensionari a caror pensii nu doar ca nu au crescut, dar o parte din ele au fost miscorate prin impozitarea suplimentara; ca sa nu mai vorbesc despre inflatia de 8% care le-a erodat si mai mult din puterea de cumparare. Iesirea din recesiune nu se simte nici de catre bugetari, desi salariul le-a crescut cu 15%(pracitic fiind cu 14% mai mic decat acum 1 an), plus ca prin eliminarea celui de-al 13-lea salariu se anuleaza total aceasta crestere. Iesirea din recesiune nu o simt nici somerii(apropos de someri, aici iarasi se mediatizeaza o mare anomalie, cum ca somajul in Romania tot scade. Pai cum sa tot scada somajul si in acelasi timp sa scada si numarul salariatilor? Este o mistificare pe care am tratat-o altadata), a caror indemnizatie de somaj a scazut si ea. Si fireste ca nu o simt nici macar salariatii din mediul privat.

Am amintit mai sus de inflatie, care cica anualizat ar fi de 8,01%. Sincer sa fiu mie mi se pare mai mare de atat. Cel putin raportat la cosul meu de consum este mai mare. Si nu cred ca am eu un cos de consum foarte diferit fata al altui roman. Ba din discutiile cu altii am inteles ca si ei resimt aceste cresteri de preturi cu mai mult decat ni s-a spus. Cred ca exista urmatoarea explicatie : atunci cand omul saraceste(si romanul a saracit destul in ultimul timp), ponderea din venitul sau pe care o acorda consumului de bunuri vitale(adica alimente) creste. Ori se stie ca alimentele, pe medie au crescut cu mult mai mult de 8%. Asa ca se explica de ce practic romanul de rand a resimtit o inflatie superioara celei anuntate.

Practic, faptul ca romanii nu ca nu o duc mai bine, ba chiar ca o duc mai rau se vede prin scaderea consumului. Caci nu vad ce motive ar impiedica romanii de la consum, din moment ce ar duce-o mai bine. Nu vad de ce daca romanul ar duce-o mai bine  nu si-ar mai plati ratele la banca(caci numarul restantierilor tot creste).

Si totusi nu cred ca datele care ni se furnizeaza ar fi false. Cred in ele, cu mentiunea ca da –  Romania a iesit din recesiune, dar romanii – nu au iesit.
Cum se explica atunci aceste lucruri?

Se stie ca motorul cresterii economice(si de data asta fiind unul cu mult mai sanatos decat in trecut, atunci cand era reprezentat de consumul pe datorie de bunuri de provenienta straina) este industria a carei destinatii este exportul. Asadar exportatorii resimt aceasta iesire din recesiune. Ori, conform lui Ilie Serbanescu(iar datele cred ca pot fi verificate), in top 100 exportatori din Romania, doar 3 sunt firme romanesti. Restul sunt firme cu capital strain. Ei bine, cred ca aceste firme beneficiaza de toata aceasta asa-zisa crestere economica. Si nicidecum romanul.

Asa ca nu vad cu ce anume ar fi incalzit cetateanul roman daca este anuntat ca vezi Doamne ar fi iesit din recesiune, din moment ce o firma exportatoare cu capital strain o duce mai bine, dar el de fapt o duce mai rau.

Sa mai amintesc si altceva. Si anume faptul ca mai toate motoarele economice sunt turate in favoarea cresterii economice : rata dobanzii de referinta e la minim istoric, RMO-urile scad si aduc bani in piata, dobanzile in zona euro si in SUA sunt si ele la minime(sau aproape minime) istorice. Iar politica fiscala, desi pare impovaratoare(si chiar este) este totusi una care creaza un mare deficit bugetar.

Si totusi aceasta iesire din recesiune va avea si implicatii politice majore(dar asta alta data).

Ce ne facem cu datoria publica

Aprilie 4, 2011

Cum am spus, datoria publica a Romaniei masurata ca pondere in PIB este cea mai mica din toata Uniunea Europeana. Ceea ce nu pote fi decat un lucru bun. Insa aceasta pondere a datoriei publice in PIB creste mult mai iute decat in alte parti.

Am auzit voci(ce-i drept putin avizate) care considera ca o crestere a indatorarii e de fapt buna si nicidecum rea. Cum ca vezi Doamne cu cat un stat subdezvoltat(asa cum este Romania) e mai indatorat la cei puternici, cu atat este mai bine. Asta pentru ca cica in aceasta situatie, cei puternici se intereseaza ca tara debitoare sa prospere, astfel incat sa-si poata plati datoriile.

Istoria(inclusiv cea recenta) ne arata ca lucrurile nu stau deloc asa. Daca lucrurile stateau asa, turcii(carora le eram datori cu tributul, dar in special cu peschesurile paralele pentru pasale si viziri) ne-ar fi lasat sa ne dezvoltam; iar in anii ’50, sovieticii nu si-ar fi tinut trupele costisitoare in tarile satelit, inclusiv in Romania. Si nici americanii nu ne-ar fi atras dupa ei in Iraq si nicidecum nu s-ar fi sters datoriile iraqienilor catre statul roman. Nici austriecii de la OMV nu ne-ar fi smecherit cu redeventa minuscula pe care o platesc statului roman atunci cand extrag petrolul de la noi. Nici FMI-ul nu ar fi acceptat programul Prima Casa, caci cu banii aia se putea garanta o activitate direct productiva, cum ar fi industria sau agricultura.

 

Un om poate trai cu un consum superior productiei doar daca renunta agoniseala anterioara si/sau daca se imprumuta. La fel si un stat. Ori Romania si-a pierdut imediat agoniseala din trecut. A inceput sa vanda si de prin casa. Ba mai mult – si-a vandut chiar lucrurile cele mai de pret : bijuteriile(iar cea mai importanta bijuterie fiind probabil Petromul) si mai toate obiectele de valoare. Ce-i drept, mai sunt cateva; dar care vor fi si ele de vanzare cat de curand. Numai ca aceste vanzari de lucruri din casa(dar care repet, mai sunt foarte putine) nu ne vor ajunge nici pentru o masea.

Dinu Patriciu sugera sa ne vindem casa si apoi sa stam in chirie tot in acelasi apartament, platindu-i bineinteles chirie. Adica sa se privatizeze toate cladirile publice(sedii de scoli, de spitale, de instututii, de muzee, etc) si apoi sa le inchiriem. Asta ne-ar mai trebui!

Apoi fireste, am inceput sa ne imprumutam. Pana prin 2008, aceste datorii publice nu reprezentau mai nici o problema. Numai ca incet-incet au tot crescut; ajungand a fi din ce in ce mai greu de finantat.

Si problema nu e numai ca s-au acumulat datorii din ce in ce mai mari. Problema principala este ca inca nu suntem in stare sa ne autofinantam; datoriile crescand in continuare de la an la an, de la luna la luna. Si semne imbucuratoare, cum ca datoria publica va inceta sa mai creasca nu exista. Nici macar guvernantii(care ne promit tot binele din lume) sau cei mai optimisti oameni nu au spus asta vreodata. Cele mai optimiste voci spunandu-ne ca ritmul de crestere al datoriilor va scadea. Dar nicidecum ca vor scadea sau ca macar vor stagna. Si asta multi ani de-aici in colo.

 

Daca la avantajele imprumutului multiinstitutional de la FMI(etc) spuneam ca este dobanda scazuta, situatia se va inrautati. Cum e lesne de inteles ca Romania nu va avea acei bani ca sa-si onoreze datoriile catre FMI, va face ceea ce a facut si pana acum : va rostogoli datoria. Adica, cu alte cuvinte, pentru a-si rambursa datoriile catre FMI, Romania se va imprumuta pe pietele financiare(interne sau externe). Numai ca de data asta, dobanda va fi mult mai mare.

Tineti minte creditele acelea de nevoi personale cu dobanda variabila, dar care pentru primele 3 luni aveau dobanda fixa? Protionala, fireste, doar ca sa iti ia ochii. Dupa care, din a patra luna dobanda crestea puternic? (Nu stiu daca azi mai exista sau nu asemenea tipuri de credite). Insa mi se pare o asemanare extraordinar de mare cu actuala situatie a Romaniei. Adica, ne-am imprumutat de la FMI la dobanzi mici, iar intrucat nu avem bani sa ne platim datoriile, vom apela la noi credite, dar de data asta mult mai scumpe.

Sa nu imi ziceti mie ca ai nostri conducatori nu stiau ca asa o sa fie. Ca sa nu mai vorbesc despre cei de la FMI, despre care se pot spune multe – dar nicidecum ca ar fi prosti.

As aminti aici si declaratiile lui Ionut Popescu(pe care pana atunci sa fiu sincer il consideram un economist bun, serios si destul de onest) cum ca romanii nu vor plati un leu pentru imprumutul de la FMI. Pai atunci, domnule Popescu, cine va plati? Indienii? Pakistanezii? Zairienii? Danezii? Cine?

Mai spun unii ca “aceste datorii le vor plati pana si copii sau nepotii nostri”. Pai cu siguranta ca le vor plati. Caci asa cum am spus, datoriile se rostogolesc asemeni unui bulgare de zapada, care tot creste si tot creste adaugand si zapada din zona pe care a strabatut-o. La fel si cu datoria noastra publica, se rostogoleste, dar an de an creste avand de finantat deficitele bugetare din anii respectivi, deficite care bineinteles se aduna datoriei publice. La fel si dobanzile care sunt din ce in ce mai mari. Amintesc ca acum platim aproape de 5 milioane de euro dobanzi zilnic. Este enorm! Dar ganditi-va ce va fi in anii care or sa vina…

Ori platind asemenea dobanzi, ne va fi foarte greu(ba aproape imposibil) sa ne dezvoltam si sa recuperam decalajele economice.

Asa ca sa zicem mersi daca doar noi, copiii si nepotii nostri le vor plati. Teama mi-e sa nu fie siliti sa le plateasca si nepotii nepotilor nostri.

 

Mai sunt unii care spun : “Lasa ca se poate si asa. Ce, americanii care reprezinta cel mai puternic stat din lume nu se tot imprumuta? Si ce, nu o duc bine? Ce, nu-si gasesc sursa de finantare? ”. Ei bine comparatia este atat de proasta… Cum poti sa compari datoria Romaniei cu datoria Americii care este facuta in propria-i moneda, adica in dolari. Pai americanii oricand pot sa tipareasca dolarii pe care ii au de plata si gata, si-au stins datoriile. Noi insa nu putem face acelasi lucru. Aceasta comparatie este, ca sa-l parafrazez pe  Neagu Djuvara : “ca si cum ai compara caini cu pisici”.

 

Un avantaj al Romaniei este faptul ca nu suntem in zona euro, avand propria moneda. Tinand cont ca o mare parte din datoria publica este in lei, avantajul consta prin faptul ca am putea devaloriza leul, platind pracitc, in termeni reali sume mai mici. Dar nu care cumva sa facem asa…caci daca am face-o ar suferi bietele banci comerciale. Si nu carecumva sa le supere cineva…

 

Sa inchei totusi printr-un lucru pozitiv. Dar care oricum nu este deloc meritul nostru. Si anume, Romania beneficiaza de devalorizarea valutelor straine. A euro adica. Caci, cu cat se devalorizeaza mai mult euro, cu atat in termeni reali vom avea mai putin de dat inapoi.

 

Prima Casa IV

Aprilie 1, 2011

Inca din 2009 de la anuntarea programului am fost impotriva lui. Ba mai mult, nu am putut sa inteleg niciodata care este scopul urmarit.

Unii ar putea spune ca scopul este de natura sociala. Dar nimeni nu ma va putea face sa intleg care mai este natura sociala in cazul unei locuinte de 60.000 de euro din provincie. Caci cu banii astia, in cele mai multe orase din provincie iti cumperi apartamente  construite dupa 1977, cu 3 camere, confort 1 si pozitionate central. Deci numai de tenta sociala nu se poate vorbi.

Altii ar putea spune ca scopul programului Prima Casa este de a impulsiona constructiile si implicit economia. Si iarasi nu ma va convinge nimeni ca aplicarea programului Prima Casa in cazul apartamentelor vechi va impulsiona cu ceva sectorul constructiilor sau economia per ansamblu. Daca intr-adevar s-ar fi dorit impulsionarea economiei atunci programul ar fi fost destinat doar pentru locuintele noi.

 

Singururele “merite” ale acestui program au fost pana acum doar o evitarea prabusirii preturilor imobiliarelor si probabil evitarea prabusirii numarului de tranzactii imobiliare. Ori toate astea nu ajuta cu mai nimic economia reala. Daca un apartament e 50.000 de euro sau 60.000 de euro practic ramane acelasi apartament(nemodificandu-se nici o alta variabila). Economia in sine nu castiga nimic din asta. Sau eventual daca exista un castigator(vanzatorul) exista si un pierzator(cumparatorul).

Si totusi, cine castiga din toata treaba asta ? Bancile comericale! Care pe de-o parte fac profituri fara sa isi asume riscuri, iar pe de alta parte pretul mentinut artificial sus le avantajeaza atunci cand raman cu apartamentele in brate.

In schimb, daca statul ar fi garantat alte sectoare, productive(cum ar fi industria sau agricultura) ar fi fost cu totul altceva. Probabil ca ar fi crescut in mod real productia, totodata cu cresterea competitivitatii respectivelor produse.

 

Programul Prima Casa IV poate fi considerat mai pagubos pentru banci decat forma anterioara a programului. Principala modificare a programului fiind aceea ca statul nu va mai acorda garantii in toatalitate, transferand astfel  o parte a riscului si asupra bancilor comerciale. Si totodata mentinandu-se conditiile de avans si de rata de dobanda. “Vai saracele banci…adica ele isi mentin castigul dar isi sporesc riscul! “ Asa este, nu zic ca e ceva mincinos aici.

 

Numai ca in paralel bancile au primit o alta compensare. La ultima sedinta de politica monetara, rezervele minime obligatorii la valuta s-au micsorat cu 5 puncte procentuale, de la 25% la 20%. Cu alte cuvinte, bancile comerciale au primit inapoi peste 1 miliard de euro, bani pe care ii vor putea plasa acum fara risc, sau cu risc foarte scazut si la dobanzi mult mai mari. De exemplu vor putea credita statul roman sau vor putea acorda credite prin programul Prima Casa.

Asa ca sa nu-si inchipuie cineva ca bancile vor suferi. Dovada ca deja cele mai mari banci si-au anuntat intentia de a participa la program.

 

Si totusi mai castiga cineva : proprietarii de apartamente cumparate speculative. Si ma intreb aici oare cate apartamente detin cumulat domnii si doamnele parlamentari? Stiindu-se ca exista parlamentari care detin peste 1000 de apartamente!

 

Singura intrebare care se mai poate pune acum este : cat timp va mai tine programul Prima Casa? Ori acum este cert ca se va prelungi si pana in 2011. Foarte probabil sa se prelungeasca si in 2012(tinand cont ca este an electoral). Dar oare se va mai prelungi si dupa ? Eu sper sa nu.

 

De ce si pentru ce am facut acordul cu FMI-ul

Martie 23, 2011

Am vorbit altadata despre politicile fiscal-bugetare prociclice din perioada antecriza. Am vazut cum deficitul bugetar din anul 2004(si atentie! anul 2004 a fost an electoral – asa ca felicitari domnului Mihai Tanasescu) a fost de putin peste 1% din PIB. Dar usor-usor, an de an, deficitul bugetar a tot crescut, ajungand la finele anului 2008 la aproximativ 5%. Asta in conditiile in care in 2008, Romania a avut cea mai mare crestere economica din toata Uniunea Europeana.

Tin sa aduc aminte ca anii 2007-2008 au fost ani electorali(europarlamentare, alegeri locale si alegeri parlamentare). Tocmai din cauza acestor ani electorali si din cauza clasei politice populiste si iresponsabile de la noi, in acei ani s-au dat bani in toate partile. Asa incat toti sa o duca bine. S-au marit pensii, salarii ale bugetarilor, s-au angajat bugetari pe banda rulanta, s-au dat sporuri, prime de multe fara nici un sens, s-au dat bani pe ajutoare sociale de multe ori total anapoda, etc. Asta pentru ca tot romanul sa fie fericit si sa aibe impresia ca o duce bine.

Bineinteles, ca toate aceste cheltuieli publice au condus la un deficit bugetar din ce in ce mai mare, ajungandu-se ca in anul 2008 sa avem un deficit bugetar de aproximativ 5%. Dupa unele voci, deficitul ar fi fost chiar de 5,4% din PIB.

Clasa politica care a aruncat banii in stanga si-n dreapta pentru a da iluzii populatiei ca o duce bine(si adevarul este ca chiar a dus-o bine in acea perioada) nu doar ca a fost iresponsabila. Ba mai mult, au obisnuit populatia Romaniei cu un nivel de trai destul de ridicat, nivel pe care tot clasa politica l-a scazut prin “masurile anticriza” care au urmat de atunci si pana acum(scaderea salariilor bugetarilor cu 25%, majorarea TVA-ul cu 5 puncte procentuale, reducerea indemnizatiei de somaj, etc). Numai ca aici e partea cea mai proasta a acestei crize : odata ce te obisnuiesti cu un anumit nivel de trai, e foarte greu sa mai accepti si sa poti trai la un nivel de trai inferior. Pana sa cunosti bunastarea, aspiri la ea, dar nu esti total dependent. In schimb, odata ce ai cunoscut-o, iti este imposibil sa renunti la ea.

Putem arunca vina pe guvernul Tariceanu, e adevarat. Il putem acuza pe Varujan Vosganian ca a marit nesustenabil cheltuielile bugetare. Etc. Dar am spune doar jumatate de adevar. Cealalta jumatate fiind faptul ca si de la Cotroceni si de pe Modrogan si de pe Kiseleff veneau aceleasi cerinte.

Ori toate aceste deficite bugetare in crestere au condus si la o datorie publica din ce in ce mai mare. Practic, datoria publica fiind suma deficitelor bugetare anterioare.

 

Aceaste cheltuieli bugetare erau usor de finantat in 2007-2008, in primul rand datorita cresterii economice(care voi explica pe scurt cum a functionat) dar si datorita faptului ca sistemul bancar privat din Romania nu incepusese sa scartie(de-abea prin trimestrule III-IV 2008).

In 2008, sistemul bancar dadea credite in stanga si-n dreapta fara nici o problema. EI bine, aceasta creditare a ajutat din plin bugetul tarii si nu doar prin prisma impozitelor platie de banci catre stat. Haideti sa ne imaginam ca eu ma duc la banca si iau un credit pentru a-mi cumpara un Logan sa zicem. Ei bine, nu cumva statul incaseaza TVA?

Trebuie sa amintesc aici si un punct forte al Romaniei : ponderea datoriilor publice in PIB este la cel mai scazut nivel din intreaga Uniune Europeana. Numai ca acest procent creste an de an, ba mai mult, creste cu o rata superioara fata de majoritatea tarilor din UE. Si asta cam incepand cu 2008.

 

Cam asa au functionat lucrurile pana in 2009. An care, asa cum am aratat ne-a prins total nepregatiti. Ba mai mult, si anul 2009 a fost an electoral de maxima importanta(care practic a stabilit culoarea politica a guvernului).

Am inceput anul 2009 intr-o situatie interna si internationala total nefavorabila.

Pe plan extern, recesiunea a fost alimentata din doua parti : o data prin faptul ca fiind in recesiune, tarile in care noi exportam si-au micsorat cererea, ceea ce a condus la exporturi in scadere, iar a doua oara prin prisma bancilor din Occident care nu au mai dat bani bancilor fiice din Romania pentru a credita ca si in trecut. Lucruri care au condus la scadere economica si la disponibilizari in mediul privat, lucruri care conduc catre venituri bugetare in scadere si la cheltuieli bugetare suplimentare(catre someri).

Pe plan intern, stoparea creditarii a condus si ea la o cerere interna in scadere care inevitabil a crescut masa somerilor din mediul privat, a condus la scadere economica si automat si la venituri bugetare in scadere.

Ba mai mult, era foarte greu sa scadem cheltuielile bugetare care crescusera in ultimii ani(despre care am vbit la inceputul articolului). Ca de exemplu am vazut decizia Curtii Constitutionale de anul trecut, care s-a opus scaderii pensiilor cu 15%. Bine, pot afirma cu certitudine ca si daca s-ar fi putut micsora anumite cheltuieli bugetare, clasa politica n-ar fi facut-o, tinand cont ca 2009 a fost an electoral.

 

Ori in asemenea situatie, este clar ca Romania trebuia sa ia bani de undeva. Si asa cum am spus si atunci, spun si acum ca FMI-ul a fost cea mai buna varianta, fiind probabil si cea mai ieftina. Si ca nu trebuie sa ii injuram pe cei de la FMI pentru ca ne-au acordat imprumutul ci pe ai nostri conducatori care ne-au condus inevitabil spre un astfel de imprumut. Este limpede ca Romania avea nevoie de sume mari de bani pentru a-si finanta deficitul bugetar care tot crestea(deficitul bugetar fiind in 2009 de peste 7% din PIB, iar calculat dupa metodologia vest-europeana a fost de peste 8% din PIB).
Numai ca pentru asta nu era nevoie chiar de 20 de miliarde de euro. Daca pana la acest punct am fost de acord cu imprumutul, de-aici incolo sunt total impotriva.

Daca asa cum am spus, o parte a imprumutului(cu care sunt total de acord) a mers pentru acoperirea deficitului bugetar, o alta parte a mers pentru a sprijini o parte a sectorului privat, in special bancar(unde atentie, aproape toate bancile sunt straine!). Ba pot spune chiar ca imprumutul de la FMI a finantat aceste banci, prin reducerile drastice de RMO-uri(rezerve minime obligatorii). Ba mai pot spune(fara a avea nici o dovada, dar personal sunt convins) ca banii luati de la FMI au mers si spre intarirea leului.

Ei bine, cu partea asta a imprumutului bineinteles ca nu sunt absolut deloc de acord. Ba mai mult, asa cum spunea cineva, aceasta parte a imprumutului a impins povara unor firme private(repet, in cea mai mare parte straine) pe spatele cetateanului roman.

Adica, Romania nu s-a limitat sa finanteze doar deficitul bugetar cu acesti bani luati de la FMI, ci s-a dus si pentru finantarea directa sau indirecta a bancilor si a altor companii, de cele mai multe ori cu capital strain.

 

Ce ma intriga cel mai rau este faptul ca in Romania este un optimism foarte mare, auzim tot felul de laude, cum ca criza s-ar fi terminat, ca economia Romaniei se stabilizeaza, etc. Si chiar daca ar fi asa…oare cu ce cost am ajuns la “performanta” de a stopa caderea economica? Cumva cu un cost care reprezinta jumatate din bugetul tarii? Cumva intrand intr-o spirala a indatorarii publice din care nu vom iesi poate nici intr-o suta de ani? Caci eu chiar nu vad cum am putea iesi(dar despre asta, data viitoare ).

 

Rolul si semnificatia bursei romanesti

Martie 19, 2011

Asemeni economiei romanesti, bursa romaneasca este tot una subdezvoltata, ba mai mult parca, bursa este si mai subdezvoltata. Daca economia romaneasca este comparata de multe ori cu cea a Poloniei, la comparatia burselor din cele 2 tari, raportul sta si mai mult in defavoarea Romaniei.

Ca in multe alte situatii, ne-am cam obisnuit sa dam vina pe clasa politica. De data asta insa, clasa politica de azi nu are mai nici o vina. Si cand spun clasa politica de azi, ma refer la clasa politica a ultimilor 10 ani. Caci pe bursa nu trebuie sa se listeze doar societati ale statului, ci si societati 100% private. Iar sectorul privat se pare ca a fost aproape in totalitate dezinteresat de a se lista la bursa. Daca intr-adevar e cazul sa aruncam vina si asupra clasei politice, aceasta este intruchipata de clasa politica de acum 10-15-20 de ani, adica a celei din perioada marii privatizari.

Gandind retrospectiv, consider(si cred ca aici aproape cu totii gandim la fel) ca o privatizare pe bursa a societatilor de stat din anii ’90 ar fi fost mult mai avantajoasa statului roman si deci a cetateanului roman. O astfel de privatizare ar fi fost mult mai transparenta si cu siguranta nu s-ar mai fi vandut atatea societati doar pe 2 lei…

 

Care este rolul burselor cred ca il stim cu totii : este acela de finantare. Adica, o firma cotata la bursa, se poate finanta de la actionari, aceasta fiind o alternative la creditele bancare(care in Romania se platesc cu dobanzi mult mai ridicate decat in Vest). Acesta este avantajul companiilor listate, dar si avantajul economiei per ansamblu.

Numai ca in Romania am vazut foarte putine societati finantandu-se de pe bursa. Doar TLV, BRK si inca putine companii. Ma rog, si societatile de stat care si-au privatizat 10-15% din capital prin intermediul bursei. Dar repet, finantarea societatilor prin intermediul bursei in Romania este mai degraba o exceptie.

La noi, bursa este doar pentru specula!

 

Se mai spune despre bursa ca este un barometru al economiei. Ba mai mult, ca anticipeaza evolutiile economice. Este corect si este foarte logic sa fie asa. Dar acest lucru este valabil pentru alte tari, nicidecum pentru o tara ca Romania.

Sa ne uitam pe principalele titluri de pe bursa romaneasca. Sa ne uitam pe societatile din componenta indicelui BET(indicele reprezentativ al bursei romanesti). Sa suprapunem aceste societati cu principalele firme romanesti. Nu este aproape nici o legatura intre ele! Ce treaba au SSIF Broker Cluj(simbol BRK), Dafora(simbol DAFR) sau Condmag(simbol COMI) cu principalele firme din Romania? Pai aceste societati care cica fac parte din indicele BET au sub 1000 de salariati, iar cumulate, capitalizarea lor(adica valoarea lor) este sub 100 de milioane de euro. Ce legatura au deci acestea cu pricipalele companii din Romania? De ce daca pretul unei actiuni BRK merge intr-o anumita directie inseamna ca si economia Romaniei merge in acea directie? Cat timp BRK nu inseamna aproape nimic la nivel macro? Oare nu e mult mai relevant cum merg vanzarile Dacia, cum evolueaza cifra de afaceri a Vodafone Romania, vanzarile Carrefour, etc decat evolutia unui simbol precum BRK, DAFR, etc?

In topul importantei bursiere se afla bineinteles SIF-urile si mai nou Fondul Proprietatea. Care iarasi, cumulate cred ca au pana intr-o mie de salariati.

Fireste, mi s-ar putea da si contraexemple, precum Petrom(SNP), BRD(BRD), Transgaz(TGN), Transelectrica(TEL), Alro Slatina(ALR), Petromidia(RRC). Dar toate aceste societati au cate un actionar care detine peste 50% din actiuni si care au un free flot foarte redus. Ori in asemenea situatii ele nu prea mai au nici o relevanta, caci actionarul majoritar poate face ce vrea. Ce, ii e greu unui actionar majoritar sa “capuseze” societatea pe care o controleaza?

 

Oricum(inclusiv din cele aratate mai sus), Bursa de la Bucuresti este reprezentata covarsitor de catre societati financiare, din ea lipsind cu desavarsire nu doar societati cu adevarat importante pentru economia romaneasca, dar lipsind sectoare economice intregi : agricultura, telecomunicatii, transport, comert, turism, industrie usoara, etc. Asa ca cel mult, bursa romaneasca poate da semnale doar pentru sectorul financiar.

 

Repet, suprapuneti principalele societati din Romania cu cele de pe bursa(care nu au un actionar detinator a peste 50% din societate) si veti constata ca nu se suprapun absolute deloc.

Iar daca agricultura de exemplu ar merge bine intr-un an, acest lucru nu se va vedea deloc pe bursa. In timp ce daca se majoreaza pragul de detinere de la SIF-uri se va vedea imediat.

Asa ca in Romania, bursa nu reprezinta nici un fel de barometru al economiei.

 

Centralizare vs descentralizare

Martie 11, 2011

Tare sunt curios cum s-o fi modificat raportul dintre PIB-ul Bucurestiului si PIB-ul Iasiului din 1859 si pana acum. La fel si PIB-ul/cap de locuitor al bucuresteanului fata de PIB-ul/cap de locuitor al ieseanului din 1859 si pana acum.
La fel de curios sunt sa vad cum au evoluat aceste rapoarte si dintre Bucuresti pe de-o parte si Timisoara, Sfantu Gheorghe, Oradea, etc pe de alta parte dupa 1918.

Nu am cum sa verific(sau cel putin nu stiu unde sa caut) dar sunt convins ca raportul a inclinat in favoarea Bucurestiului si in defavoarea Iasiului, Timisoarei, etc.

Daca asa stau lucrurile(iar eu personal asa cred) inseamna ca Romania a fost o tara destul de centralizata, in care capitala a beneficiat cu mult mai mult fata de provincie.

 

Acum sa vedem cum a evoluat si centralizarea/descentralizarea pe plan politic in ultimii 20 de ani.

In anii ’90 se poate observa clar ca politica era facuta covarsitor de la Centru. La fel au mers lucrurile si pana prin 2005, desi rolul Centrului incepuse sa scada un pic. Dupa 2005 insa, rolul filialelor a devenit chiar mai important decat al Centrului.

In momentul de fata observ ca in PSD, filialele joaca prima carte in defavoarea Centrului; in PD situatia este echilibrata, iar in PNL pare a conduce Centrul, prin vocea lui Crin Antonescu(si eventual prin Dinu Patriciu).

E aevarat ca poate si trecerea de la votul pe liste la cel uninominal a inclinat putin balanta in favoarea filialelor.

E adevarat ca si alegerile parlamentare sunt acum decalate fata de cele prezidentiale. Si poate ca si acest lucru inclina balanta in favoarea filialelor.

Poate o mai fi si faptul ca in anii ’90 cand cele mai multe companii erau de stat, acestea erau conduse de la Bucuresti, adica de la Centru. Iar odata cu privatizarea lor, rolul Centrului a disparut.

Dar mai degraba as observa un alt fenomen care sa incline covarstitor balanta. Si anume existenta unui lider politic puternic(pe care in continuare il voi numi locomotiva) capabil sa atraga un numar de voturi mai mare decat partidul si care prin acest lucru propulseaza si propriul partid, fiind cu toti(colegii de partid) intr-o dependenta fata de acel lider.

Ei bine, in anii ’90 si chiar si dupa anul 2000, Iliescu a fost o astfel de locomotiva pentru PSD(FSD/FDSN/PDSR). Nastase a fost la fel o locomotiva pentru PSD. Basescu a fost si el o locomotiva pentru PD(sau pentru Alianta D.A.). Vadim a fost si el o locomotiva pentru PRM.

Dupa 2005, Geoana nu a mai fost deloc o locomotiva pentru PSD. Iar de-atunci PSD-ul a inceput sa fie condus de tot felul de grupuri si grupulete, adica de filiale. La fel au stat lucrurile si dupa ce Ponta a castigat conducerea partidului(amintesc aici ca totusi Geoana a intrat lejer in turul al II-lea al alegerilor din 2009, lucru de care Ponta  nu e deloc sigur ca ar reusi sa-l faca astazi). PD-ul, unde filialele au inceput sa joace un rol din ce in ce mai mare, iarasi nu mai are liderul acela locomotiva(Basescu nemaiavand voie sa mai candideze pentru un alt mandat). PNL-ul insa, care este singurul partid din ziua de azi cu lider-locomotiva pare a fi condus de la Centru, iar filialele jucand un rol mai redus decat la celelalte partide.

Asa ca de aici as trage urmatoarea concluzie : daca un partid este condus de un lider-locomotiva, atunci partidul este condus de la centru, iar daca partidul are lideri slabi(cum este cazul PSD-ului si PD-ului de astazi) atunci filialele sunt cele care fac jocul.

Ma intreb oare cum e mai bine… Voi de ce parere sunteti?
Cum spuneam, din punct de vedere economic, Romania s-a comportat destul de centralist; Bucurestiul beneficind din plin in urma fiecarei uniri istorice. Lucru care este firesc, dar cred ca la noi s-a cam exagerat un pic.

Iar politic, in perioada comunista si in primii 15 ani de dupa evenimentele din ’89 Romania a ramas tot o tara in care totul era dictat de la centru.

 

Se tot vorbeste despre descentralizare. Conceptul nu mi se pare rau. Dar mi s-ar parea o prostie daca prin descentralizare sa se inteleeaga largirea atributiilor(adica a puterii) actualilor baroni locali. Nu cred ca are rost sa numesc dintre ei, dar probabil mai orice judet si orice partid are asemenea baroni care ne lasa un gust foarte amar(poate mai amar decat a politicienilor de la centru).

Voi ce parere aveti? Sunteti pro sau contra unei usoare descentralizari? Si daca da, atunci in ce anume ar consta si cum s-ar aplica?